|
dr. Albert RISKA În cadrul relaţiilor lingvistice între limba aromână şi cea albaneză putem sublinia cu mare interes schimburile lexicale mai ales când e vorba despre elementele pe care limba albaneză le-a preluat din limba aromână. Prezenţa elementelor limbii aromâne în cea albaneză a fost de mult observată [1]. În acest material observarea se va limita într-un sector a lexicului, cel al toponimiei. Observaţiile care se vor discuta derivă din investigaţie asupra a două grupări de toponime. 1. Toponime care sunt recunoscute în mod oficial în Albania şi noi le judecăm ca fiind de originc aromână, de exemplu: Valamara, Rrogozhink, Karbunark, Stjark, Vinokash, Llkngk, Karpen, Zgjank; şi mai departe Armen, Rkmknj, Gkrmenj, Ermenj etc. 2. Toponime care nu se recunosc în mod oficial, dar care se aseamănă cu limba aromână în original, sau în variante diferite de varianta oficială, ca de exemplu: Neocas (Elbasan), Villardc (Berat), Treg (Kklcyrk), Stcvineri (Shknepremte), Bciasc (Vjosk), Dzcnc (Xark), Ccrciau (Korgk), Avllona (Vlork), Fercc (Fier) etc. Apartenenţa aromână a toponimelor a fost investigată în general în originea lor dar în vreun caz aparte a fost investigată şi in modul de dezvoltare fonetic. Transformările la care au fost supuse aceste cuvinte folosite ca toponime ne ajutc să găsim în acelaşi timp şi timpul naşterii acestora. De exemplu, Valamara care e situată în regiunea Gramsh situată aproape de o altă importantă locuire pentru aromâni cum este Grabova. Valamara în aromână e compusă din două părţi: Vala care în aromână înseamnă un loc în care curge apă şi unde se spală rufele, şi în aceaşi timp vale care probabil vine din latinul valis (vale) şi mara care în aromână corespunde cu cuvântul albanez i madh care în acest caz este la feminin. Ambele părţi care compun acest cuvânt nu lasă nici un dubiu a supra originii aromâne a acestui toponim. Judecând din caracterul fonetic putem spune că toponimul Stjark (sat aproape de Delvink care aparţine judeţului Sarandk) este de origine aromână. Acest cuvânt reprezintă o transformare din cuvântul latin stela cu rotacismul carasteristic al limbii aromâne l > r şi diftongarea e > ea (tela > tearc). Iarăşi un alt exemplu poate fi Karbunark care include un grup de sate aproape de Lushnja. Unul dintre aceste sate se numeşte Stan-Karbunark sau Karbunark-Stan şi este locuit în totalitate de aromâni care aparţin unui grup numit “aromâni ai locului” (mushateni). Elementul stan ai toponimului te face să gândeşti aupra naşterei acestui loc probabil dintr-un stan. Dintre satele locuite de aromâni este normal să găseşti cuvântul stan ca microtoponim: exemplu Stanul lui Migo, Stanul lui Bobo, aproape de Kosova din judeţul Elbasan. Celălalt element Karbunark se poate traduce în albaneză qymyrtore (kărbunărie). Aproape de satul Karbunarc, deasupre unui deal, se află satul Zgjank, denumirea căruia poate proveni din cuvântul aromân dzianc (deal). Un alt cuvânt care poate proveni din aromână este toponimul Llkngk/Llungk. Llknga este locuită de aşa numiţii “aromâni ai locului”. Forma fonetica Llkngk aparţine “dialectului” sătenilor şi adevereşte că regiunea aparţine grupului numit in Albania “aromâni ai locului” sau grupului vlahilor din Grabova. Llkngk este varianta dialecticală a adjectivului lung la feminin care in “dialectul aromânilor din munte” este llung din care derivă cea de a doua variantă a toponimului (Llungk) care este din punct de vedere fonetic cea mai apropriată variantă cu originea cuvnntului (compară: româneşte = lung, italiană = lungo, din latină = longus). Ca fiind de provenienţă aromână se poate spune şi despre toponimul Karpen, un sat aproape de Kavaja. În aromână karpen se numeşte planta cărp. Lingvistul albanez Gabej a susţinut că cuvântul karpen este format in albaneză din cuvnntul karp (stâncă) [2] considerăm că cuvântul carpen în aromână reprezintă o nouă fază dezvoltată a cuvântului canabis, dar este foarte important să subliniem că această transformare a cuvnntului nu s-a întâmplat în conformitate cu regulile fonetice ale dezvoltări cuvintelor în această limbă. Un alt caz interesant este toponimul Kklcyrk, aflat în sudul Albaniei. În limba albaneză toponimul este explicat din limba greacă bizantină klisura, cea ce înseamnă îngustare, închidere, şi probabil a fost denumit aşa deoarece a fost ca un punct de separare între provincii [8]. Aromâni foloseau denumirea de Treg/c. Probabil aceasta denumire în aromână a fost folosită din importanţa pe care avea locul respectiv ca o trecere din sud-est în sud-vest Albaniei, şi probabil se leagă lingvistic cu verbul (n)trec (a trece). Se observă că unele din toponimele pe care le-am pomenit se reprezintă într-o formă care probează originea lor veche. Ca de exemplu, în denumirea Stearc se probează transformările e>ea şi l>r, şi la denumirea Dzcnc avem b>c, care se probeazc şi în daco-română, cea ce reprezintă transformările al limbii române comune. Toponimul Karpen trebuie să fie foarte vechi şi ca apelativ în limba aromână este o preluare veche din limba albaneză. Despre exemplele Niocas şi Villardc există şi fapte istorice.
[1]. Eqrem Gabej, Studime gjuhksore III, Rilindja, Prishtink, 1976, fq. 78. [2]. Eqrem Gabej, Studime gjuhksore III, Rilindja, Prishtink, 1976, fq. 358. [3]. Theofan Popa, Mbishkrime tk kishave nk Shqipkri, Tirank, 1998, fq. 266 dhe 270..0 [4]. Theofan Popa, Mbishkrime tk kishave nk Shqipkri, Tirank, 1998, fq. 55. [5]. Eqrem Gabej, Diana dhe Zana, Studime gjuhksore V, Rilindja, Prishtink, 1977, fq. 144-152. [6]. Riza Hasa, Panteoni ilir dhe kristianizmi i hershkm, Buletini shkencor UNIEL, 2001/1, fq. 106. [7]. Selim Islami, Frano Prendi, Hasan Ceka, Skknder Anamali; Ilirkt dhe Iliria te autorkt antikk, Toena, Tirank, 2002, fq. 313. [8]. Neritan Ceka, Ilirkt, Ilar, Tirank, 2001, fq. 286.
|