OBICEIURI TRADIŢIONALE DE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI MOŞTENITE DE LA GETO-DACI

Prof. Cătălina Ţone, Giurgiu

            Sfântul Apostol Andrei a creştinat pe geto-daci în a doua jumătate a secolului I e.n.

            În zona etnofolclorică Vlaşca, aflată de-a  lungul Dunării şi în centrul câmpiei Munteniei se păstrează până astăzi veneraţia locuitorilor faţă de Apostolul Andrei, pe care-l consideră apărător al căminului şi al copiilor; pentru apărarea căminului de influenţele malefice ale moroilor (strigoilor), în seara de 29 – 30 noiembrie se ung pervazurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi, se atârnă o funie cu usturoi la intrare şi un ştergar pe care sunt ţesute simboluri creştine.

            Fetele nemăritate, în seara de 29 noiembrie îşi pun busuioc sub pernă pentru a visa ursitul, sau la orele 12 noaptea îşi despletesc părul în faţa oglinzii, aprind o lumânare şi aşteaptă să apară anumite detalii care pot fi puse în legătură cu viitorul logodnic.

            De ziua Sf. Apostol Andrei, vlăscenii organizează mese bogate cu bucate şi vin şi cu multă smerenie în suflet invită pe vecini să le onoreze masa, deoarece Sfântul a fost primul chemat de Isus să fie ucenicul Său; tot în această zi, gospodinele fac scovergi şi organizează pomeni pentru Sf. Treime şi pentru decedaţii care purtau numele de Andrei.

            În seara de 29 noiembrie, se pune într-o strachină curată, grâu vânturat spre răsărit şi stropit de trei ori cu apă; apoi, strachina se aşează la geam, în camera unde doarme copilul în vârstă de 2 – 12 ani, pentru a-l apăra de boli, farmece şi deochi.

            Pe velinţă şi ştergare sunt ţesute simboluri legate de crucea Mântuitorului sau a Sf. Apostol Andrei, asociate cu pomul vieţii moştenite de la daco-geţi.