CETATEA GETICĂ DE LA CĂSCIOARELE, JUD. CĂLĂRAŞI

Dr. Done Şerbănescu 

Comuna Căscioarele este situată pe terasa înaltă a Dunării, la 55 km sud de Bucureşti şi 16 km de municipiul Olteniţa. Localitatea este cunoscută în literatura arheologică mai ales prin cercetările făcute în tell-ul neolitic de pe Ostrovel efectuate de regretatul savant Vladimir Dumitrescu şi colaboratorii săi.

Cetatea geto-dacică, care face obiectul comunicării noastre, a fost descoperită în ultimul deceniu al secolului al XX-lea în punctul numit de localnici „D-aia parte”, care se află situat pe malul de est al lacului Cătălui, vizavi de comuna Căscioarele şi la 100 m nord-vest de tell-ul de pe Ostrovel.

Cercetările din punctul „D-aia parte” au început în anul 1963, prin mici sondaje anuale efectuate de regretatul Barbu Ionescu. Deoarece cercetările efectuate urmăreau în primul rând vestigiile neolitice, fortificaţia din epoca geto-dacică nu a fost observată. Imediat după anul 1990 situl arheologic de la „D-aia parte”, ca şi alte situri arheologice din apropiere, au fost agresate de localnicii care doreau să intre în posesia acestor terenuri bune pentru plantarea viţei de vie. Pentru a salva situl arheologic de la o distrugere iminentă, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa a început cercetarea în toamna anului 1991. Până în anul 1996 cercetările s-au desfăşurat prin campanii anuale, iar după o întrerupere, au fost reluate în anul 2001 de V. Sârbu şi P. Damian, iar în anul 2004 de semnatarul acestor rânduri.

În secţiunile trasate în timpul cercetărilor arheologice, s-a constatat că pătura arheologică de pe botul de terasă de la „D-aia parte” are o grosime de peste 4 m. La baza depunerilor arheologice se află un strat de cultură aparţinând civilizaţiei Dudeşti, suprapus de trei nivele de cultură aparţinând civilizaţiei Boian şi fazei de tranziţie de la civilizaţia Boian la Gumelniţa. Stratul de cultură Latène, care suprapune straturile de cultură amintite mai sus are o grosime cuprinsă între 0,50 – 1,20 m şi este format din trei nivele de locuire din epoca getică timpurie. În timpul cercetărilor efectuate până acum au fost cercetate 13 locuinţe de suprafaţă şi un bordei prevăzut cu vatră şi cuptor. Sistemul de fortificaţii al cetăţii geto-dacice de la Căscioarele -„D-aia parte” prin complexitatea şi ineditul său prezintă un interes deosebit. În perioada getică, în prima jumătate a secolului al IV-lea d.Hr., promontoriul pe care se află aşezarea a fost separat de restul terasei, în partea de nord şi est, printr-un şanţ în formă de arc. În partea de sud şi vest, aşezarea este înconjurată de apele lacului Cătălui. Succesiv, în timp, cetatea avut trei sisteme de fortificaţii. În prima fază, fortificaţia cetăţii a constat dintr-un şanţ adânc de peste 6 m şi lat de 30 m. Pe marginea şanţului, în interior şanţul era dublat de o palisadă de lemn (un zid de lemn şi pământ), lată de 3,20 m şi înaltă de circa 6 m.

Deoarece în urma unui atac vrăjmaş palisada a fost incendiată, ea a fost înlocuită cu un zid format din paramente din cărămizi uscate la soare cu emplecton din lut bătut amestecat cu pietre. În faza a treia de existenţă a cetăţii, care se datează la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al III-lea, fortificaţia din cărămizi uscate la soare a fost înlocuită cu un zid de piatră, lat de 1,20 – 3 m. Zidul avea numai un parament, cel exterior, construit din piatră sumar fasonată de dimensiuni diferite. Al doilea parament, cel dinspre interior, îl constituia taluzul vertical săpat în panta promontoriului, iar în unele locuri chiar resturile zidului de cărămizi nearse, acolo unde se mai păstrau. Emplectonul zidului de piatră era format din pietre de calcar şi de râu, de dimensiuni mai mici, legate între ele cu lut bătut. Piatra de calcar folosită la fortificaţie, deoarece lipseşte în zonă, a fost adusă de la sud de Dunăre, dovadă că dinastul get care a ridicat cetatea de la Căscioarele îşi întindea autoritatea şi la sud de Dunăre. Cel puţin 14 aşezări getice din Lunca Dunării şi Valea Zboiului gravitau în jurul cetăţii, care avea atribuţii militare, economice şi administrative.

Cetatea getică de la Căscioarele îşi începe existenţa în al doilea sfert al secolului al IV-lea a. Chr. şi durează până la jumătatea secolului al III-lea d.Hr. În decursul existenţei ei, cetatea a înfruntat atacurile sciţilor conduşi de Ateas, cât şi ale armatelor greco-macedonene. Cetatea a jucat un rol important în timpul conflictului cu regele Macedoniei Lisimach, ale cărui armate au trecut Dunărea în mod repetat. Deoarece majoritatea cercetătorilor sunt de acord că Ţara lui Dromichete se afla pe cursul inferior al râului Argeş, este foarte verosimil ca mult căutata cetate Helis să fi existat chiar la Căscioarele. Dacă unora dintre cercetători li se pare exagerată această localizare, trebuie totuşi să admită că cetatea getică de la Căscioarele -„D-aia parte” este una din importantele fortificaţii ale geţilor nord - dunăreni.