MITUL SARABHA ÎN SIMBOLISTICA TEZAURULUI DE LA AGIGHIOL

GHEORGHE ŞEITAN 

Existenţa unei caste sacerdotal-regale dacice, numită Basarabha se poate susţine şi arheologic, aşa cum vom încerca să arătăm, propunându-vă o interpretare a unei unităţi decorative din cadrul tezaurului de la Agighiol-Tulcea. Ceea ce nu s-a observat până în prezent, de către specialiştii în arheologie, este faptul că în simbolistica decorativă a tezaurului, ce datează din secolul al patrulea î.e.n., se află un mit indo-european foarte important, cunoscut sub numele de Sarabha. El este reprezentat, de mai multe ori pe cupele de argint, aşa cum a fost descris în literatura vedică şi cea tantrico-buddhistă, adică printr-un cerb fabulos, având opt picioare în loc de patru. Pornind şi de la ceea ce înaintaşi ca N. Densuşianu şi B.P. Haşdeu au arătat cu privire la casta  Sarabilor, studiul vine cu noi argumente în a demonstra că voievodul Basaraba-întemeietorul- nu trebuie căutat în evul mediu creştin ci în perioada dacică de dinaintea lui Burebista. Se demonstrează că tradiţia sacerdotal-regală s-a păstrat nealterată la daci şi ea a ieşit la suprafaţă după un mileniu de la agresiunea romană, de data aceasta sub o haină creştină. Cumularea de către Basarabii getici a ambelor funcţii-cea sacerdotală şi cea regală- corespunde celor două funcţii de rege şi zeu îndeplinite de Zalmoxis. Prin urmare, regele înmormântat la Agighiol-Tulcea în urma cu 2400 de ani era un rege get aparţinând castei Sarabha, ca dovadă fiind reprezentarea mitului în cauză pe cupele de argint ce i-au aparţinut. Sunt argumente ce susţin existenţa pe teritoriul Daciei, în perioada hiperboreană, a unui centru spiritual universal, condus de un monarh-sacerdot, numit Basarabha. Deci, nu există nici o ruptură între societatea feudală valahă şi societatea geto-dacică, iar cei care au văzut în numele Basarabha o etimologie cumană au greşit. Lingvistic, Basarabha este un cuvânt compus din “bha”-lumină şi Sarabha, adică Sarabha-Lumina, monarhul înţelept care răspândeşte lumina spiritului. Basarabha este voievodul-bodisatva, care luminează calea norodului, precum cerbul Sarabha, spre un teritoriu mirific, care, în sens istoric constituie mitul întemeierii statale, iar în sens religios înseamnă eliberarea de suferinţele existenţei. Cuvintele cosoroabă şi căpriori din limba română (neogetică) arată că avem de-a face cu un mit autohton, aparţinând unei populaţii sedentare, constructori de case. Este încă un argument că în spaţiul getic s-au format marile mituri indo-europene, iar aportul getic la cultura universală trebuie reconsiderat.