Aspecte tehnologice în Dacia preromanĂ

Autor Dl Gusic Jules Vladimir

Coautori: D-na Gusic Margareta Gusic, Dl Oprea Lucian

            Autorii fac în această comunicare o incursiune într-un domeniu în care atât datele arheologice cât şi unele documente scrise, dar şi posibilităţile oferite de logica deductivă: oferă o altă cale noetică în sprijinul căreia se înscrie şi mesajul epistemologic al aforismului: "res ipsa loquitur".

Este o certitudine faptul că bogatele zăcăminte metalifere dar şi saline ale Daciei, îndeosebi a componentei sale ardelene au determinat şi au stimulat mineritul şi implicit tehnologiile din acest domeniu, arheologic atestate, dar au stimulat şi agresiunea cu scop prădalnic a împăratului Traian.

            Propensiunea şi iscusinţa dacilor pentru exploatarea şi bogăţia auri şi argiroferă îi transformă în victimele râvnitorilor la bogăţia lor, la aceasta putându-se adăuga şi uriaşele resurse de sare, sarea fiind o necesitate primordială în imperiul Roman, "sal" fiind şi solda, salariul legionarilor romani.

Distinsul istoric Ion Horaţiu Crişan arată că de altfel geto-dacii şi-au dezvoltat abilităţile şi îndeletnicirile dependente de tehnică şi de cunoştinţele tehnologice, pe practici ancestrale pregeto-dacice în domeniul mineritului şi prelucrării metalelor, dacii cunoscând tehnica exploatării cuprului chiar şi din combinaţiile acestora cum este malachitul (carbonatul de cupru hidric) şi alţi compuşi cuprici, ceea ce era cu atât mai important cu cât resursele de cupru nativ erau în mare parte epuizate. Sunt cunoscute cuptoarele dacice pentru prelucrarea minereurilor feroase la Sercaia (Braşov), Doroşeni (Covasna), Păuleni-Ciuc precum şi cis carpatic, la Bragadiru, Botoşani, Piatra-Neamţ, Buneşti, Cetăţeni care au stat şi la baza unei adevărate industrii de unelte agricole.

            Autorii se referă şi la tehnica tâmplăriei şi dulgheriei. Prelucrarea aurului este atestată şi de conţinutul marelui tezaur de la Hinova (Mehedinţi). Din sursa citată autorii menţionează date referitoare la tehnica exploatării minereurilor de sare (exemplul de la valea Florilor-Ploscas, Cluj), în tehnica fabricării sticlei, în diferitele categorii de construcţii civile şi militare, în tehnica ceramicii, vestimentaţiei, substanţelor colorante.

            În concluzie autorii fac consideraţiuni asupra gradului avansat al civilizaţiei – în sensul larg al cuvântului – încă în perioada preromană, atestată de altminteri şi pe alte planuri decât cel tehnic al societăţii geto-dacice.