CONTINUITATE DACO-GETĂ

Ion Ionescu 

            În anul 1910 s-a descoperit, întâmplător, în comuna Ciolăneştii din Deal, jud. Teleorman, un număr destul de mare de oale de pământ de factură geto-dacică. Prin particularităţile vaselor, ca tehnică şi formă, ele apar ca una dintre cele mai reprezentative forme de ceramică din spaţiul carpato-dunărean, cunoscută azi sub numele „Ciolăneşti”.

În anii 1964-1965 s-au făcut săpături arheologice sistematice de către arheologii ieşeni în colaborare cu Muzeul de Istorie din Alexandria, sub conducerea profesorului universitar din Iaşi M. Petrescu-Dâmboviţa, care au publicat rezultatele obţinute. Cu acest prilej s-au mai descoperit şi alte oale de pământ lucrate la roată sau cu mâna şi „s-a stabilit în mod sigur că vasele dacice descoperite în 1910 provin dintr-un puţ votiv, de formă rectangulară şi cu ghizduri de lemn”. Prin cercetările arheologice întreprinse s-a mai stabilit că platforma imediat spre nord de puţ a fost o aşezare dacică, contemporană în parte cu puţul respectiv care, prin inventarul său cercetat a fost datat către sfârşitul sec. II î.Hr. şi, eventual, începutul sec. I  î.Hr.

            Importanta descoperire arheologică ne-a adus la lumină un puţ din epoca geto-dacică a secolului II-I î.Hr., când se plasează şi domnia lui Burebista, de formă rectangulară şi cu ghizduri de lemn, asemenea puţurilor construite din lemn până astăzi pe tot teritoriul României şi care ne-a păstrat nenumărate oale în apa lui, dovadă a caracterului său votiv, adică închinat morţilor pentru potolirea setei sufletelor lor în nemurire. Pe tot teritoriul României se găsesc asemenea puţuri şi fântâni cu aceeaşi semnificaţie votivă, cum o dovedesc crucile care le străjuiesc cu pomenirea morţilor cărora li s-au dedicat, ca şi păstrarea în apele lor a unor oale, ca din epoca geto-dacică a lui Burebista.