Scrisul sacru al comunităţilor neo-eneolitice  

Marco Merlini

Director general al proiectului de cunoştinţe preistorice (Roma, Italy)

Director al Institutului de Arheomitologie (Sebastopol, USA)

 

            Un scris literat a apărut in sud estul Europei acum 5.300 de ani î.Ch., cam cu două mii de ani înaintea oricărui alt scris cunoscut. Il numesc “scrisul danubian” deoarece a apărut iniţial in regiunea balcanică centrală şi a avut o dezvoltare indigenă. S-a răspândit repede spre valea Dun|rii, sudul Ungariei, Macedonia, Transilvania şi nordul Greciei. A înflorit până cam la 3.500 î.Ch. când a avut loc o schimbare socială: după unii, a fost o invazie de popoare noi, în timp ce alţii au ipotezat apariţia unei noi elite (Merlini 2004a).

            Scrisul timpuriu european este pierdut şi ce rămâne din el este impenetrabil şi rezistă cu tenacitate la eforturile oricăruia care încearcă să-l descifreze. Nu se ştie nimic despre existenţa unei astfel de limbi de referinţă. In plus, este prea vechi pentru noi pentru a spera să găsim ceva asemănător cu multilingva “piatra Rosetta” care ne-ar permite să-l traducem intr-o limbă cunscută. Deşi acest scris este acum pierdut şi este puţin probabil că va fi vreodată descifrat, anumiţi cercetători folosesc o abordare semiotică, încercând să dezlege anumite elemente ale codului său genetic. (Haarmann 1995, 1998a, 1998b; Merlini 2002, 2003, 2004a, on line; Winn on line).

            După aceşti cercetători semiotici, scrisul danubian este un sistem foarte arhaic de scris şi probabil incapabil să codifice o cuvântare extinsă or o narare lungă, deoarece nu există elementele fonetice ori sunt redate prea limitat în scris. Acest scris consistă probabil dintr-un amestec de logograme, ideograme, pictograme şi numai câteva elemente fonetice marcate ocazional şi marginal. Conecţia cu sfera conceptională este mult mai puternică decât conecţia cu sfera fonetică. Alte scrisuri antice de acest gen sunt scrisul elamit, scrisul Indusului, heroglifele discului din Faistos, scrisul chinezesc pe oasele de oracol şi glifele olmece.

            Una dintre caracteristicele scrisului danubian este folosirea lui în liturgii şi pentru a exprima credinţe magic-religioase. Nu a fost folosit pentru tranzacţii comerciale sau pentru a înregistra documente administratve, ci pentru a “comunica cu divinitatea”. De fapt, inscripţii au fost găsite adesea pe obiecte - pe figurine feminine de argilă, ofrande votive (câteodată ex-votes), vase de băut, roţi de fus, sigilii, modele de temple şi greutăţi de război de ţesut - conectate cu un context religios. Dacă o parte considerabilă a inscripţiilor erau elemente ale unui sistem religios şi mitic, în acelaşi timp, religia era un sistem de simboluri şi texte prin care fiinţele umane au comunicat cu universul lor cultural definit, caracterizat de puteri supra-umane cât ş de puteri umane. Modele comune de acţune rituală simboluri încastrate ş texte, au realizat comunicarea extra-umană ş inter-umană fiind de asemenea o mediere între nevoile conflictive ale individului pentru proprie expresie ş propriu control. 

            Comunităţile neo-eneolitice ale bazinului danubian erau doar la începutul dezvoltării unui scris a cărui principală caracteristică era de natură de cult, de iniţiere, de ritual; de aceea multe înţelesuri erau esoterice şi erau revelate numai la ocazii de iniţieri specifice (Lazarovici-Merlini 2004). Acest lucru nu ne uşurează încercările de-al descifra deoarece avem de-a face cu texte care provoacă ceea ce nu este exprimabil, care nu numai dezvăluie dar în acelaşi timp ascund şi distrag şi care în final indică ceva care de fapt înseamnă altceva.

            Nu din accident erau câteodată textele plasate pe partea nevizibilă a vasului de ritual.

Semnele de magie-religie erau vizibile numai când vasul este mişcat, depozitat sau transportat, dar nu când era folosit. In timpul ritualelor, semnele erau îndreptate spre pământ, probabil pentru a da şi a lua puteri dela pământ. Era oare ne-vizibilitatea nu numai un înţeles simbolic suplimentar dar de asemenea şi o parte integrală a mesajului simbolic şi o condiţie necesară pentru a pune simbolurile şi inscripţiile în mişcare?

            Aveau artifactele înscrise o funcţie specifică în celebrarea ritualelor de înmormântare? Şi am găsit o cerere formală, ritualizată la o criză de sănătate sau viaţă?

            Ce mesaje erau exprimate de inscripţiile scrisului danubian? Religia neo-eneolitică a sud-vestului Europei era asociată cu divinităţi feminine şi cu căsătoria sacră (ieros gamos). Am descoperit texte care comunicau informaţii ca numele divinităţii sau epitetele ei? Şi formulele liturgice, forme de prezicere, binecuvântari sau invocaţii?

            Au fost descoperite artifacte religioase care, purtând atât simboluri cât si semnele unui scris liniar, pot acum să ne nareze mituri foarte vechi?

            Artifacte inscrise erau folosite de puternici profesionali consacraţi în timpul ceremoniilor magice şi religioase sau de asemenea de către oameni simpli în ritualuri domestice. Cum putem distinge între inscripţiile produse pe obiecte de cult folosite în ceremonii domestice şi altele care aveau nevoie de mari “cunoştinţe”? Deşi oraşele, regii şi statul nu au apărut încă, era scrisul sacru folosit de elita preoţilor deasemenea pentru a ghida şi controla sensul oamenilor de aparţinere la comunităţi, unde încă exista un puternic spirit de egalitate?

            Autorul va presenta puncte noi de vedere asupra unor obiecte cultice ale civilizaţiei danubiene recent descoperite.