Un punct de vedere: Dacia din vestul Europei

Mihaela Albu

Pentru cel ce se apropie de oricare dintre laturile istoriei trecutului nostru interesul nu poate să întârzie. Intră ca într-o peşteră plină de comori căreia îi ghicea existenţa, dar căreia nu-i deţinea cheile. Aceste „chei” pot fi zecile, sutele de articole, cărţi despre istoria noastră veche, despre daci, geţi, pelasgi etc., despre traiul lor pe (aproximativ) acest teritoriu, despre regi, despre războaie, credinţe, tradiţii, cultură. Aceste „chei” sunt, de fapt, bibliografia unei teme sau a alteia. Domeniile sunt diverse când vrem să cuprindem cu gândul trecutul – de la popoarele băştinaşe la cele care s-au aşezat pentru un timp aici, de la climă, la resurse, de la mod de viaţă la războaie, de la aspect şi îmbrăcăminte la mod de comportare, la credinţe, de la zeităţi la limbă şi scriere. Cel ce le parcurge nu va putea să nu facă o primă observaţie şi anume aceea că s-au format cel puţin două tabere care se luptă cu toate mijloacele (unele chiar şi în afara ştiinţei!) pentru a susţine fie teoriile cu care am fost „hrăniţi” în şcoală, fie unele noi (care, spre surpriza unora, nici nu sunt atât de noi), menite să revizuiască şabloanele. De foarte mult timp mă preocupă, întâi ca o vagă idee, faptul că ceea ce am studiat în şcoală despre romanizarea Daciei, despre aşa-zisa uitare a limbii materne şi preluarea limbii cuceritorilor etc. nu poate fi un adevăr complet. Mai târziu, în urma unor lecturi din ce în ce mai diverse, mi-am confirmat intuiţia imposibilităţii ca cele descrise de manualele de istorie să fie cu totul reale. Una dintre cărţile cu care m-am întâlnit la scurt timp după sosirea mea în Statele Unite a fost rodul muncii unui ne-istoric, un medic ce şi-a dedicat întreaga viaţă studierii istoriei noastre vechi. Că suntem sau nu suntem întru totul de acord cu el aceasta este o altă problemă.

Cartea este intitulată şocant Dacia din vestul Europei (Editura Albatros, 1999), iar autorul său, Andrei Bădin îşi propune să aducă – pe cât posibil – „clarificări asupra a două elemente:

1. Cine au fost Dacii şi celelalte popoare care au trăit în Dacia înaintea cuceririi romane.

2. Care a fost limba vorbită pe teritoriul Daciei în perioada preromană...”

Pentru că ambele probleme sunt de mare interes şi pentru că această carte este mai puţin cunoscută, mi-am propus o prezentare critică a acesteia.