DACIA DUPĂ DACIA

 DR. MIHAI ZAMFIR

 În jurul anului 1100 î.Hr. la aproximativ un mileniu după desfiinţarea regatului DACIEI şi formarea poporului român prin latinizarea peste noapte a dacilor şi multe altele de acest fel, din analiza datelor conţinute în Codexul Rohonczi, aflăm că:

Regatul DACIA este bine merçi (de întrebare) sănătos, puternic şi voios. El se întinde pe un teritoriu ce va fi mai mare decât România Mare, având hotarele pe Nistru, Tisa şi Dunăre şi se numeşte în mod oficial DACIA, fapt care şi explică insistenţa cu care, în virtutea inerţiei, mulţi politicieni din jurul spaţiului românesc încă priveau refacerea DACIEI ca pe un fenomen logic şi natural, dar nu întotdeauna agreabil pentru ei. Ca şi DACIA lui Burebista şi lui Decebal, şi acest stat este tot un regat, monarhul momentului numindu-se Vlad. Locuitorilor acestui stat li se spune daci (în Transilvania) şi geţi (în afara Carpaţilor), cam aşa cum am spune noi azi munteni şi câmpeni. Şi pentru că sunt unul şi acelaşi popor, aceştia îşi zic şi li se zice blaki, adică valahi, aşa cum vor continua românii (adică dacii) să se numească până la refacerea statului lor naţional România. Este destul de uşor de văzut că despre continuitatea statului şi poporului dac, adică vlah, nu mai are nici un sens să ne mai îndoim, sau dacă o facem, o facem în afara bunului simţ. Acest regat al DACIEI este la această dată unul creştin ortodox, Marele Preot fiind acum episcop creştin. Dar exact ca şi Marele Preot, acesta îi este Regatului, cel mai apropiat şi de nădejde sfetnic. Statul are şi o armată. Aceasta este una foarte bine organizată pe arme şi corpuri militare, şi ca şi armata dacilor lui Decebal, este o armată naţională, fiind formată numai din daci. Această armată nu foloseşte mercenari şi, la nevoie, poate atinge cifra de 200.000 de luptători, ceea ce conduce la o populaţie de minimum 2-3 milioane, ceea ce, în acea epocă, nu era un element neglijabil. Acest regat creştin al DACIEI este unul feudal, însă unul centralizat şi cu mare prestigiu în epocă. Regele Vlad tratează în termeni de egalitate cu împăratul bizantin, care i se adresează condescent cu formula: „Tu care eşti vrednic de un mare rege”. DACIA se aliază cu Bizanţul, luptă când de partea Ungariei, când contra, aşa cum îi cere interesul propriu, iar în relaţiile cu cruciaţii discută în termeni de suveranitate absolută şi aceştia nu-i tranzitează teritoriul decât în temeiul unei înţelegeri, sub escorta militară a dacilor şi numai în schimbul unui ajutor militar contra inamicilor migratori ai DACIEI. În privinţa Ungariei, prin armata sa, Dacia arbitrează succesiunea coroanei ungare (aceea a Sfântului Ştefan). În ceea ce-i priveşte pe cumani (pe care unii istorici îi plasau cu dărnicie pe teritoriul nostru), DACIA nu era o gazdă prea bună, obligându-i, prin mijloace militare, la o locaţie în regiunea Donului, unde trupele de cavalerie ale dacilor îi ţineau sub o supraveghere foarte atentă. În mod permanent DACIA menţine câte un corp de armată de 80.000 de luptători atât la răsărit de Nistru cât şi la apus de Tisa pentru a le uşura vecinilor respectivi înţelegerea noţiunii de graniţă de stat (suveran, desigur, aşa cum s-ar spune în termenii zilelor noastre). Un efort pedagogic rămas până azi la baza bunelor relaţii de vecinătate. Regatul dacilor are în această etapă a existenţei sale şi structuri fortificate: Ineu, Arad, Dridu etc. în care se continua o locuire de mare vechime. Centrul religios al acestui regat este acum la Vicina (Păcuiul lui Soare de azi), fapt care spune foarte mult căci semnificaţia dublă a acestei poziţii este mai mult decât evidentă. În cele ce urmează vom prezenta o analiză preliminară a situaţiei istorice Daciei creştine, aşa cum ne este ea revelată de monumentalul document care este Codexul Rohonczi, a cărui descifrare, eveniment crucial pentru istoria şi literatura română, România o datorează valorosului arheolog, istoric şi etnolog care este doamna prof. Viorica Enăchiuc, eminent savant ale cărui rezultate ştiinţifice se bucură de recunoaşterea totală şi fără rezerve a celor mai exigente elite ştiinţifice internaţionale, acolo unde aceste rezultate nu dărâmă erori înălţate la rangul de dogmă antinaţională de batjocorire a strămoşilor noştri, dacii.