COMENTARII LA FILMUL „PARCHEŞ”

 Nicolae Nicolae 

                  Ne aflăm în satul Parcheş, jud. Tulcea, unde în vara anului 2004 în urma unor ploi abundente, a fost decopertată o uliţă de margine a satului în partea de N-V, drum ce duce la vechea mănăstire Saun. În urma acestei decopertări au ieşit la lumină trei piese ceramice (chiupuri) de dimensiuni gigantice. Măsurătorile făcute la faţa locului au dat următoarele dimensiuni: diametrul chiupurilor la buza de sus 3,5 metri liniari, iar grosimea materialului ceramic de 35 cm. Imediat am anunţat Institutul Eco-muzeal Tulcea pentru luarea primelor măsuri de conservare, dar din diferite motive subiective nu s-a realizat nimic până în momentul de faţă.

                  Mai mult chiar, a început o distrugere sistematică a acestor piese prin circulaţia atelajelor şi a altor mijloace de transport peste aceste piese.

                  Pe data de 16.02.2005 ne-am deplasat din nou în acest loc cu o echipă formată din: Singalevici Vladimir, Marinescu Camelia, Nuţă Romeo şi Nicolae Nicolae, pentru a realiza un film cu toate piesele apărute în acest loc. Deoarece în imediata apropiere a acestor piese se găsesc şi foarte multe bucăţi de minereu topit, presupunem că poate fi vorba şi de cuptoare de reducere a metalelor.

                  Oricare ar fi adevărul, mărimea pieselor de la Parcheş ne permite să presupunem că ele nu aparţin unor particulari, cu unei cetăţi antice. La aproximativ 1 km de acest loc, în partea de nord a satului se găseşte o stâncă cu o lungime de aproximativ 150 metri liniari, pe direcţia N-S, cu înclinaţia de 15 grade spre nord, în care sunt săpate şanţuri cu dimensiuni variabile începând de la 10 cm primul şanţ, terminând cu ultimul şanţ de 35-40 cm. În aceste şanţuri sunt introduse alte pietre finisate din material mai dur. Prima impresie este aceea că această construcţie ce îmbină mediul natural cu isteţimea geniului uman nu poate fi decât o rampă (troliu) de lansare la apă a corăbiilor, dar şi de preluare a unor mărfuri grele de pe corăbii spre uscat.

                  Presupunem că această construcţie reprezintă o rampă de lansare şi pentru faptul că zona Parcheş a fost intens împădurită cu un soi de stejar (pendiculat) ce era folosit atât în antichitate cât şi în evul mediu în exclusivitate pentru construcţia de crivace la corăbii. Chiar dacă ne referim la o perioadă târzie -imperiul otoman- adevărul este că turcii protejau cu pază aceste păduri din nordul Dobrogei tocmai pentru acest material necesar construcţiilor de corăbii.

                  La aproximativ 10 m de această construcţie, pe partea stângă, tot în vara anului 2004, malul abrupt s-a surpat, iar în urma acestei surpări au apărut în secţiune verticală cel puţin 6 cuptoare de reducere a metalelor.

                  Cele menţionate mai sus ne îndreptăţesc să credem că aglomerarea de piese ceramice, cuptoare şi rampa de lansare a reprezentat în antichitate o cetate puternică, una din cele 2 cetăţi neidentificate până acum: Genucla sau Vicina.

                        Am prezentat acest film pentru a sensibiliza specialiştii prezenţi şi a decide începerea cercetărilor în zona Parcheş. Menţionăm că filiala Geţia Minor îşi va da în continuare concursul pentru orice acţiune întreprinsă în zona Parcheş.