BOTANICA ŞI FITOIATRIA, O COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A CIVILIZAŢIEI DACICE

 

Autori: SALMAN SHAWKI, GUSIC VLADIMIR, SCARLAT MIHAI ALIN, VALENTIN MÂNDRUŢIU, DUMITRU CURELEA, IONESCU DRAGOŞ-LIVIU

 

Plantele, îndeosebi cele cu importanţă medicinală (fitoiatrică), au constituit desigur una dintre cele mai străvechi preocupări şi obiecte de activitate ale omenirii, atât în ipostaza lor de sursă alimentară pentru oameni şi de hrană pentru animalele aflate în îngrijirea lor, cât şi ca sursa unor remedii cu rol esenţial în istoria medicinii, dar şi ca resursă de materiale de construcţie de produse textile, de carburanţi, de estetică vegetală. Toate aceste ipostaze le regăsim în civilizaţia dacică şi în toată istoria, dar şi în preistoria Daciei. Autorii acestei comunicări insistă în favoarea faptului că, dintre cuvintele recunoscute ca având origine dacică, un mare număr aparţine unor specii de plante (25: Tomaschek, 27: Decev, precum şi marele iatroistoric clujan: Prof. Dr. Valeriu Bologa – care chiar se întreba într-o interesantă lucrare, în care propunea cititorilor să reflecteze asupra problemei, dacă: “sinonimele dacice ale plantelor, descrise de Dioscorides pot servi la reconstruirea limbii dacice? (1930)” (cf. I. H. Crişan)), lucrări mult mai vechi ca acelea ale lui Dioscorides, istoric şi medic grec din sec. I după Hristos, care, în lucrarea sa “Materia Medica”, indică numeroase plante medicinale, având denumiri de origine dacică; aceeaşi constatare se poate face citind şi autorul Pseudo-Apuleius.

Este un fapt cunoscut că în România cunoaşterea şi utilizarea plantelor medicinale este atât de străveche în etno-iatrie (iatrofolclor), încât este verosimil că fitoiatria a fost preluată de la daci de către daco-romani şi apoi a intrat în patrimoniul fitoiatric tradiţional din ţara noastră, odată cu etnogeneza românilor, în continuitate pe plan istoric. Unul dintre autorii acestei lucrări a efectuat chiar cercetări fitomedicale în unele foarte vechi situri ale judeţului Prahova cu străvechi tradiţii fitoiatro-folclorice, întrucât autorii comunicării consideră că fitomedicina din ţara noastră, în principiile, taxonomia, terminologia, precum şi în praxiologia ei, are unele arii comune cu aria indo-europeană în marea ei întindere euro-asiatică (cf. şi la I.H.Crişan care citează pe autorul german Leo, 1854, care face unele apropieri în această ordine de idei cu lexicul fitoiatric sanscrit) şi cu civilizaţia indiană vedică, îndeosebi din perioada vedantică, când au înflorit şi practicile fitomedicale din cadrul gândirii iatrosofice ayurvedice, în ţara cu cele mai numeroase şi diversificate specii fitoiatrice şi resurse de origine iatrobotanică: India.

Pe această bază a fost iniţiat de către Centrul Medical Ayurvedic din Bucureşti, “Programul STAR”; unul dintre obiectivele acestuia este şi un studiu comparativ România - India consacrat studiului unor specii comune patrimoniilor fitoiatrice ale Indiei, ale Daciei şi florei actuale a României.