Economia animalieră a dacilor oglindită în studiul arheozoologic privind cetăţile de pe malul Siretului

 Sergiu Haimovici

 S-au studiat resturi faunistice descoperite prin săpături în trei bine cunoscute cetăţi situate pe înălţimile de pe malul stâng al râului Siret: Brad, Răcătău şi Poiana (Tecuci), culoarul acestei ape fiind străbătut de principalele drumuri de legătură între Baltica şi Marea Neagră.

S-a constatat că una din principalele ocupaţiuni a locuitorilor din zonă, poate chiar cea de bază, era creşterea animalelor domestice. Pe primul loc se găseau cornutele mari (taurinele) care aveau frecvenţa cea mai ridicată, dar totodată, prin mărimea lor reprezentau, odată cu laptele furnizat, şi sursa de bază a necesităţilor de proteine animale pentru populaţia cetăţii; de asemenea, ele constituiau cel mai important „motor animal” avut la dispoziţie pentru executarea unor munci. Locul al doilea era ocupat fie de cornutele mici (ovicaprine) fie de porcine, acestea din urmă folosite doar ca sursă de hrană, ovinele dând însă laptele şi lâna lor. Urmează calul, şi el comestibil, dar mai ales cu rolul de a fi, de asemenea, „motor animal”, nu numai pentru munci ci şi pentru necesităţile militare.

Vânătoarea, cu totul secundară, era totuşi încă bine cricumscrisă, cerbul şi mistreţul fiind principalele specii doborâte de locuitorii cetăţilor. La Brad s-au găsit şi resturi ale elanului, acest animal nordic mai existând deci şi pe valea Siretului.