|
Silviu Dragomir Continuând, de fapt, o comunicare anterioară despre Ceahlău ca Munte Sacru al geto-dacilor, munte pe care credincioşii zalmoxieni din împrejurimi dar şi mai de departe se adunau o dată pe an pentru a fi cât mai aproape de Divinitatea supremă, efectuând şi anumite ritualuri de mulţumire şi slavă, autorul arată cum pe acest munte impozant din Carpaţii Răsăriteni, această adunare anuală a continuat să aibă loc şi în era creştină, ca „Sărbătoare a Muntelui”, sacralitatea zalmoxiană „cuplându-se” firesc la sacralitatea creştină, ca un tot organic al dreptei credinţe a poporului nostru. În comunicarea extinsă, pe care o va prezenta la Congres, autorul, participant el însuşi la „Sărbătoarea Muntelui” pe Ceahlău, aduce interesante date şi detalii. Comunicarea este, totodată, şi o pledoarie pentru considerarea la adevărata valoare a acestei duble sacralităţi, care dă o mare vechime, originalitate şi forţă credinţei poporului român. |
|
|