|
Vicu Merlan Intodeauna m-au frămantat problemele legate de existenţa noastră ca fiinţe umane, de viaţa de dincolo de moarte,de „semnele”lăsate ca moştenire(devenite enigme în cele mai multe cazuri)ale înaintaşilor . Cu mintea noastră”finită”este foarte greu să cuprindem infinitul.”Zestrea” culturală lăsată drept moştenire de înaintaşi,a fost trunchiată de „rugina”timpului şi ignoranţa oamenilor.Tot ce ni s-a transmis de milenii este plin de simboluri şi sacralitate.Purtăm discuţii despre semnificaţia uluitoare a religiozităţii triburilor preistorice şi continuăm să-i catalogăm drept „primitivi”.Simbolul ca esenţă a unui obicei sau trăire a fost „întipărit” în lut,piatră sau os pentru a nu se pierde uşor,pentru a nu fi distrus de vremurile timpurilor viitoare. Civilizaţia precucuteniană de la Isaiia,prin ceea ce ne-a lăsat ca „moştenire”,se dovedeşte o comunitate cu un profund caracter magico-religios.Simbolismul esoteric al obiectelor sacre descoperite în acest sit te invită la o reflecţie profundă asupra vieţii şi a sensului ei.Simbolismul precucutenian de la Isaiia are menirea să ne amintească în permanenţă despre adevărurile sacre ale universului înconjurător care nici într-un moment al vieţii noastre nu trebuie ignorate.Conştientizarea fiecărui moment, a fiecărei trăiri,se înscriu într-un „canon”bine conturat al proiecţiei destinice.Simbolismul străvechi ne demonstrează că în orice clipă cotidianul se poate transforma din imanent în transcendent,din profan în sacru.Orice spaţiu bogat în simboluri sacre este consacrat desăvarşirii spiritului uman,prin raportarea la simbolistica arhetipală a macrocosmosului.Intotdeauna, pe Pămant,omul a fost măsura tuturor lucrurilor;valoarea unui moment sau altul depinde de atenţia şi conştientizarea acordată de acesta. |
|
|