Zeul focului sau soarelui din Panteonul românesc, identificat cu Helios din mitologia Greacă şi cu Gebeleisis din mitologia Geto-dacă, a preluat numele şi data de celebrare ( 20 iulie ) ale Sf. Proroc Ilie. Sântilie este, în calendarul popular, miezul verii pastorale, când pe munţi se organizau vestitele Nedei şi Sântili. În această perioadă ciobanii separau berbeci de oi, „ miţuiau” miei, efectuau observaţii astronomice şi meteorologice.

.Ca diviitate solară şi meteorologică Sântilie provoacă incendiile în verile toride, produce tunete, fulgerele şi trăznetele în timpul furtunilor, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să de grindina. Ca personaj profan, Sântilie, este un om obijnuit: soldat, vânător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind ispitit şi înşelat de Drac, Sântilie îşi omoară unul sau mai mulţi membrii ai familiei( tată, mamă, fiu, fiică, sau soră). Păcatele sunt ispăşite în diferite moduri: stă închis 40 de ani într-un beci sau hordei; cară apă cu gura, mergând în genunchi, pentru a uda un lemn putred; adună lemne din pădure 9 ani pentru a clădi un rug imens în care se aruncă şi arde de viu; păzeşte o turmî de oi în vărf de munte etc.

Dumnezeu îl iartă, îl trece printre sfinţi şi îl înalţă la cer într-o trăsură cu roţi de foc la care sunt înhămaţi 2 sau 4 cai albi înaripaţi. Acolo, pe cer, aleargă printre nori, tună( durdie, duduie, huruie, şi bubuie ), fulgeră şi trăzneşte dracii cu biciul de focsperiaţi, draci se acund pe Pământ: prin pomi, pe sub streşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpurile unor animale, în special câini şi pisici. Dorind să nu-i sacpe nici unul, Sântilie trăzneşte şi arborii, oamenii, vitele casele, bisericile în care s-au ascuns draci. În tinereţe Sântilie ar fi tunat şi ar fi trăznit atât de puternic plesnea copilul în pântecele mamei şi viţelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, dar nici să stârpească sămânţa dracilor, Dumnezeu sau Maica Precista l-a lăsat ciung de mâna dreapăta, la ologit, luându-i piciorul drept, la asurzit sau i- scos un ochi. El continuă, însă, să alunge şi să omoare dracii, alergându-i cu trăsura şi lovindu-i cu biciul de foc ţinut în mâna stângă.

Simbolurile prin care Sântilie se defineşte ca un autentic zeu solar sau uşor de recunoscut: trăsura cu roţile de foc şi caii înaripaţi, biciul şi săgeţile de foc, tunetele, trăsnetele şi fulgerele cu care luminează cerul înorat; subordonarea şi ierarhizarea divinităţilor aducătoare de arşiţă şi foc în luna lui cuptor multe din acestea fiindu-i surori( Pârliile şi Panteliile), fraţi ( Ilie Pălie şi Pantelimon), sau simpli vizitii la carul lui ceresc( Foca). Conform escatologiei populare, moartea lui Sântilie, singurul sfânt cu trup şi suflet, va aduce urgia apocalipsului: dracul va reuşii, în final, să-i taie capul iar din sângele scurs s-ar aprinde pământul care va arde 9 stânjeni în adâncime. După purificarea prin foc a pământului va apărea o nouă generaţie de oamenii, mai mici decât cei de astăzi, asemănători cu Blajinii, care ar fi trăit înaintela Uriaşilor.

Dontr.o imensă movilă funerară ar ieşi apoi sufletele tuturor morţilor sub forme de oi şi capre: oile l-ar urma pe Dumnezeu în Rai, caprele în Iad pe drac. Sântilie, zeu al soarelui şi focului, este atestat , prin numeroase tradiţii, la romînii de pretutindeni, în special în mediile pastorale.