Dromihete writes "
Minunile noastre-aburind în cuvinte
Peste gorganele vechi ceartă-oseminte:
Boabelor grase, de grâu, le dau dinții
Acolo în luturi unde beau apă părintii.
Zamolxe în grâu ochii de aur și-i ține -
Numără orele campului in poamele bune;
Certuri lungi de sănătate si de culori
Curg prin sistare de fulger din nori.
Pe Bărăgan arde un abur de pâine de casă,
Ființa-n ființe sământa își lasă,
Oamenii merg de la o margine-a humii,
Le scartâie-n vorbe cumpăna Lumii -
Când merg peste câmp cu femeile grele,
Neantul se-nduplecă și cânta în ele.
"
