www.dacii.ro - A new perspective of Romanian ancient history - The Dacians - Zamolxis, medic si primul rege al Dacilor, cunoscut nominal (I1370-1300 î.Hr.)

În preliminariile acestui studiu am prezentat figura celui dintîi rege dac, cunoscut nominal dupa perioada matriarhatului, adica în patriarhat. Este vorba de Zalmoxis. El a fost si cel dintîi medic cu-noscut, organizatorul primei scoli cu local propriu, în lumea antica. stiri pretioase cu privire la acest mare personaj se gaseau la cel mai vechi istoric, Hellanicos din Mitilene, care a trait prima jumatate a sec. al V-lea (500-450) î.Hr. Dar opera lui Hellanian s-a pierdut si din ea nu ni se pastreaza decît cîteva fragmente la istoricul Herodot, la Mnaseas s.a.

Cele mai multe stiri ni le-a transmis Herodot (I484 î.Hr.) care scrie despre Geti ca ei „se cred nemuritori” si ca „acela care dispare din lumea noastra se duce la noul Zamolxis (Σάλμοξίυ δαίμουα). Unii îi mai spun si Gebeleizis”. Tot Herodot aflase de la Elenii care traiau pe tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin, ca un Zamolxis „a fost rob în Samos si anume al lui Pitagora”. Venit în patria sa, „a cladit o casa pentru adunarile barbatilor”, apoi „a poruncit sa i se cladesca o locuinta subpamînteana, unde a trait trei ani. În al patrulea an s-a aratat poporului si acesta a crezut în învata-turile lui”. În legatura cu Zamolxis, Herodot spune urmatoarele: „mi se pare, însa, ca el a trait cu mult înaintea lui Pitagora”[149]. Pitagora si urmasii sai au fost elevi ai scolii Zamolxiene.
Dupa cum am spus, nu numai Herodot, ci si Hellanicos are acelasi text: „Dar mi se pare ca Zamolxis a trait cu mult înaintea lui Pitagora”[150]. Daca cei doi istorici antici spun acelasi lucru, este un motiv în plus pentru noi sa afirmam cu tarie ca Zamolxis nu a fost ucenicul si nici sclavul lui Pitagora, ci a trait cu mult înainte de acesta. Dacistul Cezar Boliac „vorbeste primul de o anterioritate a civilizatiei dacice fata de actiunea civilatorie – si fata de chiar civilizatiile – greceasca si apoi romana”[151].Zamolxis a fost un mare carturar. El a scris Beleaginele (Legile frumoase) si în scoala sa a învatat pe elevii sai sa scrie[152]. Pitagora, dupa precepte, este clar ca a primit educatia în scoala ucenicilor lui Zalmoxis[153].. Concluzia noas-tra este ca scoala lui Pitagora este continuatoarea scolii Zamolxiene.
Mircea Eliade sintetizeaza ca Herodot „este convins de anterioritatea daimonului get – si acest detaliu este important”[154]. Noi credem ca este cel mai important. Asemanarea doctrinei si cultului lui Zamolxis cu acela al lui Pitagora, nu trebuie sa duca la concluzia falsa ca Zamolxis ar fi învatat la scoala lui Pitagora, ci invers. Strabon spune ca „practica pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei o porunca data de Zamolxis (getilor)”[155]. Reiese clar de aici ca Pitagora a învatat la scoala lui Zamolxis, în cel mai vechi centru de cultura, „numit Vechea Europa”, adica Dacia nord-Dunareana. Urmînd pilda lui Zamolxis, si Pitagora s-a retras „într-o ascunzatoare subte-rana” sapte ani, nu trei[156].
În ceea ce priveste „locuinta subpamînteana” de care aminteste Herodot, consemnam faptul ca: „o legenda spune ca” în pestera de la Polovragi, judetul Gorj, „a trait zeul dacilor Zamolxis”[157]. Consem-narea lui Hellanicos si a lui Herodot ca Zamolxis „a trait cu mult înaintea lui Pitagora”, ne duce la aceasta concluzie.

Zamolxis medicul

În ceea ce priveste calitatea de mare dascal în „Arta medicala”, filosoful Platon (427-374 î.Hr.), pune în gura cunoscutului întelept Socrate, urmatoarele importante stiri, stiri care ne intereseaza îndeo-sebi. Citam: „Eu (Socrate) am învatat aceasta incantatie (Ίόταύτης τής έπωδής = descîntec), acolo, în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice ca îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acela ca (medicii) greci aveau dreptate sa cuvînteze, asa cum v-am aratat adineauri. Dar, Zamolxis, adauga el, regele nostru, care ήμέτερος βατιλεύς θεόςϋυ), ne spunea ca dupa cum nu trebuie saeste si un zeu ( încercam a trata ochii, fara sa tinem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, netinîndu-se seama de corp, tot astfel trebuie sa-i dam îngrijire trupului dimpreuna cu sufletul, si iata pentru ce medicii greci (ΊοίςΈΛληυις ίατρούς) nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru ca ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Daca acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sanatoasa. Caci, zicea el, (ucenicul lui Zamolxis medicul) toate lucrurile bune si rele – pentru corp si pentru om în întregul sau – vin de la suflet si de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales, în primul rînd – sa vindecam izvorul raului, ca sa se poata bucura de sanatate capul cu tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindeca cu incantatii (descîntece). Aceste incantatii (Ίας δέπωδάς Ίαύτας ) sint vorbele frumoase, care fac sa se nasca în suflete întepciunea. Odata ivita aceasta si daca staruie, este usor sa se bucure de sanatate si capul si trupul. Cînd ma învata leacul si incantatiile (Ίότεφάρμακον καί τας έπωδάς,) spunea: Sa nu te înduplece nimeni sa-i tamaduiesti capul cu acest leac (Ίώφαρμάκω – de aici cuvîntul farmacie, ca si dacul farmec), daca nu-ti încredinteaza mai întîi sufletul ca sa i-l tamaduiesti cu ajutorul incantatiei. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greseala a oamenilor: ca unii medici sa caute în chip deosebit o vindecare sau cealalta (a sufletului si a trupului). si ma povatuia foarte staruitor sa nu ma las înduplecat de nimeni – oricît de bogat, dintr-un neam ales, sau oricît de frumos ar fi – sa fac altfel. Deci, eu, pentru ca i-am jurat, si sint nevoit sa-i dau ascultare, îi voi da în adevar ascultare. si daca vrei – potrivit povetelor strainului – sa-mi încredintezi mai întîi sufletul tau, pentru a-l vraji cu incantatiile tracului, îti voi da si leacul pentru cap. Daca nu, nu-ti pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide”[158].
În legatura cu acest lung citat, dar destul de interesant, mentionam interventia la „Al IV-lea Congres mondial de stiinte istorice” (Bucu-resti, 10-17 august 1980), a unui mare tracolog: „cultura si civilizatia daca au ajuns la un foarte înalt nivel de dezvoltare s…t. Tracii culti-vau astronomia, matematica, medicina. Platon îi considera pe medicii traci superiori medicilor greci, deoarece, scria el, înainte de a îngriji trupul si boala, ei îngrijeau sufletul, expresie sub care cred ca trebuie sa întelegem sistemul nervos. În orice caz, e vorba de o conceptie medicala foarte moderna”[159]. Este de fapt medicina psihosomatica.
Din cele citate mai sus, retinem constatarea – filosofilor Platon si Socrate, doua somitati ale culturii eline, ca medicii traci, ucenicii lui Zamolxis, erau superiori medicilor elini; ca medicii traci predau ucenicilor lor leacurile odata cu incantatiile – epodele, sub juramînt, asa cum ei învatasera acestea de la medicul-rege Zamolxis, asa cum si acesta le primise de la înaintasii lui. Deci, juramîntul pe care medicii îl depun astazi (asa-zisul – juramîntul lui Hipocrat), este o reminiscenta a culturii medicale geto-dace. Mai retinem un fapt destul de important: medicii daci erau si renumiti oftamologi.
Daca la cele de mai sus, adaugam plantele medicinale citate în lucrarea lui Dioscorides[160], în care unele apar cu nume dacice, vom întelege interesul deosebit pe care îl prezentau leacurile medicilor daci. Interesant, în privinta leacurilor, era dedetelul care în limba daca se numea dácina.[161] Metoda zalmoxiana psihomatica, cu incantatii si plante medicinale se pastreaza si azi[162].
Ion Miclea si Radu Florescu prezinta urmatoarele[163]: „Trusa chirurgicala, piese din fier calit, mînere din bronz cu decor niellat; cuprinzînd aproape aceleasi tipuri ca si instrumentarul chirurgical clasic în uz pîna astazi – bisturiu (1-12 cm), sonda fragmentara (1-9,15 cm), lamela (1-12,5 cm) si sonda (1-15 cm), remarcabile prin luxul si rafinamentul decoratiei pe mînere. Tehnica niello, de origine orientala constînd din încrustarea de metal în metal, nu este foarte larg raspîndita în epoca si prezenta acestor piese astfel decorate la Tomis, tradeaza nu numai legaturi destul de strînse cu marile centre metalurgice din Orient, din care Damascul a ramas celebru pîna tîrziu, în evul mediu, ci si existenta unui practician de prestigiu si cu posibilitati mari, care tinea sa-si manifeste pozitia profesionala si prin calitatea artistica a instrumentului folosit”[164]. Alta trusa medicala[165] este cea descoperita la Drobeta romano-bizantina, com-pusa din piese de bronz, ca si piatra, dupa cum urmeaza: cohlear de bronz fragmentar (L=69 mm) inv. 27039; cohlear de bronz (L=125 mm), inv. 27036; cohlear de bronz (L=102 mm), inv.26963; sonda de bronz (L=131 mm), inv. 27040); cohlear de bronz (L=80 mm), inv. 28427); cohlear de bronz fragmentar (L=50 mm); bisturiu de bronz îndoit )L=123 mm); penseta de bronz (L=63,8 mm); penseta (L=73,5 mm); penseta cu un brat scurt (L=62,1 mm); lingurita pentru droguri din os (L=66,8 mm; placa oficinala din tuf vulcanic (108x47 mm), inv. 27041. Datate din epoca romana, în realitate tufurile gri si verzui sint curente la placile oficinale, mai ales în sec.IV d.H., iar forma ciudata a linguritei poate trimite tot catre aceeasi vreme[166].. Ion Horatiu Crisan precizeaza ca: „Trusa de la Gradistea de Munte, care cuprindea: lama unui cutit de fier cu aparatori de bronz (un bisturiu), o penseta de bronz, o tableta de tuf vulcanic, compusa din silicati, care se presara pe rani si ulceratii ca absorbant si cicatrizant, si cinci mici borcanase de lut pentru pastrat alifii”. La acestea adaugam instrumentele descoperite la cetatea Piatra Rosie, la Poiana si la Ocnita.[167]
Mircea Eliade deosebeste pe „Dyonisos de Zamolxis cu care e comparat, si cîteodata confundat, de la Rohde încoace, caci zeul getilor îi „nemurea” pe initiatii în misterele sale. Dar grecii nu îndrazneau înca sa depaseasca distanta infinita, care, în ochii lor, despartea divinitatea de conditia umana”[168]. Faptul ca Zamolxis facea pe adeptii scolii sale „nemuritori” depaseste incomparabil conceptia greceasca cu privire la valoarea omului. Aceasta superioritate l-a facut pe Mircea Eliade sa intituleze un paragraf „179. Zamolxis si imortalizarea”. Scriitorii greci încearca sa integreze „doctrina si cultul” lui Zamolxis „într-un orizont spiritual de structura pitagoreeana. Ba chiar, prin Getia Minor, îsi însusesc cultura Zamolxiana, socotind-o pitagoreeana. Nu e de mirare ca si regina Hestia (devenita zeita dupa moarte) a fost introdusa în panteonul olimpic. Hesyehius din Alexandria (sec.V-VI), repeta aceeasi eroare, ca Zamolxis ar fi fost „sclavul lui Pitagora”, dar afirma un adevar ca „a propagat învataturi despre un trai mai întelept decît al grecilor”. Tot acest scriitor mentioneaza ca Zamolxis a adus „fruntasi atenieni” si a facut din ei discipoli[169]. Este clar deci, ca grecii au fost instruiti în scoala lui Zalmoxis. Textul trebuie interpretat în sensul acesta, care este cel real. Între anii 959-976, Leon Diaconul din Asia Mica îl numeste pe Zalmoxis „Întelept”[170], asa cum a si fost. Dar initierile zamolxiene în stiinta astrala si „stiinte de a prezice evenimentele viitoare dupa semnele ceresti”[171] apartine Dacilor. Esential este faptul relatat de Diodor din Sicilia, care a trait dupa anul 21 î.Hr.: „la asa numitii Geti, care se cred nemuritori – Zamolxis sustinea ca si el a intrat în legatura cu zeita Hestia”, dupa cum Zarathustra, la ariani, intrase în legatura cu o zeitate buna, dupa cum „la iudei, Moise (intrase în legatura) cu divinitatea careia i se spune Iahve”[172]. Citat între Zarathustra si Moise, ca reformator, Zamolxis a trait în jurul anilor 1300 î.Hr. Moise a trait circa 120 de ani si „s-a nascut în Egipt, cam pe la 1570 î.H[173]. Renuntarea lui Zamolxis la cele lumesti, retragerea lui în muntele Kogainon, hranirea lui si a ucenicilor lui cu vegetale fundeaza ori înalta la rangul de virtute sihastria, anarhorentismul, calugaria, monahismul sacral al „învataturilor” poporului.
Cunoasterea lui Zamolxis ca mare preot impune posteritatii un stat teocratic, bine organizat si deosebit de cult. Legaturile lui cu lumea mediteraneana nu scade nimic din individualitatea doctrinei Zamolxiene. Legile frumoase, Belaginele, scrise de Zamolxis[174]), vor fi identificate si precizate cîndva. Deceneu nu este decît unul din ucenicii scolii zamolxiene. Calugarii daci, asa-zisii eremiti, desi în aparenta izolati de lume, erau totusi în momentele cruciale în permanenta legatura cu lumea terestra din jur, dar si cu Pliroma, legatura care dirija cursul evenimentelor cotidiene, dar si al celor napraznice. Ar fi lipsit de sens sa creada cineva ca stiinta medicala dacica, astronomia, artele, ar fi o treaba de import. Vatra a ceea ce se numeste în prezent „Vechea Europa”, fundeaza punctul de unde începe „acel sîmbur de lumina mult mai mic ca boaba spumii”[175].
Nu putem trece peste informatia lui Clement Alexandrinul care numeste pe Zamolxis „Hiperboreeanul”. Aceasta înseamna ca Dacia era în spatiul Hiperboreenilor.
Retinem faptul ca Zamolxis era mare dascal de medicina, dar si rege. Mai întîi a fost vicerege si pe parcurs a devenit rege plin, dupa cum regina mult mai înainte, în epoca matriarhatului, fusese si Hestia. Aceasta înseamna ca dupa informatiile antice, înca înainte de secolul al VI-lea î.Hr. Dacii trecusera la stadiul de regat, cu cîteva secole, si chiar milenii, înainte de Burebista. De altfel si Strabon îl socotea pe „Zamolxis din vechime” profet vrednic de domnie. Tot el consemneaza faptul ca Zamolxis „l-a convins pe rege sa-l faca partas la domnie”[176]. Deci Zamolxis a fost si rege. Repetam consemnarea filosofului Socrate, ca un medic trac îl numea pe Zamolxis „regele nostru (ό ήμέτερος βαόιλεύς)”[177]. În adevar, nu avem nici un motiv sa ne îndoim de faptul ca Zamolxis a fost mai întîi ajutorul unui rege dac, deci vicerege si dupa moartea aceluia a devenit rege plin. Prin urmare, înca înainte de Hestia (Vesta) si de Zamolxis, Dacia conta ca regat. Înainte de a încheia acest paragraf amintim ca Mircea Eliade citeaza etimologiile în legatura cu numele Zamolxis sau Zalmoxis. Tracologul Iosif C. Dragan, într-o comunicare la Academia din Bucuresti, are un capitol intitulat: „Zamolxe, om, rege si zeu”[178].
Încheind acest capitol, amintim ca Iambliches (333 d.H.) spunea ca Zamolxis „este socotit la ei (= la Geti) drept cel mai mare dintre zei” (μεγώτος Ίώνθεών έστι παραύτόις)[179],. Suidas (950-1000) înre-gistra faptul ca „Getii îi aduc jertfe (lui Zamolxis) ca lui Cronos”[180]. Iata ca pe parcurs, Zamolxis a fost socotit de unii dintre Daci ca zeu principal, desi el a fost initial rege si mare legislator, ca si Moise la Evrei. Cronologic urmeaza fundarea Romei. În momentul despartirii triburilor trace de cele celtice, italicii veniti de la Dunarea centrala, au trecut Alpii si s-au stabilit în Latium, constituind, în secolul VI î.Hr. împreuna cu localnicii Liga Latina. Anul 753, aprilie 21, î.Hr., anul 1 ab urbe condita, era socotita data întemeierii cetatii de catre Romulus.[181].

Un alt rege dac, Zamolxa

Pentru cercetatorii neinformati, ca si pentru dacofobii tendentiosi, deschid acest capitol. Dupa îndelungate cercetari si cautari, timp de douazeci si cinci de ani, concluzia noastra este ca scoala Zamolxiana este cu mult anterioara lui Pitagora, cu cel putin 1000 de ani înainte de Moise, sau poate contemporana cu Zarathustra. scoala Zamol-xiana a functionat într-un „local propriu”, într-o pestera, în jurul cetatii Soare – Sarmisegetuza de mai tîrziu, în gradini si în piete publice, în Atena si în alte cetati. Asemanarea doctrinei si culturii lui Zamolxa cu cea a lui Pitagora nu trebuie sa ne duca la concluzia eronata la care au ajuns multi cercetatori cu idei preconcepute si anume ca Zamolxis, marele legislator al lumii dacice, ar fi fost instruit la scolile Pitagoreice. Legislatorul Zamolxa a trait cu mult înainte de Pitagora.
Documentar, izvoarele literare dau prioritate milenara scolii Zamolxiene. Strabon (63-19 î.Hr.) scrie ca „practica pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei (la greci) ca o porunca data de Zamolxis (getilor)”[182]. Iata ce scrie si sfîntul Clement Alexandrinul în Stromete [183]. „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci si descoperitorii tehnicii, stiintei si artei. Trebuie sa mergem mai departe acum sa arat lamuritor ca filosofia greaca a furat din filo-sofia barbara… Pentru ca trebuie sa mai spun ca cei mai multi dintre ei au fost de neam barbar si si-au facut ucenicia între barbari… Pe Platon îl gasim ca lauda pe fata pe barbari ssi îsi aminteste ca atît el cît si Pitagora au învatat mai multe si mai frumoase învataturi, traind printre barbari. (Prin barbari întelegem dacii ortodocsi, purtatori de barba)t[184]. Dar nu numai atît. Celebrul observator astronomic de la Sarmisegetuza, comparabil cu cel de la Stonehenge (Anglia), ca si cele 346 de stele cunoscute dacilor ne încredinteaza ca într-adevar începutul stiintelor si astronomiei, în general, îsi are originea în cultul soarelui de factura abstracta, fara idoli”[185]. În judetul Tulcea, plasa Babadag, comuna Enisala, se afla cetatea lui Eracle – ruinele unei fortificatii bizantine. În zidurile ei Gr. Tocilescu a gasit o poarta cu o frumoasa inscriptie greceasca, compusa în versuri doriene, care este epitaful unui medic nascut la Tomis. Monumentul se afla azi la Muzeul National din Bucuresti si este publicat în revista Aheologisch Epigraf Mitheilungen[186]. Medicii greci îsi completau studiile în Dacia Dunareana.
Platon ne spune despre vestitul Socrate ca a învatat medicina si „un descîntec, în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice ca îi facea pe oameni nemuritori”, si ca „medicii greci sint inferiori medicilor zamolxieni”[187].
Socrate spune ca a învatat o metoda medicala de la un zamolxian, ne mai putem îndoi de superioritatea Universitatii Zamolxiene?
Înca o precizare. Numele de Zamolxa a fost purtat de multi preoti si regi daci. Acesta este motivul pentru care Hellanicos si dupa el, Herodot, încurca perioada în care a trait Zamolxis legislatorul. Este probabil ca un Zamolxis sa fi fost la greci si sa fi devenit „sclavul lui Pitagora”. Dar nu acesta a fost marele legislator care a primit Bela-ginele de la zeita Hestia, fosta regina a dacilor. Zamolxa reprezinta functia de mare preot (sal – preot si moxa – mare). În felul acesta se explica eroarea înregistrata de Hallanicos si Herodot si oare cîti mai mari preoti care au purtat acest nume (Zamolxa) vor fi fost, Dumnezeu stie…

de Preotul Balasa


Create an account