In continuarea ciclului tezaurelor princiare geto-dacice, prezentam un tezaur a carui factura nu este autohtona, dar care a apartinut, cu certitudine, unuia dintre conducatorii geto-daci locali; tezaurul oglindeste astfel neintreruptele relatii cu lumile si civilizatiile inconjuratoare, importanta politica pe care principii geto-daci o aveau in raport cu alte popoare ale antichitatii.
La Stancesti, sat de pe raza comunei Mihai Eminescu, judetul Botosani, s-au descoperit doua „cetati geto-dace, ridicate de stramosii nostri pentru” a proteja populatia autohtona impotriva invaziilor popoarelor nomade din stepele de la nordul Marii Negre. Cercetarile efectuate in anul 1965 la una dintre aceste cetati, denumita conventional Cetatea II de catre arheologul iesean Adrian C.Florescu, au condus la descoperirea — sub podeaua unei locuinte de suprafata din cuprinsul fortificatiei — a uneia dintre cele mai neobisnuite piese de orfevrarie din antichitatea noastra; este lunga de 47,80 cm, cu o latime maxima de 9,70 cm, cantareste 100 grame si are o forma ciudata, de animal fantastic — capul de mistret, trupul acoperit cu solzi, asemenea unui peste, coada asemanatoare celei a pasarilor, in acelasi vas in care fusese ascunsa aceasta piesa de aur, se aflau alte doua obiecte tot de aur, insa de mai mici dimensiuni (unul foarte deteriorat) inalte de 18,50 cm, late de 8 cm si cantarind doar 10 grame, alaturi de zabale si fragmente de pulpare din bronz.
Ce semnificatii are aceasta descoperire?
Pornind de la cele trei reprezentari animaliere de pe piesa mare, atat A.Florescu cat si Stefan Burda considera — in scurtele analize pe care le consacra — ca ar fi vorba de insemne ale puterii sau de obiecte ce reprezinta o reflecatare a credintei despre structura Universului: capul de mistret ar simboliza pamantul, corpul de peste — apa, iar coada de pasare — vazduhul. Cat priveste celelalte doua figurine, autorii citati le considera antropomorfe, deopotriva destinate cultului, in realitate, avem de-a face cu piese de harnasament, un frontal de cal — podoaba principala — si doua obrazare in forma de ureche de cal, foarte stilizate, caracteristice artei popoarelor de stepa, in speta scitice. Dealtfel, pentru originea scitica a acestor obiecte pledeaza si analogiile ce se pot stabili cu piesele identice gasite in corganul de la Soloha si in alte descoperiri invecinate din sudul Uniunii Sovietice.
Asupra raportului dintre arta scitica si cea geto-dacica s-au emis, cum aratam in alt articol aparut in revista, mai multe opinii. Cercetarile recente au dovedit ca influenta scitica asupra artei geto-dacice a fost mult mai redusa decat se credea intr-o anumita perioada. Constatare confirmata, dealtfel, si de tezaurul de aur de la Stancesti — unul dintre foarte putinele tezaure de certa sorginte scitica ajunse pe pamantul tarii noastre. Dar cand in secolul V i.e.n., cand au fost confectionate piesele componente, sau in alta perioada? Cum aratam, la Stancesti, stramosii nostri au creat un sistem de fortificatii — Stancesti I si Stancesti II — care, impreuna cu alte importante cetati dacice din Moldova (Cotnari, Mosna etc.), alcatuia o puternica aparare impotriva atacurilor populatiilor de stepa.
Cea dintii dintre aceste cetati, Stancesti I — intinsa pe o suprafata de 22 hectare — a fost ridicata la sfarsitul sec. VI i.e.n. si a dainuit pana la sfarsitul sec. III i.e.n. A doua - acoperind 23 hectare — a fost construita in vecinatatea primeia, in sec. IV i.e.n., si a fost abandonata tot la sfarsitul sec. III i.e.n., sub impactul invaziei bastarnilor - populatie germanica ce locuia teritoriul de la nord de Carpati si la est de Vistula.
Originea scitica a acestor obiecte ne sugereaza urmatorul tablou istoric. Sub presiunea triburilor sarmate, scitii din campiile nord-pontice au exercitat, la randul lor, o presiune asupra teritoriilor stapanite de geti. Pentru aparare, acestia au construit fortificatii ca acelea de la Stancesti, Cotnari, Mosna, etc. Una dintre luptele purtate de geto-daci a prilejuit si moartea capeteniei scitice careia i-au apartinut aceste piese, care altfel au trecut in posesia geto-dacilor. Caci, in mod logic, asemenea podoabe de aur nu puteau constitui obiectul unor schimburi comerciale. Ulterior, in timpul invaziei bastarnilor, la sfarsitul sec. III i.e.n., obiectele au fost ascunse, dar distrugerea cetatilor de la Stancesti a facut ca ele sa nu mai fie recuperate de posesorul lor, dainuind, astfel, pana in zilele noastre. Acest singur tezaur de obiecte de aur scitice descoperite pe teritoriul tarii noastre nu poate semnifica, desigur, o dominatie a scitilor asupra getilor din Moldova, ci se constituie ca un element in plus in cunoasterea evenimentelor istorice ale acelor vremuri despre care, in afara marturiilor arheologice, nu avem nici un fel de izvoare scrise.
de MIHAI GRAMATOPOL
RSS