UN CUVANT DE SLAVA PENTRU BUREBISTA - STRAMOSUL LUI DECEBAL
Date: Friday, December 12 @ 17:20:11 EET
Topic: Regii nostri
"... Si in timpul din urma, regele Burebista ajungand cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei, si stapanitor al tuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare..."
(Din inscriptia in cinstea lui Acornion din Dionysopolis)
Asa, cursul anilor ajuns-a pana in secolul I i.e.n., la vremea lui Burebista (80-40 i.e.n.) si el ca si Zamolxe, adevarat "samanator de stele si-ncepator de vremuri".
Grecii din Pontul stang il numeau "rege": cel mai mare rege din miazanoaptea Traciei. Stiau ca era cel care, intaia oara, a unit tribalitatea tarabostilor, a incaciulatilor geto-daci intr-un singur stat puternic, mare, vestit, intr-un larg spatiu carpato-dunarean. Unde si cand a fost nevoie, cu de-a sila a cumtit cerbicia, conservatorismul si separatismul tarabostilor. Istoricul si arheologul Radu Vulpe crede insa ca Burebista si-a intemeiat statul nu stand cu sabia in mana, cat "mai mult prin persuasiune", prin reforme inspirate, printr-o organizare inteleapta: "Altminteri nu s-ar putea explica iuteala cu care s-a infaptuit". Se prea poate ca acest iscusit si genial ocarmuitor de oameni sa fi lucrat cu amandoua metodele: sa fi inceput cu sfatul cuminte, fratesc; iar unde cumintenia n-a prins si se va fi aratat ambitie, potrivnicie si orbire, sa fi grait si cu ascutisul spadei. Inca din secolele II i.e.n. romanii au patruns in regiunile illiro-dalmate si au tot inaintat, pas cu pas, spre rasarit. Acolo unde a fost regatul lui Alexandru Macedon sau al lui Lisimah, in 146 i.e.n. ei au format provincia romana Macedonia. Prin anii 1970, scrie Parvan: " Europa de mijloc era impartita intre doi mari conducatori de popoare, aventurierul lipsit de scrupule - regele Ariovist al Suebilor, care teroriza vestul germano-celtic - si reformatorul inspirat, organizatorul intelept Burebista, regele geto-dacilor, care domina tot Rasaritul celto-illyro-tracic".
Daca romanii au ocupat Macedonia si Grecia, cum sa nu ocupe si toata Tracia?
Si dupa ce au ocupat Tracia, cine ar fi jurat ca se opresc la Dunaris?
Pofta vine mancand.
"Ajungand in fruntea neamului sau, scrie Strabon, care era istovit de razboaiele dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult incat, in cativa ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani". L-a ajutat intru aceasta si Deceneu, marele preot. [...] care pretindea ca a invatat in Egipt "unele semne de prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor". Apoi ii pune in seama...pacatul de neiertat, de a fi distrus podgoriile Daciei, ca enoriasii sai sa nu mai bea si sa treaca astfel la o viata cat mai austera. Se poate ca asta sa insemne ca Burebista a cautat, prin toate mijloacele si pe toate caile, sa intareasca si sa centralizeze cat mai mult statul sau. Si daca a stiut c-o poate face starpind o parte din butucii roditori de struguri dulci, a facut-o. "Mai ales vinul aduce ticalosirea omului, scrie V. Parvan, incuviintand fapta lui Deceneu; in numele divinitatii marele preot al natiunii distrugea vita in intregul regat".
O vreme se pare ca Burebista si-a avut resedinta la Argedava, undeva pe Arges. Radu Vulpe identifica Argedava, mentionata in inscriptia din Dionysopolis, cu asezarea de la Popesti, pe malul drept al Argesului ("Cetati getice in Muntenia"). De aici se poate sa si-o fi mutat in muntii Orastiei, unde a pus temelia Sarmizegetusei. "Cetatea de la Costesti, cea de la Piatra Rosie si cetatea de la Blidaru dateaza sigur inca de pe timpul lui Burebista, ca si sanctuarele vechi in piatra de calcar de la Gradistea Muscelului", scrie in "Istoria Romaniei", volumul I.
[...]
Puterea si faima lui Burebista se intemeia pe o oaste puternica. Chiar daca nu-l credem pe Strabon ca oastea asta urca la 200000 de luptatori, totusi trebuie sa admitem si ca puterea armatei era mare, de vreme ce ingrijora pe romani. S-a aliat cu regele Pontului, Mithridate al VI-lea Eupator si, probabil, chiar seful acelei mari uniuni tribale germano-celtice, ocarmuite de Ariovist. Toti trei puteau forma oricand un urias front antiroman. Dar in razboiul din 74-63 i.e.n. Mithridate a fost infrant.
Burebista a ramas fara un aliat impotriva Romei.
Ca sa previna primejdia cuceririi romane, ca sa tina pe acesti stapani ai lumii cat mai departe de Dunaris, Burebista a cutezat sa se amestece chiar in conflictele interne din Roma. Adica sa incheie, dupa cum adeveresc cativa istorici, o invoiala cu Pompeius, adversarul lui Cezar. Stim dintr-o inscriptie celebra ca Acornion, iscusit grec din Dionysopolis (Balcic), i-a slujit intr-o solie de mare incredere pe langa Pompeius, aflat atunci in mare razboire cu Cezar, invingatorul lui Vercingetorix la Alesia si cuceritorul Galiei. Tanarul stat geto-dac, cu multa greutate infaptuit, cerca pe toate caile sa-si apere libertatea grav amenintata de tavalugul roman.
Bine-i sa stim ca Strabon ni-l infatiseaza pe Burebista, desi adversar, ca pe un creator si conducator de stat priceput, indraznet, indemanatec in toate: politica, administratie, diplomatie, organizare a armatei.
Atunci cand inca mai exista democratie militara, cand razboiul forma, de fapt, indeletnicirea tuturor, cand autoritatea unui sef nu putea fi castigata si mentinuta decat prin merite reale de luptator si de conducator de lupte, intelegem si mai bine ca Burebista era inzestrat intr-adevar cu talent militar, cu multa destoinicie politica, cu multa energie morala, cu o putere de induplecare si de tinere in frau cum rar se afla. Fara asemenea insusiri n-ar fi putut despica negura si haosul inceputurilor. N-ar fi inchegat din triburi razlete un stat temut chiar de romani, dupa cum explica Strabon[...]
Isi merita porecla de "spaima romanilor".
S-ar fi putut ca preotul Deceneu sa fi fost inspiratorul in lupta pentru centralizarea statului dac. Dar spada in mana Burebista a tinut-o. Si diplomatia tot el a manevrat-o.
S-a intamplat insa ca aliatul lui Burebista, Pompeius, sa fie infrant la Pharsalos (anul 48 i.e.n.).
Cezar se pregatea sa se angajeze intr-un hotarator razboi cu dacii. Numai ca, la idele lui martie anul 44 i.e.n., o conjuratie de senatori ostili politicii ilustrului dictator l-a trimis la Hades, cu cateva zeci de pumnale infipte in carne, pana-n inima.
S-a intamplat de asemenea ca, chiar in acelasi an adversarul de la Danubius, Burebista, sa cada rapus de complot al aristocratiei tribale. Se vede ca multi tarabosti - "purtatori de caciuli" - greu indurau ocarmuirea unuia singur. Numai primejdia ii unea. Numai teama de cucerirea romana ii silea sa accepte un "rege" si o capitala- Sarmizegetusa. Daca a trecut primejdia, s-a starnit iar zazania.
Ce grele-s inceputurile...Si totusi in fiecare clipa, in fiecare ceas, omul, poparele, omenirea pornesc ceva nou.
Suntem totdeauna la inceputul zilei de maine, la inceputul viitorului.
Caci viata si istoria se fac din prezentul care moare si din inceputul care naste ceva, intr-un flux si reflux continuu, ca o respiratie cosmica.
Si am scris ceva mai pe larg despre Burebista, intai pentru ca a fost ctitorul statului geto-dac unitar si al doilea pentru ca de buna seama a slujit ca o pilda lui Decebal, vrednic urmas intru toate si mai ales in apararea libertatii.
Articol de Dumitru Almas, din lucrarea "Decebal".
|
|