Dacia strainilor


P�na �n veacul XVI, notiunea Dacia a avut multe sensuri si �ntelesuri geografice, politice si �n parte literare, pornind de la statul dac si apoi provincia romana cu acelasi nume. �n 297 apare chiar sintagma Dacia restituta, exprim�nd, atunci, intentia Imperiului roman de "restitutie" a vechii provincii parasite doar de nici un sfert de secol. Dar p�na la sf�rsitul sec. XVI primeaza referirea la Dacia traiana, identificata �nsa, de obicei, �ncep�nd cu relatarea istori cului Iordanes din 551, cu teritoriul Transilvaniei.

�n vremea Renasterii, uma nisti eruditi vorbesc din nou de Dacia (Traiana) �n deplina cunostinta de cauza, dar cum ei �i socoteau pe rom�ni urmasii daco-romanilor, numin du-i �nsa uneori, dupa moda arhaizanta a vremii, daci, au extins �n veacul XV denumirea Dacia si la Tara Rom�neasca si chiar Moldova, unde locuiau acestia.

Aceasta tendinta se am plifica �n sec. XVI, c�nd Dacia este adesea identificata cu �ntreg spatiul celor trei Tari Rom�ne, iar c�nd se refera doar la una dintre acestea, priveste �n primul r�nd Transilvania, deoarece aici a fost centrul regatului dac al lui Decebal, dar si al provinciei romane Dacia. Urmeaza �n ordinea frecventei identificarii Tara Rom�neasca si Moldova (�n cazul acesteia de catre scriitorii poloni p�na la sf�r-situl veacului XVII).

P�na t�rziu �n sec. XVII, c�nd �ncep sa revina de la studii cronicarii moldo veni, scoliti la colegiile �nfiintate de iezuiti �n Polonia, sau cei munteni din Italia, �n Tarile Rom�ne extracarpatice notiunea de Dacia nu era, de regula, prezenta �n costiinta rom� neasca. �n sec. XVI ea apare la umanisti ardeleni, de felul lui Nicolaus Olahus.

�n paralel devine o notiune politica preluata de straini, de obicei conducatori militari sau politici din Transilvania, Ungaria sau Imperiul romano-german. Acestia, pornind de la semnificatia mult rasp�ndita �n sec. XVI a notiunii de Dacia, ca acoperind �ntreg spatiul rom�nesc, s-au grabit sa o adopte ca pretext pentru impu nerea stap�nirii lor �n toate cele trei tari rom�ne.

Un soldat spaniol �n slujba Habsburgilor, siret si lipsit de scrupule, Ioan Baptista Castaldo, marchiz de Cassano, comandantul trupelor impe riale ce ocupasera Transilvania �n 1551, s-a implicat �n anul urmator �n �nlaturarea lui Stefan Rares din Moldova si a lui Mircea Ciobanul din Tara Rom�neasca, pentru a aduce cele trei Tari Rom�ne sub stap�nirea directa sau macar influenta imperiala. El s-a proclamat fara ezitare "resti tutor Daciae". �n acest sens, pe aversul medaliei batute de el (numita, de obicei, gresit mo neda) apare chipul sau cu inscriptia: "Ioan Bapt(ista) Castaldvs dvx belli max(imus)" (Ioan Baptista Castaldus co mandant suprem), iar pe revers imaginea sa �n costum antic roman, �ntinz�nd m�na unei femei asezate, simboliz�nd Dacia. Compozitie semnifi cativa, �nconjurata de inscrip tia la fel de graitoare, care o continua pe cea din avers: "Svbactae Daciae restitvtori optimo" (Restauratorul cel mai bun al Daciei zdrobite).

Dupa acest mercenar spaniol, a fost r�ndul unui aventurier grec, Iacob, care si-a zis Heraclid Despot, iar ca domn al Moldovei Ioan voievod, mai pe scurt Despod voda, sa-i fie atribuit un proiect de restaurare a regatului Daciei. Autorul acestei afirmatii, polonul Stanislav Sarnicki, a stat de vorba cu Despot, de la care, desigur, a aflat despre asa zisul plan, care se potriveste oarecum cu proiectele ambi tioase ale voievodului. Numai ca acest "regat al dacilor" trebuia sa fie pus - dupa Sar nicki - sub autoritatea regelui Poloniei, ca stap�n suprem al Daciei, iar capitala lui ar fi urmat sa fie la Liov, metropola Rusiei Rosii (Halici).

�n celebra proclamatie a lui Despot voda catre mol doveni �n vederea ridi carii la lupta antiotomana, acesta declara doar ca vrea sa redob�ndeasca pam�nturile moldovene ocupate de turci, Tara Rom�neasca (�n virtutea falsei sale descendente din neamul domnesc al Moldovei, care atunci, prin Alexandru Lapusneanu, cobor�nd din Maria Voichita, fiica muntea nului Radu cel Frumos, ridica pretentii la scaunul de la T�rgo viste) si Tara Greceasca! Ce plan "dacic" ar rezulta de aici?


Abuzurile lui Sigismund B�thory �n Moldova...


Desi numirea de Dacia nu apare dec�t rar �n documentele politice din vremea principelui Sigismund B�thory (1581-1597, 1598-1599, 1601), no tiunea era bine cunoscuta. �ncercarea acestuia de a-si impune stap�nirea directa �n Tara Rom�neasca si Mol dova a fost socotita la vremea respectiva o tentativa de refa cere a regatului Daciei. Pe l�nga numeroasele izvoare maghiare si italiene care �n 1595-1596 �l numesc pe Sigismund B�thory "principe al Ardealului, Moldovei si Tarii Rom�nesti", istoricul contemporan al principelui, J�nos Decsi Baranyai, adauga semnificativ acestei sintagme precizarea: "�ntr-un cuv�nt �ntreaga Dacie" (uno verbo tota Dacia). Baza juridica a pretentiilor lui Sigismund B�thory asupra Tarii Ro m�nesti si Moldovei se afla �n tratatul �ncheiat de acesta cu �mparatul Rudolf II la 18/28 ianuarie 1595, la curtea imperiala din Praga, care, la cererea sa, le includea si pe acestea. Prin acest act Si gismund era recunoscut ca principe liber, iar Transilvania era ridicata de la rangul de voievodat la cel de principat. Era �nsa doar o victorie par tiala, astfel ca Sigismund a ratificat tratatul abia la 2/12 iulie 1595. Coroana ungara, r�vnita de el, a ramas �mpa ratului, iar tratatul prevedea ca toate teritoriile dob�ndite de principe cu forte proprii de la turci, aici fiind incluse Tara Rom�neasca si Moldova, deveneau vasale lui Rudolf II, ca rege al Ungariei. �mparatul nu-i aprobase, asadar, cererea de a fi nu doar principe al Transilvaniei, ci "si al ambelor Dacii" (et utriusque Daciae).

Drept urmare, Sigismund B�thory a trecut la actiune, interpret�nd tratatul cum �i convenea. El a pretins sta p�nirea Moldovei, unde domnea Aron voda, si a Tarii Rom�nesti, condusa de Mihai Viteazul, cu care �n urma cu un an, 1594, �ncheiase o alianta antioto-mana, pe care �nsa el o interpreta abuziv ca pe o supunere a domnului rom�n. La 17/27 martie 1595, chiar �n actul de convocare a dietei din 6/16 aprilie-22 aprilie/2 mai 1595, care avea sa aprobe tratatul cu �mpa ratul, el se intitula "principe al Transilvaniei, Moldovei si Valahiei Transalpine", repe t�nd aceasta titulatura cu unele adaosuri la 2/12 mai, 26 mai/4 iunie, 31 mai/10 iunie, 8/18 august 1595 etc. De asemenea, gravurile din acelasi an care �l reprezinta reproduc aceeasi titulatura, cea datorata lui Alexander Mair, adaug�nd doar titlul de principe al Sf�n tului Imperiu roman.

Pretentia la stap�nirea Tarilor Rom�ne extracarpatice era evidenta. Mai grea s-a dovedit aplicarea �n practica. Desi aflat �n plin razboi antiotoman, av�nd deci nevoie de sprijinul principelui, Aron voda a refuzat hotar�t sa-i recunoasca suzeranitatea, de fapt dominatia. El avea, de altfel, un tratat cu Rudolf II, �ncheiat la 6/16 august 1594 la Iasi, prin care Moldova se angaja sa participe la lupta �mpotriva turcilor, sub protectia imperiala, fiind admisa �n confederatia statelor germane. Fata de Sigismund B�thory, domnul moldovean nu admitea dec�t relatii ca "�ntre frati, buni amici ce sunt confederati �n beneficiul Crestinatatii, contra turcilor", dupa cum se raporta la Vatican.

Drept urmare, Aron voda a fost �nlaturat din domnie si asasinat fara scrupule. Stefan J�sica (de origine rom�na), cancelarul principelui, creierul actiunii ar fi vrut si el domnia Moldovei sau a Tarii Rom� nesti. Mai �nt�i s-au oprit legaturile directe prin Transil vania ale lui Aron cu imperialii. Mihai Tolnay, comandantul garzii sale unguresti, a fost de doua ori la Alba Iulia, pentru a primi de la J�sica instruc tiuni. La ultima �ncercare a lui Sigismund B�thory de a-l supune, Aron a raspuns din nou ca nu va recunoaste dec�t superioritatea papei si a �mparatului, conducatorii Crestinatatii. Raspunsul i-a fost fatal. Hatmanul Ste fan Razvan, aflat �n fruntea complotis tilor, �n legatura cu J�sica, �ntors de pe frontul de la Tighina, l-a de clarat pe Aron tradator. L-a ares tat �n noaptea de 25-26 aprilie/5-6 mai, sub acuzatia unei �ntelegeri cu turcii si l-a expediat �n graba, a doua zi, la Alba Iulia, cu familia, dar si cu tezaurul sau. Din ordinul principelui a fost otravit spre sf�rsitul lunii mai 1595 la castelul din Vint.

Sigismund B�thory a fost apoi nevoit sa porneasca o intensa campanie europeana pentru a justifica �nde partarea din domnie a lui Aron, un voievod care se alaturase activ Crestinatatii. C�ta deo sebire �ntre felul �n care �ncerca Sigismund sa dob�n deasca stap�nirea Moldovei si modul �n care a izbutit aceasta Mihai Viteazul cinci ani mai t�rziu.

Noului domn al Moldovei, instaurat �nainte de 2/12 mai 1595, Stefan Razvan, prin cipele �i destinase �nca �nainte de 21 martie/10 aprilie 1595 functia de "guvernator" sau "loctiitor" al sau �n Moldova. Ulterior, i-a stabilit drepturi si obligatii interne, foarte precis mentionate si �n tratatul �ncheiat la 24 mai/3 iunie 1595, �ntre principele Sigismund si trimisii lui Razvan la Alba Iulia. Cu acest pret un partizan al lui Stefan Razvan putea scrie ca Transilvania si Moldova "iaste o tara ca alalta". Prin cipele i-a acordat si diploma de �nvestitura �n domnie si �nsemnele respective, la fel ca sultanul!

Sigismund B�thory, se relata din Alba Iulia la 15/25 mai 1595, "s-a facut stap�nul absolut al acelei provincii si a creat un voievod... si acel voievod poate fi �nlaturat la bunul sau plac"; cronicarul brasovean contemporan �l socotea pe Razvan doar "guvernator suprem" al Mol dovei, �n vreme ce la Poarta, ambasadorul englez Edward Barton �l caracteriza drept "locotenentul... principelui Transilvaniei".


... si �n Tara Rom�neasca


Lui Mihai Viteazul i s-a pregatit aceeasi soarta. Prin tratatul din 10/20 iulie 1595 de la Alba Iulia, acceptat de majoritatea delegatiei boierilor munteni, �mpotriva instruc tiunilor lui Mihai, Sigismund se declara principe al celor trei tari rom�ne, numea Tara Rom�neasca "principatul nostru Transalpin", iar boierii �l recunosteau "principe al nostru si domn al Tarii noastre Transalpine si rege ereditar al nostru". Mihai era "loctiitorul" sau si urma sa primeasca �nsemnele de �nvestitura.

�n iulie 1595 Sigismund B�thory bate medalii cu titlul de "Serenissim principe al Transilvaniei, Valahiei si Mol dovei", portretele sale din aceasta vreme, cum aminteam, poarta ace easi titulatura. Iar titlul de rege, pe care i-l recu nosteau boierii munteni tradatori fata de Mihai Viteazul, nu era o vorba �n v�nt, de vreme ce pe steagul de �nvestitura acordat lui Stefan Raz van (capturat de la acesta de poloni �n batalia de l�nga Areni, la 3/13 decem brie 1595) apare semnificativa inscriptia "Sigismundus Rex Ungariae", ceea ce dovedeste, de fapt, dorinta de stap�nire �n final a unui regat maghiar cuprinz�nd si Tarile Rom�ne extracarpatice, ceea ce nu s-a remarcat cu adevarat p�na acum!

Ajungem astfel la ceea ce o parte a istoriografiei avizate socotea, fara a-i patrunde cu adevarat sensul, planul �nfap tuirii unei Dacii unguresti, cu Sigismund B�thory ce se dorea "unicul conducator al «Daciei»" (I. Ionascu), asezat pe "tronul dacic" (Veniamin Ciobanu), "o Dacie ungureasca cu doua (tari) vasale rom� nesti" (Alexander Randa). �nca din 1919, N. Iorga atragea atentia: "Izvoarele contem porane spun ca B�thory se considera ca rege al celor trei provincii reunite �ntr-o Dacie care n-ar fi fost rom�neasca, ci tocmai �mpotriva ideii natio nale rom�nesti, o Dacie care, daca ar fi ramas, Dacia noastra nu s-ar fi ivit, niciodata n-am fi trait s-o vedem cum este acuma".

At�ta c�t a circulat cu sens politic (nu �n acceptiunea umanistilor), la sf�rsitul sec. XVI notiunea de Dacia a fost legata de planul lui Sigismund B�thory de instaurare a sta-p�nirii sale directe �n toate cele trei tari rom�nesti, dupa care am vazut ca ar fi urmat stap�nirea regatului maghiar. Si atunci de ce at�tia istorici din sec. XX �i atribuie lui Mihai Viteazul intentia de a fi "restitutor Daciae"? Izvoarele vremii sale nu spun nimic despre aceasta. Chiar termenul restitutor nu era folosit �n latina medievala.

O metafora a zilelor noastre

Cele trei mentiuni "dacice" legate de numele lui Mihai Viteazul din vremea sa si imediat dupa aceea au un continut topic: un mod ar haizant, renascentist, de a numi cele trei tari rom�ne, respectiv doar Transilvania. Astfel, la 20 februarie/2 martie 1600 reprezentantii de frunte ai functionarilor superiori imperiali din Boemia, �ntr-o scrisoare de complezenta adre sata lui Mihai, �nlocuiesc �n titlul acestuia numele Transil vaniei cu cel al Daciei ("su premo Exercitus in partibus Dacicis ductori et praefecto"), iar �n text numesc Tara Rom� neasca Dacia ("Thraciae et Daciae partibus"). Reiau aceste formulari �ntr-o a doua scri soare catre Mihai sase zile mai t�rziu.

�n sf�rsit, �nainte de 4/14 aprilie 1603, un oarecare Ioan Jezernyczky, aflat la Praga, adreseaza o cerere �mparatului Rudolf II, arat�nd ca "dupa ce Mihai Voievod a redob�ndit Dacia (Daciam recuperraset), supun�nd-o sceptrului Ma iestatii Voastre", �ncep�nd tulburari, si-a parasit casa din Teius, cer�nd acum guvernului imperial sa i-o restituie sau sa-i dea alta �n acelasi oras. Camera Aulica, pe baza mar turiei episcopului Demetrius Napragi, certifica dreptatea petitionarului, arat�nd ca Mihai a dat casa sa altcuiva. Toate cele trei mentiuni provin din mediul praghez, unde se pare ca exista o �nclinare pe atunci spre a numi Dacia �ndeosebi Transilvania, dar si alta tara rom�neasca.

C�tiva ani mai t�rziu (�nainte �nsa de 1617) si istoricul francez Jacques Augustin de Thou foloseste, referitor la anul 1599, denumirea de Dacia pentru Transilvania, sau pentru celelalte doua tari rom�nesti. �n a doua jumatate a sec. XVII, �nvatatul german Ioan Bisseli scria ca dupa supunerea Transilvaniei �n octombrie 1599, Mihai "trimise �mpa ratului si cheile Daciilor ca semn de deplina supunere", simpla figura de stil, de unde nu rezulta, chipurile, "unirea celor trei tari rom�ne sub Mihai Viteazul", cum s-a afirmat mai demult.

Este o mare deosebire �ntre �ncercarea lui Sigismund B�thory din 1595 de a stap�ni cele trei tari rom�ne (uz�nd de asasinat, presiuni politice de tot felul, fara recunoastere internationala etc.) si actiunea militara, barbateasca, a lui Mihai Viteazul de a uni con ducerea acestora, �n nadejdea �ntemeierii unei monarhii rom�nesti ereditare, recu noscuta de �mparatul roma no-german. Mihai nu a faurit planuri dacice, �n felul �n care i-au fost atribuite de istoriografia sec. XX si nici nu a luat drept model, culmea, actiunea lui Sigismund B� thory din 1595, cum de ase menea s-a afirmat eronat.

Nici macar principele Gabriel B�thory, care a �n cercat efectiv sa stap�neasca cele trei tari rom�ne, la sf�rsitul lui 1610 si �nceputul lui 1611, nu a vorbit de un "plan dacic". A batut �nsa moneda, �n 1611 si 1613, la Cluj, cu titlul de principe al Transilvaniei si al Valahiei Transalpine.

Abia la 18/28 decembrie 1627 cardinalul P. P�zm�ny �nregistreaza declaratia ex plicita a principelui transilvan Gabriel Bethlen, care s-ar fi dorit "rege al Daciei" (rex Daciae), �nglob�nd Moldova si Tara Rom�neasca, sub auto ritatea Portii.

Daca �n cursul domniei sale Mihai Viteazul a ajuns treptat la conceptia unirii conducerii celor trei tari rom�nesti si �nte meierea �n acest cadru a unei monarhii ereditare, aceasta nu �nseamna ca ar fi fost "resti tutor Daciae" dec�t ca meta fora creata de istoricii zilelor noastre. �n realitate, "Dacia" si stap�nirea "Daciilor" ram�n legate efectiv de actiunile abu zive ale lui Sigismund B�thory de a dob�ndi stap�nirea Tarilor Rom�ne extracarpatice.

de Dr. Constantin Rezachevici

"