Imediat dup� cucerirea �i anexarea Daciei a fost �ncorporat �n armata roman� un mare num�r de daco-ge�i, vreo "50.000 (?) de lupt�tori din cei mai viteji, cu armele lor cu tot". �n realitate �ns� nu este probabil deocamdat� s� fi fost mai mult de 10.000, pentru c� num�rul forma�iilor auxiliare atestate �n documentarea epigrafic� de p�n� acum, nu permite a se vorbi de mai multe "zeci de mii".

Integrarea acestor efective daco-getice sporea sim�itor poten�ialul militar roman, sl�bit prin efortul din 101-102 �i 105-106 �n Dacia carpatic�. Le sporea prin combatan�i de mare valoare �n zonele �n care au fost duse noile forma�ii auxiliare daco-gete, iar pe de alt� parte sl�bea for�a de rezisten�� a poporului subjugat, sl�bea capacitatea de a se r�scula �mpotriva ocupan�ilor impilatori.


Recru�ii daci (ge�i) au fost �ncorpora�i �n unit��i auxiliare care purtau determinativul etnic "Dacorum". Majoritatea din ele sunt cunoscute cu numele �i locul de sta�ionare, sau zona (�n Britannia, Pannonia, Moesia �i Orient). Din p�cate informa�iile documentare sunt pu�ine, s�r�c�cioase, dispersate, unele sunt simple indicii nelipsite de echivoc.

Forma�iile auxiliare alc�tuite din Daci (Getae) sunt de dou� categorii: A) deta�amente neregulate "etnice", un fel de mili�ii indigene numite ini�ial cu simplul nume al popula�iei la cazul nominativ (Daci, Getane, ca �i Mauri, Palmyreni, Asturi, Britannici etc.), iar de pe la mijlocul secolului II numite "numerus". B) forma�ii regulate, integrate mai mult �n armata roman� de cavalerie (ala, Divizon) �i de infanterie (cohors, batalion). �i unele �i altele aveau efective fie de 500 (quingenaria), fie de 1000 (milliaria) de solda�i.

"Ala I Ulpia Dacorum" a fost organizat� de Ulpius Traianus, eventual implic�nd �i existen�a celei de a doua "ala Ulpia". A sta�ionat tot timpul �n Cappadocia (Real Lexicon, I, nr. 1240)

"Cohors I Ulpia Dacorum", organizat� tot de Ulpius Traianus. A sta�ionat �n Siria. Dup� sec. III, cohors (numerus) Dacorum din Siria nu pare s� mai fi avut vreun element dacic �n compunerea efectivelor ei, la fel ca �i celelalte auxiliare formate ini�ial din daco-ge�i.

"Cohors I Aelia Dacorum milliaria", �nfiin�at� de Hadrianus (sau de Antonius Pius?). A sta�ionat tot timpul �n Britannia, la Amboglanna, pe frontier�. Semnificativ este epitaful unei familii de daci cu autroponime "na�ionale" din care cit�m un "Decibalus", precum �i faptul c� l�ng� inscrip�ie este sculptat� �n relief o sabie curb� dacic�, "na�ional�", tipic�.

"Cohors II Augusta Dacorum p(ia) f(idelis) milliaria equitata", cunoscut� numai cu numele, din dedica�ia unui "Tribunus", pe un monument epigrafic, la Teutoburgium, �n Pannonia unde a sta�ionat, se pare, unitatea.

"Cohors II Aurelia Dacorum", �nfiin�at� de �mp�ratul Marcus Aurelius (161-180). Unitatea sta�iona probabil �n Pannonia, temporar la "Poetovio". Cifra de ordine, II, a unit��ii implic� existen�a uneia anterioare sau paralele, neatestat� p�n� acum.

"Cohors gemina Dacorum milliana" cunoscut� dintr-o inscrip�ie dedicatorie de la Belimel, din Moesia Inferior.

Tot recrutate �n Dacia, din vreo semin�ie dacic�, sunt considerate de unii cercet�tori �i cele dou� "cohortes daconum" sau "sacorum" (?) atestate epigrafic la Guberevoi-Stojnil, la grani�a dintre Moesia Superior �i Dalma�ia

"Vexillatio Dacorum Parthica" pare s� fi avut un caracter etnic, fiind alc�tuit� din daci. A participat la expedi�ia parthic� organizat� de �mp�ratul Septimius Severus.

"Vexillationes Daciscae" cu un caracter etnic daco-getic; pare s� fi fost alc�tuit� din efectivele corpurilor de trup� sta�ionate �n provincia Dacia, de la care au primit numele cu aspect "na�ional" - etnic.

Serviciul militar �ndeplinit de c�tre daci �n armata roman� reprezint� un aport de seam� la istoria militar-politic� a lumii antice mediteraneene, la �ntre�inerea �i amplificarea aparatului de oprimare �i opresiune a celui mai puternic stat sclavagist antic �i totodat� forma cea mai tipic� �i eficient� de integrare �i romanizare �n provinciile �n care, prin necesit��ile militare �i politice, comandamentul suprem roman transpunea diferitele unit��i auxiliare alc�tuite din toate numeroasele ?nationes? ale vastei �mp�r��ii.

�n secolul III p. Chr. au fost �nfiin�ate mult mai pu�ine unit��i auxiliare dec�t �n secolul precedent. Fa�� de aceast� realitate este natural� concluzia c� "�n realitate num�rul de trupe recrutate �n Dacia este mai mare, �ntre 9 �i 11". �n privin�a unit��ilor formate �n secolele II - III Dacia ocup� locul al treilea, al�turi de Belgia (12 unit��i), Syria (13), Africa (9). �n lumina acestei sumare statistici, num�rul relativ mic de trupe auxiliare dace, �n ansamblul forma�iilor armatei romane, se explic� total diferit �i nu poate �ng�dui �n nici un caz s� se vorbeasc� de absen�a popula�iei dace (C. Daicoviciu, "La Transylavanie dans l'Antiquite" (1945), p. 117-119.

Elementul militar dacic �n cursul secolelor II-III �n Imperiul Roman constituie un indiciu sigur �i pre�ios despre existen�a �i importan�a demografic� �i economic� a popula�iei indigene. Forma�iile militare alc�tuite de �mp�ratul Traian, ori sub �mp�ra�ii urm�tori, nu se puteau recruta dintr-un "vid etnico-social" �i nici dintre "coloni�tii" locuitori al Daciei care nu erau �i nu se numeau "Daci", ci Galli, Hispani, Illyri, Siri etc.

Dup� evacuarea Daciei carpatice de c�tre romani (a. 271/3) �i chiar dup� reformele militar-administrative ale �mp�ra�ilor Diocletianus �i Constantinus I, apar men�iuni despre auxilia de daci, numite "numeri Dacorum", sau simplu "Daci", "Dacisci", denumiri care sunt reminiscen�e de nume ale unit��ilor auxiliare recrutate �n Dacia dintre daco-ge�i.

"Cunoa�terea c�t mai am�nun�it� �i corect� a r�sp�ndirii daco-ge�ilor �n lumea roman� prezint� un interes deosebit nu numai ca problem� "�n sine" ci �i pentru participarea lor la procesul social-istoric al romanit��ii antice, �i pentru elucidarea situa�iei etnic-demografice a provinciei Dacia �n secolele II-III. Ea constituie un argument direct, �n plus, despre existen�a popula�iei de ba�tin�."

Clo�ca L. B�lu��
Articol aparut in revista DacoRomania nr.13
"