La facerea lumii cerul era aproape de p�m�nt; �ns� omul, cam nesinchisit din fire , nu �i-a dat seama de aceast� bun�tate dumnezeiasc�, c� nu era pu�in lucru pentru un om s� aib� pe Dumnezeu �n preajma lui, ca s�-i poat� cere sfatul, ca unui bun p�rinte, ori c�nd avea vreo nevoie. Nesinchiseala a ajuns a�a de departe, c� �ntr-o zi o femeie a aruncat spre cer o c�rp� murd�rit� a unui copil, o c�rp� care era c�t pe aici s� m�njeasc� cerul. �i atunci Dumnezeu s-a m�niat foc �i a dep�rtat cerul at�t de mult, c� nu degeaba zicem noi: „departe c�t cerul de p�m�nt”.
Dep�rt�ndu-se cerul, c�z�nd aceast� nou� pacoste pe capul bietului om, �i tot din cauza femeii, c� de aia femeia „poale lungi �i minte scurt�”, omul, pentru c� nu putea pune mult pre� pe sfatul femeii, mai ales c� „femeia nu-i prea priceput� dec�t poate la rele”, �i g�ndindu-se c� i-ar fi fost foarte de folos pove�ele lui Dumnezeu, de care sim�ea mult� lips�, a plecat s� se duc� la Dumnezeu, urc�ndu-se p�n� la El, sus, �n cer.


�tiind c� o s�-i fie drumul lung, c� de la p�m�nt la cer e mult, mult de tot, �i c� va avea z�bav� nu glum�, p�n� s-o �ntoarce acas�, plec�nd, omul �i-a luat cu d�nsul: carul mare cu patru boi, carul mic, candela din perete, crucea de pe biseric�, f�nt�na din r�scruci, barda, sfredelul, spi�elnicul, secera, coasa, plugul �i rari�a, dul�ul de la t�rl�, c��elul din curte, clo�ca cu pui, scroafa cu purcei, ciobanul de la oi, v�carul de la vaci, vizitiul de la cai, porcarul de la porci �i hora din sat: c�ci vrea s� se arate �naintea lui Dumnezeu ca bun cre�tin ce era, �i a c�utat s�-�i ia �i cele trebuincioase la drum, s� aib� de toate; �i nici s� nu fie singur pe drum, s� mai aib� omul cu cine schimba o vorb�, pe at�ta amar de cale, �i s� aib� �i pe cine s�-i fie �n ajutor la nevoie. Apoi lu� �i gr�u �i porumb de sem�nat, ca intr�nd �n c�mpiile �ntinse ale cerului, s� are �i s� semene, c�nd o fi s� i se ispr�veasc� merindele, �i s� a�tepte p�n� s-or coace roadele, ca secer�nd gr�ul �i culeg�nd porumbul, s�-�i fac� merinde, s� aib� cu ce-�i urma calea mai departe.
A�a �i f�cu omul �i a mers �i a tot mers astfel mult timp, p�n� c�tre mijlocul drumului sub cer. Aici �ns� �i ie�i �nainte Ucig�-l Crucea.
- Unde te duci?
- Nu-i treaba ta.
- Pe cine cau�i?
- Cat�-�i de drum �i car�-te mai iute.
- E�ti un ar��gos.
- Ba tu e�ti un viclean �i un r�u.
�i cu „tu e�ti”, „ba tu e�ti” se luar� zdrav�n la ceart�.
Diavolul scoase atunci din traista lui: balaurul �i �arpele n�prasnic, ursul, scorpia blestemat�, calul furios, c�p���na de om �i pe toate le azv�rli �mprejurul omului, ca s�-l �nsp�im�nte. Omul �ns� nu se �nsp�im�nt�, �i f�r� s�-i piard� cump�tul, c� doar rom�nul nu se sperie cu una cu dou�, se �nc�ier� la lupta viteje�te cu dracul: at�t de viteje�te c� dintr-un fleac de tr�nteal� se f�cu sub cer o vijelie mare, c� �i azi dureaz� acolo sus, �i va dura in veci acea vijelie, pe care noi o numim v�ntul turbat, pentru c� orice zbur�toare ajunge p�n� la acest v�nt, turbeaz� pe loc �i cade jos moart�; �i orice lighioan� m�n�nc� din ea, turbeaz� �i ea.


�n toiul luptei omului cu dracul, c��elul, de�i mic dar v�njos nevoie mare �i r�u de mama focului, se repezi la cal ca s�-l mu�te; �i calul �ncol�it de c��el, c�nd mai v�zu �i pe dul�ul de la t�rl� c� vine �n urma c��elului, �i trecu furiile pe loc �i o croi la fuga. Ciobanul de la oi zdrobi capul balaurului cu cobili�a. V�carul puse pe goan� pe �arpe cu ajutorul horii �i zv�rcolelile fugii �arpelui se vad �i azi pe cer; iar vizitiul �i zdrobi c�p���na cu barda.
Scorpia, care �i �ntindea ghearele spre om, vr�nd s� vie �n ajutorul dracului, c�nd v�zu c� omul r�pune pe drac, �nfuriindu-se �i ��ni s�nge din ochi; �i de blestemat� �i rea ce e, �n�epeni cu ghearele �ntinse, plesnind fierea �n ea de at�ta necaz.
Numai boii de la carul mare nu s-au purtat bine, c�ci s-au speriat de urs �i au c�rmit pro�apul, boul de la h�is c�rmind spre cea. Dar �i ursul �nghe�� de fric�, c�nd �l v�zu pe om cum �l st�lcise pe dracul, si doar dracul era l�ng� urs; �i vedea bine ursul c� �i lui are s�-i vin� r�ndul acu� - acu�, de aia nici nu mai cr�cni ursul.
Toate acestea se v�d �i azi pe cer. �n mijlocul acestor chipuri omul biruitor se vede falnic �i m�re�; iar dracul s-a st�lcit, zgribulindu-se at�t de mult, c� abia se mai z�re�te. �i acolo sus, omul tot regele firii e, cum l-a h�r�zit Dumnezeu s� fie pe p�m�nt, c�ci chiar �i dracul �i �tie de fric�, �i - l �ine de st�p�n.
Omul mai are mult p�n� s� ajung� la Dumnezeu; �ns� pentru c� i-a ajutat Dumnezeu s� �nving� �i pe diavol, c�ci omul nu poate face nici o isprav� f�r� ajutorul lui Dumnezeu, omul e �ncredin�at c� Dumnezeu tot nu l- uitat, de�i �i-a separat cerul de el; �i c� Dumnezeu �l va ajuta pe om, oric�nd omul se va ruga la Dumnezeu, cu credin�� �i suflet curat.
�n sf�r�it, drumul pe care a mers omul �l cunoa�tem bine: C�ci se vede bine �n nop�ile senine �i f�r� Lun�. El se nume�te Calea Laptelui, pentru c� a fost albit de laptele v�rsat din g�le�ile ciobanului: ciobanul, c�nd a avut nevoie de cobili�a lui, ca s� loveasc� pe balaur, din prip� a r�sturnat g�le�ile, tr�g�nd cobili�a repede �i laptele s-a v�rsat pe drum �i a curs �i a tot curs, �mpr�tiindu-se pe tot drumul.
"