Din „Misterele templului masonic” de Olimpian Ungherea

A tr�it cu mai bine de o jum�tate de secol �naintea Erei Cre�tine. Zeu suprem al geto-dacilor, erou na�ional, �nv���tor �i judec�tor �n slujba poporului s�u, Zamolxis a fost o divinitate total�. Unul dim marii ini�ia�i �i civilizatori ai lumii.
Zeu de dubl� sorginte: Vasile P�rvan �l considera „Zeu ceresc”; Hadrian Daicoviciu �l socotea ca „Divinitatea htonic�” (terestr�).
Etimologia numelui de Zamolxis ne este explicat� de c�tre istoricul Porphiros: imediat dup� na�tere, viitorul zeu a fost �nf�urat �ntr-o piele de urs (zalmos = piele). Este aici locul s� amintim despre celebra „trecere prin piele”, proba pe care o suporta neofitul, �n procesul de ini�iere, �n Templul lui Osiris din Egiptul Antic, c�nd - sub ritualul ezoteric al sacerdo�ilor - profanul murea �i ren�tea omul spiritual, capabil s� �n�eleag� mersul �i rostul lumii. Ceea ce demonstreaz� �nc� o dat� - dac� mai era nevoie- despre racordarea culturii geto-dacice la marile valori universale.

Izvoarele cu privire la existen�a �i opera lui Zamolxis sunt diferite, sunt foarte vechi �i cercetate de savan�i de larg prestigiu: Strabon, Socrate, Herodot, Platon, Origenes sau Clement din Alexandria.
Filozof prin voca�ie, constructor din pasiune, legislator prin convingere, medic prin necesitate, Zamolxis a f�cut din neamul s�u un popor de nemuritori. Este bine cunoscut, de c�tre istorici, spiritul de sacrificiu al geto-dacilor. Credin�a lor �n nemurire a fost dus� - mai departe - de cre�tinism. Este exact - de mii de ani - �i credin�a masonilor. Despre Zamolxis, istoricul Strabon vorbe�te cu mult� limpezime: „Un get, numit Zamolxis, a fost servul reputatului Pitagora. L-a �nso�it pe ilustrul filozof �n toate peregrin�rile sale prin lumea Egiptului misterios, de unde a dob�ndit pre�ioase �i tainice informa�ii despre fenomenele cere�ti, despre spiritul uman, despre geometrie, filozofie �i medicin�. Revenit �n patrie - liber, ini�iat �i bogat - Zamolxis a c�p�tat rapid respectul c�rmuitorilor �i al poporului. �n cele din urm�, a izbutit s�-l conving� chiar pe regele geto-dacilor s� �i-l fac� asociat la putere, ca pe un om seuperior, dotat cu harul de a releva voin�a zeilor. La �nceput, regele i-a �ncredin�at func�ia de Mare Preot al zeilor, apoi l-a proclamat zeu pe �nsu�i Zamolxis”.
Un alt str�lucit istoric al antichit��ii, Herodot, vine cu alte am�nunte: „�nainte de Zamolxis, geto-dacii tr�iau �ntr-o cumplit� s�r�cie, fiind lipsi�i de �nv���tur�. �ntruc�t tr�ise o vreme �n preajma lui Pitagora - omul cel mai �n�elept al Helladei - Zamolxis a adus poporului s�u moravuri mai �nalte. La �nceput, a cerut s� i se construiasc�, dup� schi�ele sale, un templu cu o sal� de �ntrunire �n mijlocul edificiului. Aici �i primea, cu regularitate, oaspe�ii de vaz�, ini�iindu-i �n noile cuno�tin�e �i taine de care dispunea. La un moment dat, Zamolxis a sim�it nevoia reculegerii �n deplin� singur�tate. �i a dat porunc� s� i se zideasc� - tot dup� planurile sale- un mic templu subteran. Aici a cobor�t singur, r�m�n�nd izolat, �n ad�ncimea �nc�perilor subterane, vreme de trei ani de zile. C�nd a revenit la suprafa��, �n mijlocul poporului s�u, oamenii l-au aclamat ca pe un zeu”.
Magicianul �n arta filozofiei, care a fost Socrate, vorbe�te despre Zamolxis �ntr-unul din faimoasele „Dialoguri” platoniciene, �n termeni mai mult dec�t admirativi: „Zamolxis dovede�te, ca zeu al geto-dacilor, c� tot a�a cum nu se cuvine s� �ncerc�m a vindeca ochii f�r� s� fi vindecat capul, nici s� t�m�duim capul f�r� s� trat�m trupul, cu at�t mai mult nu trebuie s� �ncerc�m a vindeca trupul f�r� a c�uta s� t�m�duim sufletul”.
Foarte interesant este �i ceea ce spun, despre Zamolxis, doi mari erudi�i ai vremii: Origenes �i Clement din Alexandria. De la aace�tia afl�m c� �n sala de mijloc a Templului lui Zamolxis nu se reuneau dec�t b�rba�ii, dup� un anumit ritual. Ei purtau un br�u lat, din piele alb� de miel, sub care se aflau, la vedere, semnele p�storului, agricultorului �i constructorului: cu�itul, spicul de gr�u �i rigla cu 24 de grada�ii. Salonul de mijloc era un adev�rat sanctuar, unde se s�v�r�eau acte ini�iatice, ezoterice, de felul celor din categoria misterelor osiriace, eleusiene sau dionisiace. Asem�narea cu universul spiritual al Artei Regale moderne este mai mult dec�t evident�.
�n �ncheierea acestui succint portret al unuia dintre cei mai de seam� ini�ia�i ai lumii, socotim c� trebuie s� punem chiar cuvintele celui care s-a numit Zamolxis: „Nu uita, lumina pentagramei magice este iubirea. Dar, ca s� o faci str�lucitoare, trebuie s� ajungi la esen�a pentagramei - iertarea”."