(553 nr total de cuvinte in acest text.)
(213 citiri)   

Noaptea urselor

Meleizis

La ziua de a treia urse se-adunara:

In chip de babe firul il deapana-l masoara,

In murmure-ntreite soapte isi strecoara;

Vineturi felurite, bucate ospatara.

“Rogu-te pe tine, cea Depanatoare,

Rogu-te pe tine de-a doua ursitoare

Voi firul vietii pe lance sa(se)-nfasoare;

Sub palma sa nu scape fierul din prinsoare.

Umpleti-mi talgerul cu multa piatra

Voi trei ce mi-ati ursit la vatra;

Propteste bradul l’a mea poarta

Zeita Bendis ce iti zice Soarta.”

Lucrara acea noapte pan’se ivi soare,

Lucrara acea noapte Babele Fecioare.

Si viata imi atarna de ursa Torcatoare

Si firul se sfarseste la cea Curmatoare.

Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane!
Radu Gyr

Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit �n piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus �n lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca sã aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o cãciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sã bei libertatea din ciuturi
si-n ea sã te-afunzi ca un cer �n bulboane
si zarzarii ei peste tine sã-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sã pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Destin Valah

Dacian

Topita-n sange duc o vraja
De un ucis deochi viclean;
Ea ma indruma, sta de straja
Mie, urmas din dac, taran.

Trecand pribeag prin alta lume
Imi port pe-ntinsele-mi carari
Dureri taioase, fara nume
Si nesfarsitele-intrebari.

Eu m-am nascut in negre posturi
Sub care geme-o lume-ntreaga
Dar nesfarsita lupta-n veacuri
De sovaiala ma dezleaga.

Ma-ndemn neincetat `nainte
Cuprins de crunta-mi disperare;
In urma mea stravechi morminte
Imi cer cumplita razbunare.

Adun otele reci din lupte
Si numar mortii de sub flamuri
Stiind ca frunzele cazute
Ajung prin seve iar in ramuri....

Eu m-am nascut in negre posturi
Sub care geme-o lume-ntreaga
Dar nesfarsita lupta-n veacuri
De sovaiala ma dezleaga.

Din tot ce-a fost, din tot ce este,
Din inima care-o simt batand,
Din Taina-ascunsa sus, pe creste,
Se plamadeste-un crez si un gand:

Cladita-n timp, din glie-n astre
Si de dusmani nicicand atinsa,
In sirul nemuririi noastre
Eu nu voi fi veriga lipsa!

Eu m-am nascut in negre posturi
Sub care geme-o lume-ntreaga
Dar nesfarsita lupta-n veacuri
De sovaiala ma dezleaga.

Inima de roman

Dacian

Frunza verde -
Foc sublim
Tie, Soare, ma inchin.
Pan` la tine-i cale lunga;
Trimit doru` sa te-ajunga.
Frunza verde
si-o surcea
Se cern fulgii grei de nea -
Unde-i Soare raza ta ?
Se cern fulgii reci de nea
De-mi ating inima mea....