olivian scrie "Din oasele strabunilor facuta,
Ma arde tarina, pe care calc
Si simt durerea lor tacuta,
Ca nu-mi mai zice astazi, DAC.
La Sarmisegetusa in ruina,
Sta scris cu litere de sange,
Ca Dacul, n-a murit de sabie straina
Ci inca mai traieste si mai plange.
Durere nerostita in cuvinte
Si nepatrunsa de suflete straine.
Putere ce ne impinge inainte
Si ne ridica tainic din ruine.
La ceas de cumpana si incercare,
Un Adevar nu trebuie uitat:
Ca totu-i trecator si moare,
Dar Spiritul, de sabie nu poate fi taiat!
Olivian TITEI
"