QVO VADIS, DEUS?

Zamolxe, ai grija de Dacia Felix!
nu vrem sa ne pierdem in neguri de timp
Ne mor veteranii, saraci si uitindu-i,
cit noi tranzitam refuzati de-anotimp…



Zamolxe, Zamolxe, asculta-ne ruga
‘naltat spre Lupii din Muntii Carpati:
nu vrem sa ne vindem sacalilor vremii
sapind ancestrala iubire-ntre frati!

Latram sarbatorile-n vise trecinde
cu jind vaduvind traiul zilnic - sarac;
n-avem decit ura si nimicnicie
in suflete-odata prea mindre, de dac!

Acum sintem vite - minindu-ne altii
ce-si vind existenta pe-un gind profitor -
iar Lupii ne urla, pe creste, Carpatii,
cercind luare-aminte la tot ce e dor…

Prostia isi cata putere de lege
si clipele-s sterse in pornografii;
din vest - semanam ce acas’ vom culege:
tradare in izuri de democratii!

Oricine se uita pe sine - cistiga,
mai orb decit cirtita in galerii -
si teama de miine ne-ngroapa speranta
mintindu-ne spiritul mort dinspre vii…

Ne vrem aliati cu stapinii tradarii
pe care istorii i-au tot spulberat,
iar zece milenii de neatirnare
se zbat alegind adevar de pacat…

Altarele sacre asteapta ofranda
credintei eterne in zei-decenei,
iar noi pingarim, umiliti,Kogaionul
rugind noi christosi sau triati dumnezei

cind Sfinxul, si Lupul, si Dacia Felix -
hotare sfintite-n istorii de neam -
ne-ntreaba cit tara nomadelor triburi
e sfinta-n conditii-nrobite-n bairam?

Zamolxe, mai da-ne sclipirea celesta
odat’ cu poruncile Lupului Dac,
caci altfel ne pierdem fiinta eterna
hraniti doar cu sticks-uri si aurolac!

Ce pot sa ofere trairi putrezite izvorului
sacru-n proverb rastignit?
Cit sintem datori radacinilor noastre?
Cit dor de etern mai avem de-mplinit?

Cum pot voci latrate sa ne invrajbeasca
minindu-ne-n sorti de popor belicos
si,-n pofta, sa taca pe ranile noastre
cu care platim deturnabilul os?

Scursori alungate din Arcul Carpatic
ne miriie darul etern de a fi
si,-n colbul uitarii, isi pierd existenta
cit noi sintem cruce de statornicii!

NOI sintem poporul naturii umane -
geneza a focului sacru din Cer -
cit fi-va pamintul sub talpile noastre
nicicind maruntiti unui crez efemer!

ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
E vremea
sa-ti aperi copiii de false idei!
Arata-ne Poarta Credintei Umane
si Ultimul Drum catre Zei-Decenei!

Bazil Urpat Craiovan Craiova, 5 mai 1999
[email protected]"