Lovit de cruda soarta-a diminetii,
Un neam se zbate intre ceti si ploi.
Dar rasari-va soarele amiezii,
Si langa el invingatori si noi.



Lovit de cruda soarta-a diminetii,
Un neam se zbate intre ceti si ploi.
Dar rasari-va soarele amiezii,
Si langa el invingatori si noi.

Cercat-au sa ne franga-n sabii
Cercat-au sa ne puna-n jug
Dar nu stiua ca soarele dreptatii
Este chiar zeul nostru cel mai sfant

Ridica-ti fruntea fiu de dac
La targul vremii noi nu ne-am vandut
Ridica-te si iesi la tine-n prag
Caci fiara tu ai sa-o rapui

S-au zguduit din temelii cetati
Caci vremea lor de-acum este sa cada
Acum deschis-am ale noastre porti,
Sa recladim o dacie curata.

Trecut-au hoardele cu sute,
Trecut-au dar pierit-au in strafund
Doar noi ramas-am gazduiti de munte
Si recladi-vom totul prin cuvant

O voi tsrbuni fara de seama
Vegeati la ale noastre drumuri
Cu sange ati platit tribut si vama
Pentru a fi a noastre bune duhuri.

Acum, din cruda soarta-a diminetii,
Privesc in sus, prins intre ceti si ploi,
Astept savad iar soarele amiezii,
Si ziua-n care regi fi-vom iar noi."