Pastele este cea mai importanta sarbatoare a romanilor. Indelungi pregatiri preceda acest moment.


3 aprilie: Sambata Floriilor (Sambata lui Lazar)

4 aprilie: Floriile

8 aprilie: Joia Mare

9 aprilie: Vinerea Mare

11 aprilie: Pastele

13 aprilie: Ropotinul Testelor

16 aprilie: Fantanita

18 aprilie: Duminica Tomii

19 aprilie: Pastele Blajinilor


Sambata Floriilor (Sambata lui Lazar)

Lazar, personajul care a imprumutat numele sau acestei zile, poate avea o tripla semnificatie. Lazar este astfel asimilat fie fratelui Martei si Mariei, inviat de Iisus inainte sa intre in Ierusalim, fie lui Lazar cel sarac, fie lui Lazarica, cel care a murit de dorul placintelor.

Dupa o legenda din Bucovina, existau odata doi frati - unul foarte bogat si unul foarte sarac, pe nume Lazar. Acesta din urma, pe langa faptul ca era sarac, se mai si imbolnavise, aparandu-i tot felul de bube pe corp. Din aceasta cauza, oamenii il evitau, iar pana si sotia sa il parasise.

Cum fratelui bogat totul ii mergea bine, acesta s-a hotarat sa se insoare, facand o petrecere mare. La petrecere insa nu l-a chemat si pe Lazar. Fiindca era mort de foame, sarmanul Lazar s-a dus la poarta bogatului, rugandu-l sa il primeasca si pe el la masa. Fratele sau insa l-a facut cersetor si nu l-a recunoscut de frate. Vazand aceasta rautate, Lazar s-a asezat la poarta si a inceput sa planga. In acest timp, pana si cainilor bogatului li s-a facut mila de el. Ei ii aduceau cojile de paine si ramasitele cazute pe sub masa la petrecere, incercand sa-i aline ranile. Fratele cel bogat insa nu a permis nici macar acest lucru, dand porunca servitorilor sa lege cainii.

Cand petrecerea s-a terminat, lautarii au iesit afara. Vazandu-l pe Lazar in acea stare, desi stiau ca nu pot primi nimic de la el, au inceput sa ii cante, amintindu-si de vremurile in care acesta le daruia si el cate ceva din avutul sau. Auzind cantecele, bogatul a iesit afara si a inceput sa rada de lautari, spunandu-le ca nu vor primi decat poate niste bube. Cand au terminat de cantat, Lazar le-a daruit intr-adevar un pumn de coji de pe bubele sale, spunandu-le ca este singurul lucru pe care il poate da. Lautarii le-au luat, gandindu-se ca le vor arunca pe drum, cand nu vor fi vazuti de sarmanul om. Vrand insa sa le arunce, au observat cu mirare ca in loc de coji, aveau un pumn de galbeni. Ducandu-se si la sotia lui Lazar sa-i cante, i-au spus ca au primit galbeni. Suparata, aceasta s-a dus cu mancare la fostul sot, certandu-l ca a avut bani sa le dea lautarilor, insa pentru ea n-a avut. Desi Lazar i-a zis ca el nu le-a putut darui decat bube, femeia i-a zis ca il paraseste pentru a se marita cu altul. Auzind acestea, saracul a sfatuit-o ca inainte de a pleca cu acel barbat din curtea casei, sa isi faca semnul crucii in toate cele patru puncte cardinale.

Venind si ziua maritisului, femeia si-a primit iubitul, care venise intr-o trasura trasa de sase cai. Urcandu-se in trasura, ea a uitat sa faca ceea ce o sfatuise Lazar. Pe drum si-a adus aminte si a inceput sa isi faca cruce. Pe masura ce facea ea aceasta, a observat cum caii si trasura au disparut si a ajuns pe taramuri necunoscute. Atunci si-a dat seama ca mirele sau era Necuratul si, desi mersese in trasura doar cateva minute, i-au trebuit trei ani ca sa se intorca in satul sau.

In acest timp, Lazar simtea ca i se apropie sfarsitul. Rugandu-l pe fratele cel bogat sa il ajute, acesta i-a raspuns ca el nu se teme nici de moarte, nici de Dumnezeu. Dupa moarte, Lazar a fost luat de ingeri si dus in rai.

Cand i-a venit vremea si bogatului, diavolii au ars toata averea sa si l-au luat intr-o furca, trantindu-l de fundul iadului. Din cauza izbiturii, bogatul a sarit deasupra iadului, de unde putea vedea si oamenii din iad, dar si pe cei din rai. Zarindu-l pe Lazar, l-a rugat sa-i ceara lui Dumnezeu sau macar mortii sa il scoata din iad. Lazar insa, amintindu-si de toate relele pe care bogatul i le-a facut pe pamant, a refuzat pana si sa il ude cu putina apa, pentru a-i ostoi fierbintela, lasandu-l sa ramana in iad. Morala este evidenta....

O alta semnificatie a acestei zile de sambata se leaga de Lazarica. In Muntenia, exista un obicei, numit „Lazarel” sau „Lazarica”. Dimineata, se strang cateva fete de 6-12 ani si o aleg pe cea mai tanara dintre ele. Aceasta se va imbraca in haine albe, de mireasa si isi va pune pe cap beteala si in par flori de lamaita. Grupul de fete porneste pe ulitele satului si se opresc pe la case. In fata unei ferestre, fetele se aseaza in cerc. In mijloc, mireasa (numita si Lazarita), face cativa pasi inainte si inapoi. In acest timp, celelalte fete canta despre Lazar. Acesta ii ceruse mamei sa ii faca azima, insa ea nu l-a ascultat. Lazar a plecat la padure cu turma sa si s-a suit intr-un copac pentru a scutura frunzele la oi, insa craca pe care statea s-a rupt, iar Lazar a murit. Cele trei surori ale sale, vazand ca acesta nu mai soseste acasa, au plecat sa il caute. Gasindu-l mort, l-au plans, l-au scaldat in lapte dulce si l-au inmormantat. In alta varianta, Lazar a taiat special craca de sub el, pentru a muri. Fetele care „umbla cu Lazarita” sau „cu mireasa” primesc de la cei carora le-au cantat oua sau bani.

Intr-o alta legenda, Lazar era un baiat care vroia placinte. Fiindca mama sa nu a avut timp sa ii faca mult doritele placine, Lazar a murit de pofta, intr-o zi de sambata. Mama sa l-a plans si i-a cerut lui Dumnezeu sa nu ierte femeile care nu fac placinte in Sambata lui Lazar.

De aceea, in Sambata Floriilor femeile coc placinte si le impart saracilor ca pomana, in special celor care au copii mici. Placintele se fac si in amintirea lui Lazar cel sarac, care se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor oamenilor.

In Maramures se face din grau o painica numita „floare de grau”. Aceasta se imparte tuturor membrilor familiei, crezandu-se ca cei care mananca din ea se vor revedea si pe cealalta lume.

In Transilvania si Banat, in aceasta seara fetele pun sub un par altoit o oglinda si camasa pe care o vor imbraca de Florii, astfel incat a doua zi de dimineata Soarele sa rasara deasupra lor. Aceste obiecte sunt folosite apoi pentru farmece de sanatate si dragoste.

Tot acum fetele sadesc flori, fiindca sarbatoarea Floriilor le va face sa creasca si sa infloreasca frumos. Din acelasi motiv, in unele zone nu se planteaza pomi, crezandu-se ca acestia nu vor rodi, ci doar vor inflori.

Se spune ca in aceasta zi mortii asteapta la portile raiului.


Floriile

Cu o saptamana inainte de Paste, sunt serbate Floriile. Aceasta zi era initial dedicata zeitei romane Flora, insa apoi ea s-a celebrat in amintirea intrarii lui Iisus in Ierusalim.

Ziua de Florii este sarbatoarea reinvierii naturii, cand infloresc salciile, pomii fructiferi si florile. Salcia insa joaca un rol foarte important in ritualurile acestei zile.

Legenda spune ca, in timpurile in care Iisus era rastignit pe cruce, Maica Domnului, plangand, si-a pus opinci de fier, a luat un toiag de otel si a plecat sa-si gaseasca fiul. Pe drum, a ajuns la o apa si a rugat o salcie sa-i faca punte. Pentru aceasta, a binecuvantat-o sa nu poata fi facuti carbuni din lemnul ei si sa fie dusa in fiecare an la biserica de Florii.

De aceea, in aceasta zi oamenii duc la biserica flori si ramuri de salcie, pentru a fi sfintite. Cu ramurile de salcie, simbol al primaverii si al fertilitatii, se ating vitele si copiii mici, ca sa creasca si sa infloreasca precum salcia. Ramurile sfintite se pun apoi la icoane sau deasupra usii si sunt folosite in timpul anului, ca leac impotriva bolilor sau ca mijloc de aparare impotriva dezastrelor naturii.

Cine se incinge peste mijloc cu salcie sfintita, va fi ferit de dureri, iar cine inghite in aceasta zi trei matisori de salcie sfintita nu va suferi de dureri de gat.

Salcia se foloseste si in scopuri comerciale - animalele, inainte de a fi duse la targ la vanzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumparatorii.

Matisorii se folosesc pentru a indeparta furtunile si grindina. Vara, cand vremea este urata, se pun matisori pe foc, pentru ca fumul acestora sa alunge trasnetele si fulgerele.

Cine inghite un matisor sfintit va fi sanatos si usor ca si florile de salcie.

Nu se munceste in aceasta zi, iar masa trebuie sa fie intinsa tot timpul. Se mananca peste, fiind Dezlegare de peste.

Este si o zi de pomenire a mortilor, cand se curata mormintele si se pun ramuri de salcie pe acestea.

Pentru ca se crede ca acum incep sa infloreasca urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sarbatoarea se numeste si „Nunta urzicilor”. Urzicile, mancate in special in post, sunt considerate foarte sanatoase. In unele regiuni, „Nunta urzicilor” cade de Buna Vestire sau in Joia Mare.

In legatura cu prevederile meteorologice, se spune ca daca se aud broastele cantand pana la Florii, vara care urmeaza va fi frumoasa. La fel, cum e vremea de Florii, asa va fi si de Paste.


Joia Mare

Joia de dinaintea Pastelui poarta numele de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagra sau Joimarica.

Fetele si femeile trebuie sa termine pana in Joia Mare camasile noi pentru Paste. Daca Joimarita (personificarea acestei zile), o femeie care umbla in ajun prin sat, vede ca o fata sau o femeie nu si-a tors canepa si nu a terminat camasile, ii arde canepa netoarsa si o bate sau o arde pe cea vinovata. Cele mai lenese fete sunt rapite, duse acasa la Joimarita si mancate de aceasta. Intr-o alta varianta, mai ingaduitoare, Joimarita face astfel incat fata respectiva sa nu mai poata lucra tot anul.

Se spune ca in aceasta zi se deschid cerurile, usile iadului si raiului si mormintele. Mortii, sositi sa petreaca Pastele impreuna cu cei dragi ramasi in viata, se reintorc pe la fostele lor case, unde vor ramane pana in sambata de dinaintea Rusaliilor (Mosii de Vara), cand se dau colaci si oale de pomana pentru plecarea sufletelor. Pana cand pleaca, sufletele se aseaza pe streasina casei sau prin curti, in diverse locuri. Pentru ca totusi e destul de frig, dimineata si seara trebuie aprinse focuri, pentru ca mortii sa se incalzeasca langa ele si sa aiba lumina. Aceste focuri sunt aprinse fie pentru fiecare mort in parte, fie pentru toti, in curte, pe morminte sau langa morminte. Pentru a aprinde focul, copiii, fetele nemaritate si femeile in varsta aduna vreascuri de boz, alun etc., plante despre care se crede in general ca au proprietati magice. Acestea sunt aduse cu o zi inainte si se strang doar cu mana (nu se taie cu securea). Din padure pana acasa, ele nu pot fi lasate jos, iar pana dimineata, cand va fi aprins focul, se aseaza pe un gard sau pe un alt obiect.

Langa focul aprins de Joia Mare se pun si scaune cu paturi, crezandu-se ca unele suflete stau pe scaune, iar altele pe jos. Fetele si femeile trebuie sa care cate doua donite cu apa, pe care sa o verse peste iarba si morminte sau sa o lase langa foc, pentru mortii care se aseaza acolo.

De pomana nu se da doar mancare, ci si haine. Pomenile se dau peste foc, care este asociat mormantului sau sicriului, fiind ocolit cu apa sau tamaie.

Majoritatea femeilor vopsesc ouale in Joia Mare. In Muntenia, acestea se vopsesc miercuri si sunt duse la biserica joi, unde se lasa pana la Paste, crezandu-se ca astfel nu se vor strica. In alte regiuni se duc 12 oua rosii la biserica intr-un servet si se iau de Paste. Fiecare ou este ingropat apoi la hotarele satului, pentru ca acesta sa fie ferit de grindina.

Pasca se face in ziua de miercuri, sfintindu-se in Joia Mare.

Incepand de acum pana la Ispas, nu se va lucra in nici o joi, pentru ca sa nu vina grindina, furtuna sau seceta.

In Joia Mare nu se spala rufe, pentru ca mortii sa primeasca pomana lor si nu apa murdara de pe urma spalarii.


Vinerea Mare

Vinerea Mare, numita si Vinerea Patimilor, este ziua in care Iisus a fost rastignit pe cruce. Poarta si numele de Vinerea Seaca, pentru ca in aceasta zi se tine post negru. Se crede ca cine nu mananca nimic in Vinerea Mare va fi sanatos, nu il va durea niciodata capul si va sti ca moare cu trei zile inainte de a se intampla aceasta.

Este bine ca atunci cand te scoli sa calci pe o bucatica de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri. Se spune ca cine se scalda in rau inainte de a rasari soarele, nu va mai avea probleme cu oasele, iar in Bucovina, cine se scufunda de trei ori intr-o apa rece va fi sanatos.

Oamenii se duc la biserica pentru a se spovedi si pentru a trece pe sub Sfantul Aer.

Nu se coace paine, nu se ara, nu se seamana si nu se sadesc pomi, intrucat nu vor rodi.

"