Adunarile din munti in zilele de sarbatoare se numesc nedei. In muntii Apuseni, acolo unde comertul se practica fluent acestea se numesc targuri insa in restul Carpatilor isi pastreaza denumirea de nedei.
Nedeile carpatice se practicau pe mai toata cununa muntilor cele mai numeroase fiind in Carpatii Meridionali apoi in nord, in tinutul Dornelor, in muntii Apuseni si in muntii Banatului adica in regiunile cu platforme netezite unde se practica pastoritul. In munti perioada de desfasurare a nedeilor este doar in timpul verii, in perioada pasunatului.


Ciobanii de pe munti in ziua nedeilor de jos, adica din satele lor nu puteau cobori din cauza turmelor de oi. Treptat ciobanii vor incepe sa-si serbeze nedeile lor, pe bvarful muntilor asta doar in perioada verii la datele de: 24 iunie(Sanzienele), 29 iunie(Sf. Petru), 20 iunile(Sf. Ilie), 15 august(Sf. Maria). In felul acesta pastorii au contribuit la formarea nedeilor de pe munti luand un caracter pastoral fiind ceea ce se numesc nedei pastorale.
In jurul acestor sarbatori ale muntilor se vor forma mai tarziu ca o necesitate economica targurile. Iata ca in zona montana targul va deveni conditia esentiala in mentinerea si practicarea nedeilor. Important este aspectul provenientei acestor nedei si anume din serbarile unui vechi cult al vegetatiei.
Incepand cu sec. al XVIII-lea prin dezvoltarea industriei si a cailor de comunicatie prin reducerea targurilor s-au redus si nedeile.
Nedeile cu targuri sau targurile cu nedei au un caracter social si practic lumesc. Un caz cu totul aparte il constituie nedeia de pe Muntele Gaina unde se contracteaza si casatorii, chiar in aceeasi zi si este posibil ca denumirea de “Targul de fete” sa il aiba tocmai atorita acestui motiv.
Despre originea targului-nedeie de pe Muntele Gaina unii autori sunt de acord cu opinia conform careia ar continua un vecgi cult pagan. Din moment ce acest targ-nedeie se desfasoara in perioada de vara(20 iulie) este de precizat ca face parte din fondul milenar al dacilor tinut in cinstea unei zeitati ocrotitoare a turmelor de oi, a vitelor si a vegetatiei intocmai cum la romani erau Faunus si Sylvanus.
Asemanator targului nedeie dupa Gaina este si targul nedeie din Halmagiu numit si targul de sarutat sau “Targul nevestelor’ unde se contractau o multime de casatorii.
Obiceiurile de la targul-nedeie din Halmagiu asemanatoare in mare parte cu cele din ziua Dragobetelui(24 februarie) sunt transmise din timpuri pagane legate de cultul fecunditatii si vegetatiei odata cu venirea primaverii.
Unele targuri-nedei tinute la 24 si 29 iunie, in jurul solstitiului de vara pot fi legate de cultul solar. Un argument in favoarea acestei ipoteze este obiceiul ca oamenii sa nu urce pe platoul unde se tine targul de cat dupa asfintirea soarelui. Nedeile, in concluzie sunt o larga manifestare populara de destindere si detectare sufleteasca in mijlocul naturii incadrate in datinile si obiceiurile poporului nostru, unele fiind independente de biserica altele cu o oarecare intrventie a bisericii, cele independente cu pronuntat caracter economic.
Prin caracterul lor si totodata prin frecventa lor au constituit un mijloc de mentinere a portului si jocului national, o modalitate de perpetuare a traditiilor pure romanesti.
Privite in ansamblul lor aceste stravechi sarbatori populare prezinta un trecut istoric important cu caractere si aspecte diferite ce converg spre ipoteza formulata in aceasta lucrare, si anume aceea ca nedeile provin din stravechiul strat al poporului roman din timpuri precrestine si perpetuandu-se in timp.
Alexandru Georgescu "