La sfat in Crucea Lumii stau doi Batrani de Aur
Pe jilturi sprijinite de anii ce-au trecut
Cu mainile-mpletite de ochii unui Faur
Care-ndurase lumea la ceas necunoscut
.


Se-ntuneca Lumina in setea de cuvinte
Si tot priveau Batranii intr-un cristal aprins
Care-adunase-n el si-aducerile-aminte
Si-a orbului privire din totul necuprins

Secunde se-mpleteau in vesnic intuneric
Iar mainile rosteau doar rugaciuni batrane
Simteau si zeii-n tample fluidul luciferic
Pe cer mai straluceau doar stelele pagane

Cu chip de piatra aspra cioplita-n asfintit
Se sfatuiau Batranii la ceas tarziu de vise
Priveau catre Copilul in leagan adormit
Ce-avea sa tina-n Lume sperantele nestinse.

I-au prorocit pe tample cununi de spini sa poarte
Prin El sa ne-amintim de-a noastra vesnicie
Sa-l insotim pe drumul ce duce inspre moarte
sa bem apoi la mese pocale de-apa vie.

Cei doi Batrani cat lumea au nascocit poveste
Si-au raspindit-o-n zare printre straine schituri
s-o spun-apoi copii nascuti din munti si creste
sa-nvie apoi strabunii din vesnicele mituri"