HECATEU ABDERITA DESPRE INSULA SI TEMPLUL LUI APOLLO DIN TINUTUL HIPERBOREILOR

Tumulul lui Achile din insula Leuce sau Alba ne face sa ne ocupam aici si cu anticitatea templului sau. Intr-o epoca preistorica foarte departata, exista �n partile de rasarit ale Daciei un templu magnific, al carui renume si influenta se extinsese departe peste tinuturile sud-estice ale Europei si a carui memorie si sfintenie este celebrata si astazi �n colindele religiuase romane.

Despre acest templu, care ni se prezinta ca una din minunile cele mari si sfinte ale lumei preistorice, au scris mai multi autori ai vechimei si �ntre acestia istoricul Hecuteu Abderita, care a trait �n timpul lui Alelandru cel Mare.


Noi vom reproduce aici aceste pretiuase relatari ale lui Hecateu dupa putinele fragmente ce ni s-au pastrat �n scrierile lui Diodor Sicul si Claudiu Aelian.
Anume Diodor Sicul scrie:

"Acum dupa ce am descris hartile de meazanoapte ale Asiei, credem ca este de interes sa mentionam aici si cele ce se povestesc despre hiperborei. Anume, �ntre scriitorii anticitatii, Hecateu (Abderita) si altii relateaza ca �n fata de tinutul celtilor in partile Oceanului se afla o insula, care nu e mai mic� dec�t Sicilia, situata �n regiunea nordica si e locuita de hiperborei, numiti astfel, fiindca s�nt mai departati de vintul Borea. Aici pamintul este foarte bun si roditoriu, clima excelenta, temperata si din aceasta cauza fructele se produc aici de doua ori pe an. Se povesteste c� Latona mama lui Apollo, a fost nascuta aici si din aceasta cauza Apollo este venerat aci mai mult decit alti zei; si findca hiperboreii din aceasta insula celebreaza pe acest zeu �n fiecare zi, cintind incontinuu laudele sale si fac�ndu-i cele mai mari onori, astfel se zice ca oameni acestia sint ca un fel de preoti ai lui Apollo. Se mai afla in partile acestei insule o padure ,sfinta magnifica a lui Apollo, de o intindere considerabila si un templu renumit, a carui figura exterioar� este �n forma sferica si care templu e decorat cu multe daruri '. Acest zeu, Apollo, mai are si un oras sfint al sau, iar cei ce locuiesc in acest oras sint �n mare parte cobzari si acestia �n timpul serviciului divin bat cobzele �n cor si c�nta imne in onoarea zeului, laud�nd faptele sale. Hiperboreii au un mod al lor propriu de vorbit , si sunt cu o prietenie foarte familiara fata de greci, cu deosebire fata de atenieni si de locuitorii din Delos : aceasta bunavointa a lor fiind stabilita si confirmata �nca din timpurile cele mai vechi. Se spune chiar ca unii din greci au trecut la hiperborei si au lasat la ei daruri foarte pretioase scrise cu litere grecesti; tot astfel si Abaris a plecat de aici �n Grecia si a re�nnoit prietenia si �nrudirea cea veche cu delenii. Se mai spune, de asemenea, ca din aceasta insula se poate vedea Selina �ntreaga, fiind putin departata de pam�nt si se vad �n ea oarecari �naltimi de pam�nt. Mai departe se relateaza ca zeul Apollo vine �n aceasta insula tot la 19 ani, �n care timp constelatiunile de pe cer isi �ndeplinesc circuitul lor periodic. In tot timpul acestei aparitiuni a zeului �n insula lor, ei c�nta noaptea cu cobzele si fac intruna la jocuri sau hore �ncep�nd de la echinoctiul de primavara si p�na la rasarirea Pleiadelor (Gainusei) �n prima jumatate a lui mai, bucur�ndu-se oamenii de aceste zile frumoase. Domnia asupra orasului si administratiunea suprema a templului o au asa-numitii borcazi, cari sint descendentii lui Boreas, si ei succed la domnie dupa neam".

P�na aici, fragmentul lui Hecateu Abderita pe care ni-l comunica Diodor Sicul.
De alta parte, sofistul Claudiu Aelian, care a trait sub �mparatul Hadrian, ne comunica un alt fragment din scrierile lui Hecateu, cu privire la acest important templu al preistoriei: „Nu numai poetii", zice Aelian, „dar si alti scriitori celebreaza pe poporul hiperboreilor si onorile ce le fac d�nsii lui Apollo. Intre altii, Hecateu Abderita, �nsa nu cel din Milet, relateaza ca preotii lui Apollo s�nt fiii lui Boreas si ai Chionei, trei frati la numar, oameni �nalti de c�te 6 coti. C�nd acestia la timpul �ndatinat fac serviciul divin solemn, sau ruga, atunci zboara acolo stoluri nenumarate de lebede din muntii pe care d�nsii �i numesc Ripae si aceste lebede, dupa ce �ncunjura mai �nt�i templul cu zborul lor, ca si c�nd ar voi sa-i lustreze (purifice), se lasa apoi �n curtea templului, al carei spatiu e foarte larg si de cea mai mare frumuseta. In timpul serviciului divin, pe c�nd c�ntaretii templului intoneaza laude zeului Apollo cu un fel de melodii ale lor propii, si ` pe c�nd cobzarii acompaniaza cu cobzele lor �n cor melodia cea foarte armonioasa a c�ntaretilor, tot atunci si lebedele (din curte) se asociaza si ele la c�ntarile lor guguind �mpreuna; si este de notat ca aeeste lebede nu fac nici o greseala, ca sa c�nte cu sunete disonante ori neplacute, ci �ntocma ca si cum ele ar urma tonul si inceputul dat de dascalul corului, astfel c�nta si ele �mpreuna cu c�ntaretii cei mai deprinsi fn melodiile sfinte. Termin�ndu-se apoi imnul, acest cor al pasarilor se retrage, ca si cum ele si-ar fi �ndeplinit datoria lor obisnuita pentru sarbatorirea zeului, ar fi ascultat si ele toata ziua onorile ce s-au facut zeilor, au c�ntat �mpreuna si au desfatat si pe altii".

Acestea s�nt pretioasele fragmente, ce ne-au ramas din scrierea lui Hecateu, despre magnificul templu al lui Apollo din tara hiperboreilor.

Cultul lui Apollo la hiperborei reprezinta epoca de aur a civilizatiunii pelasge ante-elene. Deodata cu migratiunile pelasge de la Carpati spre sud, acest cult se extinde peste Grecia veche, peste insulele Arhipelagului si pe tarmurii Asiei Mici.

Noi vom examina aici, din punct de vedere istoric si geografic, datele ce ne-au ramas din scrierea lui Hecateu asupra hiperboreilor. Un nou capitul important din istoria lumei vechi pelasge se deschide �naintea noastra.

2: LATONA SI .APOLLO. PROFETII OLEN SI ABARIS DIN TARA HIPERBOREILOR

In anticitatea greceasca, patria adevarata a zeuLui Apollo era considerata la hiperborei.

Chiar si la locuitorii din Croton (Italia de jos), celebru oras pentru puritatea moravurilor
sale, Apollo, dupa cum scrie Aristotele, avea epitelul de hiperboreu.
De alta parte Latona, zeita cea amabila, cu un caracter dulce si bl�nd, mama lui Apollo si a Dianei, at�t dupa Hecateu, c�t si dupa alti autori ai anticitatii, a fost nascut� �n tara hiperboreilor.

Anume, Latona, dupa cum ne spune legenda greceasca, fiind insarcinata de Joe, ea fu persecutata pe toata fata pam�ntului de Junona, cea geloasa, �nc�t nici o tara nu voia sa o primeasca ca sa poata naste. Respinsa din toate partile, dupa multe rataciri �ncoace si �ncolo, Latona ajunge, in fine, l.a Delos, o insula mica, neproductiva din archipelag, si st�ncile cele solitare ale acestei insule dedera zeitei persecutate un azil. Noua zile si noua nopti tinura durerile nasterii si aici pe iarba verde, sub un palmier mirositor, zeita hiperboreilor (de la Dunarea de jos) nascu pe zeul cel mare al luminei antice.

Din acest.tirnp insula Delos ramase: un pam�nt sfant -pentru, noul~ zeu hiperboreu si relatiuni stranse religioase intre hiperborei si templul lui Apollo din Delos .se intemeiara si continuara in. toata anticitatea preistorica.

Anume: Herodot si Plutarcu : ne aminitesc de un vechi obicei solemn. al hiperboreilor, de a trimite in fiecare an la templul.lui Apollo din Delos, parga sau prinoase din- cea dint�i recolta a lor. Aceste daruri dinsii le legau in;':paie de gr�u si apoi le trimeteau la Delos cu o delegatiune care. `calatorea p�na la:: locul cel sf�nt al destinatiunii in sunetul fluierelor; `cimpoaielor si cobzelor. Misiunea hiperboreilor mergea mai �nt�i la Dodona din Epir (spre ,sud-vest de Ianina de astazi); centrul ceI vechi.:religios al pelasgilor din Peninsula Balcanica, iar de la Dodona trecea apoi peste Tesalia in insula Eubea si de aici..�si continua cal�toria pe mare p�na la Delos.:
Mai �ntai, scrie Herodot, hiperboreii trimisera la Delos cu aceste daruri doua virgine, ale caror nume, dupa cum spuneau delenii ~~; au fost Hyperoche si Laodicea. Pentru siguranta acestor fete, hiperboreii trimisera cu d�nsele, ca sa le �nsoteasca, si cinci barbati cetateni, oameni, pe care dupa cum ne spune tot Herodot, delienii �i numeau Perpheres (adeca aducatori de daruri), si pe care d�nsii �i tineau �n mare onoare. Si fiindca se �nt�mplase ca delegatiunea aceasta trimisa la Delos nu se mai �ntoarse �napoi, hiperboreilor le cazu aceasta foarte greu si, temandu-se ca aceasta �nt�mplare sa nu se mai repete si �n viitoriu, d�nsii introdusera uzul ca aduceau darurile legate �n paie de griu p�n� la frontiera tinutului lor, apoi de aci rugau pe vecinii lor ca sa transmita darurile aceste sfinte din popor �n popor p�na vor ajunge la Delos .

Inca �nainte de Hyperoche si de Laodicea, continua Herodot, hiperboreii trimisese la Delos pe alte doua virgine, pe una cu numele Arge si pe alta Opis, fete cari calatorise acolo impreuna cu Ilithia, care apoi a dat ajutoriu Latonei la nasterea zeului Apollo. Pe aceste doua virgine si pe Ilithya, femeile din Delos si din insulele ionice le adorau ca pe divinitati si le invocau �n imnele ce le compusese poetul hieratic Olen.

Insa nu numai templul cel renumit al lui Apollo de la Delos (si unde mai t�rziu era depus tezaurul confederatiunei grecesti) �si reducea istoria �nfiintarii sale la poporul hiperboreilor, dar hiperboreii ne apar totodata si ca �ntemeietorii oraculului lui Apollo din Delphi l�nga Parnas, unul din cele mai importante puncte centrale ale vietei grecesti.
Dupa cum ne relateaza Pausania, o seama de pastori, care venise cu turmele lor p�na la locul unde mai t�rziu se afla oraculul din Delphi, au fost cei dint�i care au �nceput a se ocupa acolo cu divinatiunea.
De alta parte, Boeo, o poetisa din provincia Phocis, ne spune intr-un imn al sau ca oraculul lui Apollo din Delphi a fost �ntemeiat de niste oameni veniti din tara hiperboreilor si intre acestia d�nsa aminteste pe cel mai invatat om al hiperboreilor din aceast:i epoca, pe Olen, un profet al lui Apollo.Acest Olen traise, dupa cum sustin unii, �nainte de Hesiod, iar dupa cum afirma altii, �nca �nainte de Orfeu.

El este cel mai vechi poet hieratic, pe care-1 cunoaste literatura greceasca. D�nsul compusese mai multe imne sacre, �n care celebra peregrinatiunile hiperboreilor la insula Delos, si �n care el amintea de unele femei pioase, care luase parte la calatoriile acestea. Lui Olen i se atribuie �n special si aflarea hexametrului .

Un alt propagatoriu devotat al cultului lui Apollo �n tinuturile grecesti a fost Abaris, de origine de asemenea din tinutul hiperboreilor, un barbat care, prin sentimentele sale cele mari de dreptate si prin viata sa extrem de frugala, desteptase o adevarata senzatiune in tinuturile grecesti.
" Acest Abaris calatorise prin Grecia ca profet si propagatoriu al cultului Apollo. E1 arata oamenilor o sageata, [despre] care spunea ca e simbolul lui Apollo. E1 compunea si distribuia diferite sentinte profetice ale zeului sau si vindeca prin desc�ntece pe cei bolnavi.
Aceste legende si imne religioase ne pun �n evidenta nu numai cultul cel puternic al lui Apollo le hiperborei, dar ele ne mai spun totodata ca �nfiintarea renumitelor temple ale zeului Apollo din Delos si Delphi, doua centre de cultura care au luminat mult timp peste Grecia Orientului, se datoresc de asemenea unui popor foarte religios, agricol si pastoral, numit de autorii grecesti hiperborei.
Dar cine sunt acesti hiperborei admirabili prin sentimentele lor de dreptate, prin religiunea si civilizatiunea lor �naintata?
Chestiune importanta pentru explicarea mai multor probleme dificile din istoria lumei vechi. Esteastfel de lipsa a ne da aici seama desprecaracterul etic si de locuintele acestui popor, reprezentant al cetatii de aur din timpurile preistorice.

3. HIPERBOREII DIN LEGENDELE APOLINICE

In relatarile lui Hecateu Abderita ni se prezinta diferite chestiuni din geografia si etnografia preistorica a Europei. Dintre aceste, cele mai principale s�nt cu privire la individualitatea etnica si la locuintele hiperboreilor �n aceste timpuri si, �n fine, la not.iunea geografica ca ce se. �ntelegea �n timpurile primitive ale istoriei, sub numirea de ( WceavdV ).

Geografia vechii teologii egiptene si grecesti nu mai corespunde geografiei din epoca posttroiana.0 lunga serie de triburi si populatiuni pre_ istorice, mai afla �nca un slab rasunet �n poemele lui Homer si ale lui Hesiod, apoi numele lor dispare din analele lumei.

De asemenea, se �nt�mpla si cu vechile numiri geografice. 0 mare parte din localitatile preistorice se confunda mai tarziu cu cele istorice, unele ram�n cu totul obscure si un val mitic se �ntinde asupra lor, iar altele migreaza de la Dunare si de la Pontul Euxin spre nord, p�na sub polul arctic, �n vest, p�na la Oceanul Atlantic, iar la sud, p�na dincolo de izvoarele Nilului, cu toate ca acestea erau necunoscute �n epoca greco-romana.

In aceasta confuziune geografica, produsa �nca din timpurile lui Homer, apoi mostenita si transmisa din autori �n autori, sarcina noastra de a preciza si restabili adevarul geografic, cu privire la niste timpuri at�t de departate, nu este deloc usoara.

Patria hiperboreilor, si anume �n epoca aceea, c�nd religiunea lor �ncepe a avea o influenta decisiva asupra vietii grecesti, era, dupa cum ne spun cei mai �nsemnati autori, �n partile de nord ale Dunarei de jos si ale Marii Negre.

Dupa Pindar, (sec. VI �.e.n.) cel mai erudit poet al anticitatii grecesti, hiperboreii erau locuitorii de pc t�rmurii Istrului .sau ai Dunarei de jos. Apollo, zeul cel mare si popular al anticitatii, ai carui preoti, profeti, desc�ntatori si peregrini cutreierau toate drumurile, ce duceau de la hiperborei si p�na la Delos, ale carui imne rasunau �n toate templele, la toate sacrificiile si pe toate caile cele sfinte ; acest zeu iubit si puternic 1 al lumei vechi, dupa ce construieste impreuna cu Neptun si cu muritorul Aeac zidurile cetatii Troia, se �ntoarce, dupa cum ne spune poetul Pindar, �n patria sa de la Istru, adeca la hiperborei .

De alta parte Strabo:

,,Cei dint�i", zice d�nsul „care au descris diferitele parti ale lumei, ne spun ca hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului si a Adriei" .
In fine, Clemente Alexandrinul, dec. a. 211-218, care poseda cunostinte vaste din filosofia si teologia greco-pag�na, numeste pe Zamolxe, filosoful dacilor, Hyperboreu, adeca originar din tara hiperboreilor .

Amintirea despre locuintele hiperboreilor �n nordul Dunarei de jos se conservase �n nornenclatura geografica a Daciei p�na t�rziu �n epoca istorica.
Unul din orasele cele mai importante ale Daciei orientale, situat �n partea de jos a r�ului Hierasus (azi Siret), purta �n timpurile romane numele de Piriboridava , numire ce ne indica ca acest oras a format odata un centru principal al poporului, pe care autorii grecesti �i numesc hiperborei.
Primele locuinte ale hiperboreilor �n timpurile preistorice ni se prezinta astfel, dupa cei mai importanti scriitori ai anticitatii, �n partile de nord ale Dunarei de jos. Insa, care era originea etnica si caracterul civilizatiunei acestui memorabil popor din anticitatea preistorica?

Dupa traditiunile si datele istorice ce le avem, hiperboreii, care figureaza �n legendele cele sfinte ale lui Apollo, ni se prezinta ca un ram al natiunei celei mari si puternice pelasge. Ocupatiunile lor pastorale si agricole, institutiunile lor sociale si religioase, s�nt identice cu ale celorlalte triburi pelasge din tinuturile Eladei, ale Asiei Mici si peninsulei italice.Pastorii hiperborei, ne spune Pausania. adeca aceia care strabatuse cu turmele lor p�na �n partea de sud a Pindului, - acestia au �ntemeiat oraculul din Delphi; desigur, la �nceput, cu un caracter destul de modest, amasurat necesitatilor vietei pastorale.

Pe l�nga pastorie, la hiperborei �nfloreste totodata si agricultura. Ei trimit �n tot anul daruri la Delos din fructele si prima lor recolta de gr�u. Hiperboreii au un organism de stat, politic si religios. Constitutiunea lor este teocratica. Boreazii sau descendentii lui Boreas, s�nt capii guvernului politic si totodata marii preoti ai lui Apollo.
Hiperboreii s�nt considerati de autorii grecesti ca un popor cu moravuri foarte pure si cu sentimente de justitie superioare tuturor oamenilor acestei epoce. Mela numeste pe hiperborei „cultores justissimi", iar Hellanic „popor care practica justitia" .
Iliperboreii ne prezinta �ntru toate caracterul moravurilor si credintelor vechi latine. Ei sunt bl�nzi si ospitali, religiosi, supersti
tiosi, iubitori de ~ profetii (oracule) si de desc�ntece. La ceremoniile religioase �n onoarea zeilor, ei c�nta din fluiere, din cimpoi si din cobze. Melodiile lor s�nt dulci si armonioase. La hecatombele sau praznicele ce le dau �n onoarea lui Apollo, ei c�nta �ncontinuu laudele zeului cu o voce placuta .
Iar �n timpul sarbatorilor celor mari ale acestui zeu, (�ncepand de la echinoctiul de primavara si p�na la jumatatea lunei lui mai) ei joaca la hore p�na noaptea t�rziu. Peste tot ei s�nt oameni avuti si duc o viata fericita. Hiperboreii cultiva totodata si stiintele, cudeosebire teologia, filosofia si poezia. Ei trimit �n Grecia pe cei dint�i literati.

In genealogia popoarelor preistorice; hiperboreii s�nt de asemenea �nfatisati ca un ram pelasg. Protoparintele lor este Hyperboreu , fiul lui Pelasg, al puternicului rege si patriarh al �ntregei ginte pelasge.

Insa nu numai caracterul lor national este latin, dar si zeitatile lor poarta nume arhaice latine: Aplu (Alb), Latona (sau Leta). Tot nume latine au profetii Olen si Abaris, la cari putem adauga si pe Orf'eu. In fine, resturile de limba, ce ne-au ramas de la ei, perpheres (ducatori de daruri), Nereu (Negru), Helixoca sau insula fericitilor, sint de asemenea latine .

Religiunea hiperboreilor era prin excelenta apolinica. Apollo, ca divinitate a soarelui era mult mai aproape de necesitatile vietei pelasge dec�t toti ceilalti zei. Pe Apollo, ne spune Hecateu Abderita, ei �l venereaz� mai mult dec�t pe oricare alt zeu. De alta parte, �ntreg caracterul religiunei apolinice, dupa cum se manifesta ea �n tinuturile Greciei, ne �nfatiseaza imaginea vietei si credintelor pelasge.
Apollo din Delos, din Delphi, din Atena si din tinuturile Troiei, nu este nici zeu grecesc, nici egiptean, ci o divinitate cu legende, cu dogme si cu rituri nationale pelasge; �n fine, cu o patrie pelasga. Apollo este cu deosebire venerat �n tinuturile pelasge, �n Tesalia, �n Phocis, �n Beotia, �n Atica, �n Arcadia, �n Creta si �n tinuturile Troiei.

E1 este zeul aparatoriu al turmelor, si al pastorilor. Pe sesurile Tesaliei, Apollo pazeste cirezile de vite ale regelui Admet din Pherae, iar �n muntii Troiei el serveste ca pastoriu la regele Laomedon, tatal lui Priam. El ajuta �mpreuna cu Neptun la construirea murilor Troiei pelasge si pe regele Alcatou la zidirea cetatii pelasge Megara. El se lupta �mpreuna cu pelasgii �n contra inimicilor lor. Indeamna pe troiani la lupta �n contra grecilor si doreste ca victoria sa fie pe partea lor. E1 ajuta adeseori �n lupta pe Enea si pe Hector. Iar acest erou din urma cind pleaca pe c�mpul de lupta in contra grecilor, face urmatoriul vot solemn �naintea troienilor si a taberei inimice: ca daca zeul Apollo �i va da glorie ca sa ucid� pe cel ce va iesi sa se lupte cu d�nsul, atunci va aduce armele aceluia �n Iliul cel sf�nt si le va suspenda ca trofee �n templul lui Apollo departe-s�getatoriul .

Tot �n cursul acestui razboi, Apollo �ndrep�teaza sageata lui Paris asupra lui Achile si �l ucide.
Apollo apare ca zeul protector al pelasgilor si atunci c�nd soartea pare a-i persecuta peste tot locul, si o parte din ei s�nt siliti sa paraseasca „ vechile lor locuinte din Peninsula Balcanica.Pelasgii, scrie Macrobiu, alungati din locuin�- tele lor din toate partile, se adunara cu totii la Dodona si consultara oraculul de acolo, �n ce parte a lumei sa se stabileasca; iar oraculul, - le spune sa mearga �n tara consecrata lui Saturn si acolo sa ofere dijme lui Apollo, etc.

Apollo, la pelasgi este zeul luminei fizice si al luminei spirituale; zeul pastoriei, al agri�culturei, al sanatatii, al razboaielor, al cetatilor si al divinatiunei . Ca tip, Apollo este de o frumseta si tinereta eterna. Pe vechile monumente de sculptura si pic� tura ale Greciei, Apollo cel arhaic ne apare cu bucle si cu pletele cele frumoase pelasge, in�tocma precum poarta si astazi pastorii si ta�
ranii rom�ni de l�nga muntele Retezatului. Din aceasta cauza, el are la Homer si epitetul de intonsus .Tot asemenea, ne spun c�ntarile noastre po� porale ca soarele are plete stralucite .

4. OCEANUL IN TRADITIUNILE ANTICE

Langa hiperboreii cei cuviosi ne apare �n le�gendele apolinice si Oceanul cel arhaic din nor�dul zonei grecesti si care joaca un rol at�t de important �n teogonia urano-saturnica.
Insula lui Apollo din regiunea hiperboreilor, ne spune Hecateu Abderita, se afla �n partile Oceanului .

Cuv�ntul Oceanos la �nceput nu avea �ntelesul pe care i l-au dat mai t�rziu autorii grecesti sau, cu alte cuvinte, Oceanul primitiv sau al ve�chilor legende, nu este Oceanul istoricilor si al geografilor, �ncep�nd de la batr�nul Herodot �ncoace Grecii din timpurile lui Homer nu cunosteau marea externa, pa care noi o numim astazi Ocean. Ei nu strabatuse �n aceste timpuri catre apus nici chiar �ntreaga Marea Mediterana. Iar in ce priveste partile de nord ale Europei, no�tiunile lor geografice nu se extinsera �n aceasta epoca mai departe de Marea Neagra si de Dunarea de jos.

Lumea n-a fost totdeauna cunoscuta, dupa cum este astazi, si chiar �n timpul lui Herodot, o epoca- de altmintrelea destul de t�rzie, ori�zontul geografic grecesc se �nchidea la Dunarea de jos. ,;La nord de Tracia", scrie Herodot, „ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; at�t �nsa se pare ca dincolo de Istru exista pamant nelocuit si infinit" . De alta parte cuv�ntul WxsavoV nici nu este grecesc. EI apartine lexiconului arhaic pelasg, at�t dupa forma sa originara (aqua), c�t si dupa terminatiunea sa �n av-os. .- Dupa sensul sau primitiv, cuv�ntul Oceanos �nsemna o apa mare stagnanta La �nceput, autorii anticitatii �ntrebuintasera cuv�ntul Oceanos, asa dupa cum �l �mprumutase de la pelasgi, aplic�ndu-1 exclusiv la Marea Neagra, care, �ntr-o epoca preistorica foarte �ndepartata, form� numai un imens lac; nea�v�nd nici o iesire �n Marea Mediterana .

Astfel, geograful Strabo vorbind de 'naviga�tiunea argonautilor catre tinutul cel avut de aur Colchis, ne spune ca �n aceasta epoca, Marea Neagra era considerata ca un alt Ocean , si cine naviga �n Marea Neagra se considera ca a calatorit tot asa departe de lumea locuita, ca si c�nd s-ar fi dus dincolo de columnele lui Hercule si peste tot se credea ca aceasta mare este cea mai vasta din marile noastre, din care cauza i s-a si d�t prin excelenta numele de PovtoV .
Chiar si numirea arhaica de "Axsvos "(Axe�nus ), ce s-a dat la �nceput Marii Negre, era
numai o simpla forma de pronuntare greceasca a vechiului cuv�nt pelasg Ocean (Oceanos) .
In Galia, de alta parte,- noi aflam �nca �n secolul al IV-lea e.n. forma de Accion ( Ocean), intrebuintata ca o numire pentru lacurile cele vaste .
Acest Ocean (sau lac imens) al geografiei preistorice, cuprindea in sine nu numai bazinul hidrografic al Marii Negre, dar totodata si cursul cel lat, difuz, adinc si lin al Istrului, sau Dunarii de jos: �
Astfel in Argonauticele. lui Apolloniu Rhodiu, o opera de insemnata eruditiune alexandrina, partea de jos a Dunarei sau Istrului cel lat si adanc figureaza sub numele de Golful sau Cornul Oceanului .
Cu deosebire �nsa �n legendele teogonice ale lui Homer si Hesiod, numirea de Oceanos fu aplicata exclusiv numai la Dunarea de jos si aceasta probabil din cauza ca acest mare fluviu al lumei vechi se considera ca ultimul rest al maselor mari de apa, ce acoperise �n epocele geologice bazinul Tarei Rom�nesti si al Ungariei. Aceasta nu esplica totodata cauza pentru care locuin�tele hiperboreilor ne apar la Hecateu langa Ocean, iar la Pindar l�nga Istru sau Dunarea de jos.
Constatam asadar, din punct de vedere geo�grafic, ca oceanul hiperboreilor, de care ne vorbeste Hecateu Abderita, nu este aici ocea�nul arctic, nici oceanul de apus, nici alta mare necunoscuta, ori fictiva, ci exclusiv marea de la nordul lumei grecesti, aceea pe care si Herodot o numeste „cea mai admirabila din toate marile", pe care Pomponiu Mela si Dionisiu Periegetul o numesc .,mare imensa", iar traditiunile po�porale rom�ne, „Marea Marilor "si care, in fine, pe hartele geografice medievale figureaza sub numele de ;,Mare majus".
In acest ocean asadar, de la marginile lumei cunoscute grecilor, se afla insula cea sf�nta a lui Apollo, si care, dupa cum vom vedea din capitulele urmatoare, ni se prezinta �ntru totul ca insula Leuce sau Alba, care mai t�rziu a fost consacrata memoriei si mormintului lui Achile.

5. CELTII DE LANGA INSULA HIPERBOREILOR

In geneza apolinica ni se prezinta �nca doua chestiuni importante din geografia preistorica.
Insula cea sfanta a lui Apollo, ne spune Heca�teu, se afla �n partile de nord (�ntelege ale zonei grecesti), si anume �n fata cu tinutul celtilor. Dupa toate datele istorice si geografice, celtii imigrase din Asia ln Europa numai t�rziu, �n urma celor doua curente mari neolitice.
La �nceput, acest popor belicos ocupase o parte �nsemnata din tinuturile cele vaste de la nordul Marii Negre. Impinsi apoi de noile curente etnice (germane), cari se revarsau din Asia spre Europa, ei se rasp�ndira prin diferite parti ale Daciei, ale Panoniei si Germaniei, iar unele cete ale acestor noi invazori patrunsera �nca 1n timhurile pelasge spre meazazi, si se stabilira �n mod sporadic p�na �n Beotia. Diferite fantani istorice si geografice ale ve�chirnei, amintesc de celtii de linga Marea Neagra . Astfel, renumitul sofist Asclepiade din Tra�cia, care a trait �n sec. IV �.e.n. ne �nfatiseaza pe legendarul Boreas (din muntii Rhipae, Car�pati) ca rege al celtilor 3. La alti autori, acest Boreas apare ca un rege al scitilor, iar la Heca�teu Abderita, boreazii sau descendentii regelui Boreas, s�nt domnii si preotii cei mari ai hiper�boreilor din insula cea sfinta a lui Apollo . Agatyrsii cei renumiti pentru avutiile lor de aur o populatiune tursena (pelasga) �cari �n timpurile lui Herodot locuiau �n Transil�vania de astazi sunt considerati la unii autori grecesti, ca celti.

In fine, renumitul gramatic si poet Lycophron din Eubea, care a trait In sec. III �.e.n. ne spune ca insula Leuce se afla situata �n fata de gurile raului numit Keltos si sub aceasta nu�mire d�nsul �ntelege Istrul, care, dupa cum scrie si Herodot, venea din tinuturile celtilor. Despre celti, ca locuitori �n apropiere de Marea Neagra, ne mai aminteste si Diodor Sicul . „Celtii", zice d�nsul, „cari locuiesc in regiunea nordica si �n tinuturile de l�nga Ocean si de linga muntii Ercinici, precum toti aceia cari. sint rasp�nditi p�na l�nga Scitia, se numesc gali. Dintre acestia, aceia cari locuiesc sub polul nordic si cei cari se marginesc cu scitii s�nt cei mai salbatici... Puterea si salbaticia lor ajun�sese at�t de cunoscuta �n lume, �nc�t se zice ca �n timpurile vechi ei cutrierase si predase toata Asia, numindu-se de pe atunci cimerii" . C�nd Hecateu ne spune asadar ca insula cea sf�nta a lui Apollo se afla �n regiunea septen�trionala (sau din nordul zonei grecesti) si �n fata de tinutul celtilor, el are aici �n vedere aceleasi fantani istorice ca si Asclepiade, la care Boreas de la muntii Rhipae apare ca un rege al celtilor, ca si Diodor Sicul, care ne prezinta pe cimerii de l�nga tarrnurii Niprului ca celti si, fn fine, ca si Stefan Byzantinul, care considera de celti pe agatyrsii sau tursenii pelasgi de l�nga r�ul Muresului.

Vom examina acum ultima chestiune geogra�fica din legendele apolinice. Geografia este una din luminile principale ale istoriei. Din insula cea sfinta a lui Apollo, scrie He�cateu Abderita, se vedeau unele �naltimi de pam�nt de la Selina si care nu era mult depair�tata. Aceasta .Selina de l�nga insula lui Apollo a avut darul. sa complice si mai _mult chestiunea geografica a hiperboreilor celor pii si virtuosi, de.cari ne vorbeste Hecateu. Anume comentatorii fragmentelor lui Hecateu Abderita, unii din lipsa de cunostinte procise geografice, altii �n fine sedusi de textul putin alterat, dup� cum ni 1-a transmis -Diodor Sicul, au crezut ca, sub aceasta. enigmatica (Selhvh) de langa insula lui Apollo Hiperboreul, este de a se intelege luna de pe ceriu, interpretand astfel pasagiul lui Hecateu, nu �n spiritul curat geografic al autorului, ci d�ndu-i un �nteles cu totul fabulos.

Insa Selina din tara hiperboreilor era o rea�litate geografica. Insula Leuce sau Alba, care dupa razboiul troian fu consacrata morm�n�tului lui Achille, se afla situata, dupa cum stim, �n fata cu cele doua guri de sus ale Dunarii, una Chilia si alta Sulina. Acest brat din urma al Dunarei, care �n seculul al X-lea al. erei noastre se vede a fi fost cel mai navigabil, poarta la Constantin Porfyrogenitul numele de Selina, si tot sub numele de Selina ne apare acest brat �n periplul catalan de la a. 1375 . In fine, sub numele de Selina ni se infatiseaza aceasta parte din Delta Dunarei �n toate c�n�tarile noastre eroice .

C�nd Hecateu Abderita scrie astfel ca din insula cea sf�nta a lui Apollo se vedeau oare�cari �naltimi terestre de la Selina, el nu avea �n vedere aspectul ceriului, ori departarea mai mica sau mai mare a lunei de acest colt de pam�nt, ci exclusiv numai acea parte continen�tala din Delta Dunarei, care si in evul de mijloc era cunoscuta navigatorilor din Marea Neagra sub numele de Selina .

Am examinat aici principalele parti ale geo�grafiei pozitive din fragmentele lui. Hecateu Abderita. Aceste date ne vor permite de a fixa cu deplina siguranta situatiunea geografica a insulei, in care se afla memorabilul templu al lui Apollo Hiperboreul.

6. INSULA AEYKH (LEUCE) C0NSECRATA ZEULUI APOLLO

Insula cea sfanta a lui Apollo, dupa cum am vazut din datele geografice expuse p�na aici, era una si aceeasi cu insula care a fost conse�crata umbrei lui Achile, dupa razboiul troian, atunci cind cultul lui Apollo suferise o mare infrangere.
Insa renumele si veneratiunea de care se bucura aceasta insula, pe c�nd era : consecrata lui Achile, si anume autoritatea oraculului de acolo, puterea cea salutara a insulei, tezaurele continue ce se varsau in altarele acestui templu, erau numai o simpla mostenire din traditiunile si institutele cele vechi ale religiunei lui Apollo.

Asupra insulei lui Achile mai ramase chiar si aureola divina, ce o avusese odata aceasta mica bucata de pam�nt, c�nd puternicul zeu Apollo inspira de aici intreaga viata antica.
Pindar, in una din odele sale, numeste insula lui Apollo insula lumi�noasa, lucitoare, epitet care convenea numai resedintei lui Apollo, zeul soarelui. Iar poetul Quintus din Smyrna, care a trait pe la a. 470 e.n. o numeste insula divina inca inainte de ce acest pamant ilustru ar fi ajuns in posesiunea pontarhului Achile. In fine, chiar si numele acestei insule de Leuce sau Alb� ne pune in evidenta, sub o forma destul de transparenta, ca ea a stat odata �n str�nse raporturi cu cultul lui Apollo, a zeului. celui alb, numit Aplun de Tesali, si Aplu de etrusci .In apropierea acestei insule, noi, gasim in an�ticitatea greco-romana un cult puternic si ex�tins al lui Apollo si al Dianei.
Scitii, dupa cum ne spune Herodot, adorau, dintre toti zeii lor; mai mult pe Apollo, cu exceptiune de supremele (si vechile) lor divini�tati, numite Istia (Vesta, focul), Papaeos (Mosul) si Apia (Pamantul).

La gurile r�ului Borystene sau Nipru era situat vechiul oras numit Olbia sau Olbiopolis 3, cel mai important centru comercial al Scitiei �n timpul lui Herodot; iar partea cea mai mare din monetele vechi ale acestui emporiu poarta efigia zeului Apollo. Probabil ca acest oras, dupa cum scrie comitele Ouvaroff, a fost con�secrat zeului Apollo, iar numele de Olbia (cetatea Alba) inca pare a coafirma aceasta. Din o insula a Marii Negre, numita Apollonia, situata spre sud de gurile Istrului,. romanii luara una din cele mai venerate imagini a zeului Apollo, o statua colosala �nalta de 30 de coti, si o asezara �n Capitoliu sub numele de Apollo Capitolinus. Cheltuielile acestei antice si magnifice opere de sculptura au fost, dupa cum ne spune Pliniu, de 500 talenti sau 2 460 000 lei (banii de pe vremea lui Densusianu), adeca mai mult dec�t adunase grecii (300 taleni) pentru reconstruirea templului din Delphi, incendiat in a. 548 .

In fine, diferite alte orase si centre comerciale din apropierea acestei insule au purtat, unele �n vechime, iar altele pina �n ziua de astazi, nu�mele de Alba. Astfel, ni se prezinta 0lbia, Cetatea�Alba sau Tyras, Bolgradul de la gurile raului Ialpug �n Besarabia si Belgarod, una din gurile Dunarei; numiri ce ne atesta ca odata aceste tinuturi au stat sub patronagiul zeului celui alb, a lui Aplu sau Apollo.
Insa un document foarte pretios despre iden�titatea insulei Leuce cu insula cea sf�nta a hiperboreilor �l aflam la Hecateu si la Pliniu. Insula hiperboreilor, dupa cum ne spune Heca�teu �ntr-un fragment al sau, mai avea si nu�mele de Helixoea, cuv�nt de origine incontesta�bila pelasga. Este Felicia sau Insula Fericitilor, si tot cu aceasta numire insa �n traductiune gpreceasca - de Macaron (a Fericitilor) - ne apare insula Leuce la Pliniu: eadem Leuce et Macaron appellata

Reminiscente pretioase despre raporturile re�ligioase ale lui Apollo si Latonei cu insula Leuce ne-au ramas chiar in epitetele acestor doua mari divinitati. Inca �n anticitatea home�rica, Apollo, zeul pelasg, mai era adorat si sub numele de luxeioV,, luxioV,uxhgxioV, epitete misterioase, pentru gramaticii vechi, �nsa a1 caror caracter era curat geografic. Originea lor se reducea la o localitate oarecare numita (Leuch) (Alba), Latona, „Maica cea sf�nta", a anticitatii preistorice, numita de greci Leto, (Lhtv), iar �n dialectul poporal pelasg Lete, Letea (Lhth) era nascuta, dupa cum ne spune Hecateu, �n insula cea sf�nta a hiper�boreilor . In legendele vechi apolinice, Latona mai apare cu epitetul de , forma alterata din (leukaiva), adeca originara din insula Leuce. Chiar si astazi o parte din Delta Dunarei, anume insula dintre bratul Chiliei si Sulinei mai poarta numele de Ostrovul Letei, iar padurea cea frumoasa de stejari din acel ostrov Padurea Letei ; tot aci se mai afla si un sat cu numele Letea; urme geografice despre un cult antic al zeitei Latona sau Letei �n aceste parti .

Cercetarile arheologice facute �n insula Leuce confirma �n fond aceste date istorice si geo�grafice.
In mjilocul platoului acestei insule s-au gasit la a. 1823 ruinele unui templu de o �ntindere extraordinar de mare. In unele locuri, zidurile acestei cladiri mai aveau �nca o �naltime de o archina si jumatate (1 m. 66 1/2 c.m.). Con�struirea acestui templu, dupa cum ne ,spune Kohler, se reduce la epoca arhitecturei primi�tive sau ciclopice. Murii er�u formati din blocuri foarte mari de peatra alba calcara, prea putin cioplite si asezate unele peste altele, fara nici un ciment. Acest templu, din insula Leuce, ne apare chiar �n putinele sale resturi de la anul 1823 ca o opera monumentala de arta. El era bogat �mpodobit cu marmura alba, dup� cum se constata din numeroasele fragmente de sculptura aflate aci. Astazi �nsa, din toate aceste ruine risipite la anul 1823 pe suprafata insulei, aproape nu mai subzista nimic. Pro�portiunile cele grandioase ale acestui edificiu sacru, de c�te 14 sagene fiecare lature (29 m 76 cm), ne atesta �n mod foarte evident ca desti�natiunea primitiva a acestui maiestos templu de constructiune ciclopica nu a fost pentru cultul unui simplu erou, ci pentru o divnitate de primul rang. Aci era templul unei religiuni sau al unei mari puteri divine. Forma exterioara arhitectonica a acestei con�structiuni corespunde pe deplin la templele arhaice ale zeului Apollo.

Poetul Homer, intr-un imn al sau, aminteste de templul acestui zeu de sub poalele Parna�sului sau de la Crissa si ale carui fundamente erau late si foarte lungi . Afara de murii templului s-au mai descoperit, �n partea de rasarit si de apus a acestei insule si resturile altor trei constructiuni de asemenea vaste, din acelasi material si de aceeasi origine cu vechiul templu. Probabil ca destinatiunea lor primitiva a fost de a servi unele ca sanc�tuare si locuinte, iar altele ca portice pentru scutirea peregrinilor. L�nga murii templului �n partea de nord-vest se rnai vedeau pe la a. 1823, sapata �n stinca, o f�nt�na ad�nca de 15 picioare cu deschiderea circulara, si alte dou� �n partea de apus cu deschiderea rectan�gular�, f�nt�ni cari dupa ritul arhaic aveau de a servi, at�t pentru trebuintele templului, cum si pentru lustrarea pe cap si pe m�ini a credin�ciosilor . Homer face, de asemenea, amintire de un izvor frumos curgatoriu langa templul lui Apollode la Crissa, iar Pausania ne spune ca l�nga ruinele templului lui Apollo de la Hysiae �n Beotia se vedea inca �n timpul sau putul cel sacru, despre care spuneau locuitorii din Beotia ca �n vechime cine bea de acolo capata darul profetiei .

Insula Leuce, de la gurile Dunarei, avuse asadar doua epoci de cult si renume. Cea dint�i a fost �nainte de caderea Troiei, c�nd aceasta insula a fost leaganul religiunii primitive a lui Apollo, din care epoca deriva si numele sau de Leuce sau Alba. Iar a doua epoca �ncepe dupa razboiul troian, c�nd insula Leuce a fost consacrata umbrei eroului Achile, pastr�nd �nsa si mai departe vechea organiza�tiune a cultului lui Apollo, anume institutiunea oraculului, privilegiu exclusiv al preotilor apolinici, precum si dreptul la ofrande pioase, la rugaciuni, voturi si sacrificii si peste tot traditiunea unei insule sfinte si salutare.

din Dacia Preistorica"