"Tot �naintind paralel cu malul terasei [Ialomitei]. Piscul Cr�sani se desluseste repede ca unul dintre numeroasele ei iesinduri, unul �ns� exceptional de �naintat, alc�tuind, prin caracterul pr�p�stios al laturilor sale, o adev�rat� si formidabil� cetate natural�, c�nd era �ntreag�. Ast�zi «Piscul», curmat usor de c�tre cimpie, ceea ce a fost, �n vechile timpuri, un sant de ap�rare de c�tre interior — s-a pref�cut, printr-o continu� rupere si surpare..., �n trei platouri. Cum privesti �n fat� de peste apa Ialomitei, unul spre apus, altul �n mijloc, mai mult o limb� de p�mint ce se coboar� si se �ngusteaz� continuu si, �n sf�rsit, un al treilea spre r�s�rit, �ntins prelung si �ncovoiat �n arc ce �mbr�tiseaz� pe celelalte... Dou�, movile, una mare si alta mic�, ce str�juiesc parc� «Piscul», la o dep�rtare de circa 1 km dinspre c�mpie, n-au avut, dup� cercet�rile f�cute, nici o leg�tur� cu asezarea de pe mal".


Asa descria, �n 1924, Ioan Andriesescu dava getic� de la Piscul Cr�sani, situat� pe botul terasei �nalte a Ialomitei care desp�rtea satele Cr�sanii de Jos si Copuzu (com. Balaciu, jud. Ialomita). Primele cercet�ri au fost f�cute aici �n 1870 de c�tre Dimitrie Butculescu, ale c�ror rezultate l-au ajutat pe Cezar Bolliac s� defineasc� pentru prima dat� tr�s�turile culturii materiale dacice. Asezarea a intrat definitiv �n atentia lumii sti�intifice gratie s�p�turilor efec�tuate �n acest loc de Ioan Andriesescu �n 1923. Trei ani mai t�rziu, Vasile P�rvan, con�sacra acestei asez�ri un capitol �ntreg din monumentala sa sintez� Getica. O protoistorie a Daciei. Piscul Cr�sani devenea astfel o statiune pilot pentru �ntreaga lucrare a marelui is�toric. Referitor la pozitia stra�tegic� a cet�tii, P�rvan scria:

"Asezarea de la Piscul Cr�sanilor, str�ns legat� de ase�z�rile de p�dure ca Tinosul, a �naintat �n step� numai cu ajutorul Ialomitei, care con�stituia o mare arter� naviga�bil�... E-V si V-E direct cu Dun�rea. Astfel Cr�sanii au alc�tuit �n chip natural o �ncrucisare de drumuri: dru�mul greco-getic E-V, al apei, cu drumul iranian N-S al stepei".
Cercet�rile arheologice re�luate �ncep�nd din 1969 de c�tre Muzeul judetean Ialo�mita, �n colaborare cu Institu�tul de arheologie din Bucu�resti, au adus noi si importante preciz�ri, complet�nd datele rezultate �n urma s�p�turilor lui Andriesescu la Piscul Cr�sani.
Asemeni celorlalte dave din spatiul geto-dac, cea de la Cr�sani a constituit centrul politico-administrativ, militar, economic si cultural-religios al unei formatiuni tribale, �n componenta ei intrau o acro�pol� (punct �nt�rit, sediu al aristocratiei si loc de refugiu pentru populatie �n caz de pericol) si mai ales asez�ri deschise, de �ntinderi varia�bile, depinz�nd direct de aris�tocratia din cetate. Acropola era situat� pe „Piscul Cr�sani�lor", izolat� si deci ap�rat� natural prin r�pe ad�nci si aproape verticale ce coborau spre Ialomita �n directiile est, nord si vest. Dinspre sud, des�p�rtirea s-a realizat prin s�pa�rea unui sant destul de ad�nc, ce separa acropola de restul terasei pe care se g�sea cea mai important� dintre asez�rile din preajma cet�tii. Alte asez�ri deschise se aflau, una la poalele „piscului", spre nord-est, alta la circa 800 m mai spre est, pe teritoriul satului Copuzu, iar o a treia mai departe, spre sud. La circa 1 km spre sud se v�d mai multe movile �n care s-au g�sit, ca si la Popesti1, R�c�t�u2 si �n alte locuri, mor�mintele unor c�petenii.
Piscul Cr�sani a fost locuit din timpuri str�vechi, �n epoca neolitic� s-a dezvol�tat aici o mare asezare apartin�nd culturii Boian, �nt�rit� si ea printr-un sant de ap�rare, descoperit la circa 30 m sud de santul getic. Alte urme de


locuire dateaz� din prima epo�c� a fierului. Asezarea getic� propriu-zis� a ap�rut �ns� c�tre sf�rsitul sec. IV �.e.n. sau �nceputul celui urm�tor. La �nceput era o asezare modest�, nefortificat�, dar care cu timpul s-a dezvoltat foarte mult da�torit�, pe de o parte, bog�tii�lor naturale ale locului (r�u navigabil, peste, p�dure, p�m�nt fertil) iar pe de alt� parte pozitiei strategice favo�rabile, �n cursul sec. II �.e.n., ea a devenit centrul unei for�matiuni tribale, f�c�nd parte, se pare, din marea federatie de triburi getice din centrul si estul C�mpiei Munteniei, �n a doua jum�tate a sec. II �.e.n., asezarea a fost �nt�rit� cu un sant de ap�rare, devenind ast�fel acropol� pentru celelalte asez�ri care au ap�rut �n �mprejurimi.
Marea cantitate de material arheologic recoltat prin s�p�turi ilustreaz� bog�tia si varie�tatea ocupatiilor locuitorilor de aici. �n afar� de agricultur� si cresterea animalelor, care furnizau at�t principala surs� de hran� c�t si produsele nece�sare schimbului, o mare dez�voltare o luaser� mestesuguri�le, cele mai importante fiind ol�ritul si prelucrarea meta�lelor. Se producea at�t cera�mic� grosier�, de buc�t�rie, c�t si ceramic� fin�, lucrat� la roat�, �n forme traditionale sau imitate dup� vasele ele�nistice. O mentiune special� merit� cupele cu decor �n relief, lucrate pe loc, cu motive originale, deosebite de cele din alte centre din C�mpia Munteniei. Dintre metale se prelucrau �n special arama, bronzul si argintul, dup� cum o dovedesc at�t obiectele de podoab� c�t si uneltele g�site (d�ltite fine din bronz si fier, creuzete din lut ars pentru turnat metalul etc.) Probabil c� aici au fost produse si unelte si arme din fier.
Piscul Cr�sani, era totodat�, un puternic centru unde se desf�surau importante tran�zactii comerciale, at�t cu nea�murile geto-dace vecine, c�t si cu lumea sud-dun�rean�, tracic� si greco-roman�. �n sprijinul acestei afirmatii stau at�t monedele descoperite �n asez�rile de la Cr�sani si Copuzu, monede getice lo�cale sau sud-dun�rene, ca si monede provenind din Thasos, Macedonia Prima, Dyrrhachium, Tomis si Imperiul roman, c�t si produsele pro�venind din import (amfore de Thasos, Rhodos, Sinope, Cos, ceramic� si sticl�rie elenistic� de lux, un candelabru italic din bronz cu trei brate, figurine elenistice din bronz si lut etc.). �n ceea ce priveste mone�dele getice, ele s�nt din argint, de tipul V�rteju-Bucuresti si Inotesti-R�coasa, apartin�nd uniunii de triburi getice din C�mpia Munteniei; li se adaug� monede divizionare de tip Alexandru cel Mare-Filip III, b�tute de getii de la sud de Dun�re. Deosebit de semnifi�cativ� pentru traficul care se f�cea de-a lungul Ialomitei si de aici pe Dun�re, �n Dobrogea si �n cet�tile de pe t�rmul M�rii Negre, este prezenta monedelor din bronz ale cet�tii Tomis, databile la sf�rsitul sec. II �.e.n.
Sf�rsitul existentei davei de la Cr�sani se plaseaz� �n cursul secolului I �.e.n., mai probabil c�tre mijlocul acestui secol. Asez�rile deschise si acropola au fost distruse de un incendiu puternic, dup� care locuirea a �ncetat definitiv.
�n leg�tur� cu numele antic al davei de la Cr�sani, Vasile P�rvan admitea po�sibilitatea ca acesta s� fi fost fie Helis, cetatea �n care Dromichete l-a adus ca pri�zonier pe regele Lisimach, fie Netindava, amintit� de geo�graful Ptolemeu �n sec. II e.n. Prof. Radu Vulpe �nclin� mai mult spre prima denumire, motiv�nd c� stirea transmis� de Ptolemeu este mult mai nou� dec�t sf�rsitul asez�rii de la Cr�sani, petrecut�, cum se stie, �n urm� cu circa dou� secole fat� de relatarea geo�grafului grec. Dar nici iden�tificarea cu Helis nu este posi�bil� deoarece, cum am ar�tat mai sus — la sf�rsitul sec. IV �.e.n. aici se g�sea o ase�zare getic� modest�, neforti�ficat�. Indiferent �ns� de denu�mirea antic� pe care o va fi purtat, dava de la Cr�sani a fost �n cursul secolelor II-I �.e.n. una din cele mai �nflori�toare asez�ri geto-dacice din Muntenia, detin�nd un statut politic proeminent si desf�sur�nd o viat� economic� pros�per� p�n� �n timpul domniei lui Burebista.

de NICULAE CONOVICI
Institutul de arheologie Bucuresti

"