Una din problemele dezb�tute mai mult de c�tre specialistii istoriei noas�tre vechi a fost aceea a unit�tii si gradului de dezvoltare a civilizatiei geto-dace �nainte de cucerirea roman� si constituirea provinciei Dacia �n cadrul Impe�riului roman (106 e.n.). La fel de discutat� a fost si problema existentei unor particularit�ti zonale sau regionale care s� se integreze organic �n marea unitate etno-cultural� geto-dac�.


S�p�turile arheologice efectuate, �ncep�nd din 1960, la Ocnita (OcneleMari) jud. V�lcea, si extinse treptat si la tinuturile �nvecinate, au adus o sum� de r�spunsuri la aceste �ntreb�ri fundamentale pentru studiul etnogenezei noastre.
S-a dovedit, astfel, �n chip documentat, c� �ntreaga zon� Ocnele Mari (Ocnita-Cosota) Rm. V�lcea-Vl�desti, Govora-B�rsesti-C�z�nesti a fost intens locuit� �nc� din epoca neolitic� si c� aceast� continuitate de locuire pe aceleasi meleaguri repre�zint� �n acelasi timp si o continuitate cul�tural� si etnic�. �n jurul anului 2000 �.e.n., se si puseser� bazele str�vechii vetre tracice �n aceast� regiune. Aici se aflau atunci triburi de p�stori indoeuropeni, care au format miezul etnic al prototracilor; ei au fost primii ce au �nceput s� exploateze marea resurs� de sare de la Ocnele Mari-Ocnita, activitate ce va deveni un important factor economic �n circuitul schimburilor intertribale din �ntreaga regi�une carpato-danubiano-balcanic� �n epoca bronzului, �ntocmai ca �n vremurile postantice. Odat� cu cristalizarea definitiv� a culturilor si triburilor tracice, pe la jum�tatea mileniului II �.e.n., zona aceasta s-a integrat �n marea unitate de civilizatie din Carpati, de la Dun�re si Marea Neagr�, �n jurul salinelor se constat� noi locuiri; f�r� �ndoial�, folosirea z�c�mintelor de sare va fi luat o si mai mare dezvoltare, cunoscute fiind leg�turile multilaterale si pe spatii din ce �n ce mai vaste — inclusiv cu lumea micenian� — ale comunit�tilor tribale tracice nord-dun�rene.

De o parte si de alta a „coloanei vertebrale"

�n prima epoc� a fierului, (Hallstatt), care �ncepe �n jurul anului 1000 �.e.n., tracii din Subcarpatii v�lceni — populatie devenit� destul de dens� — erau benefi�ciarii unei culturi superioare; este sufi�cient s� semnal�m aici descoperirea, la numai c�teva sute de metri de vechea ocn�, a unui „sat" tracic din sec. VI-V �.e.n., cu numeroase semibordee si colibe, contin�nd materiale superioare ca realizare si care se plaseaz� pe firul unei perfecte continuit�ti cu etapele anterioare. O alt� serie de descoperiri arheologice f�cute �n aceeasi asezare, care va fi cercetat� mai �ndeaproape �n anii urm�tori, documen�teaz� tocmai aceast� trecere treptat� �n sec. IV �.e.n. spre ceea ce arheologii numesc a doua epoc� a fierului sau Lat�neul geto-dac, si care dureaz� �n zona respectiv�, f�r� nici un fel de �ntreruperi, p�n� la cucerirea roman�, �n �ntregul s�u, civilizatia geto-dacilor s-a dezvoltat �n chip nemijlocit, organic, pe multimi�lenarul fond etno-cultural creat de traci, str�mosii directi si autentici ai dacilor.
Cercet�rile de la Ocnita au avut drept scop descoperirea si cunoasterea c�t mai ad�ncit� a civilizatiei dacilor dintr-o regiune care a f�cut parte mai t�rziu din vatra de formare a poporului rom�n. La Ocnita a fost identificat un �ntreg complex de asez�ri civile si de cet�ti amenajate pe �n�ltimi, care se grupeaz� �n jurul saline�lor. Alte �n�ltimi fortificate p�zeau accesul pe Valea Oltului. Cet�tile de la Ocnita aveau terase de lupt�, de locuire sau de amplasare a atelierelor. Unele erau ap�rate de palisade si prev�zute cu turnuri de paz�. La altele, se constat� si portiuni de ziduri realizate din mari blocuri de tuf dacitic*. Prezenta acestor cet�ti la sud de Carpati, �n nord-estul Olteniei, ca si a cet�tii de piatr� de la Polovraci-Gorj, dovedeste c� puterea militar� economic� si politic� a dacilor �n sec. I �.e.n. si �n cel urm�tor avea o baz� mult mai larg� dec�t se crezuse p�n� acum c�tiva ani si c� ea cuprindea ambele versante ale Carpatilor, care au constituit totdeauna coloana vertebral� a traco-geto-dacilor, daco-romanilor si a poporului rom�n. Pe Valea Oltului si pe drumuri de munte, cet�tile din Subcarpatii v�lceni si din cei ai Gorjului se legau de cele din Transil�vania; ele par s� fi avut o viat� istoric� oarecum deosebit� dup� disparitia marelui Burebista si �n v�rtejul fr�m�nt�rilor in�terne si ale politicii romanilor, ajunsi pe Dun�re �n vremea lui Augustus.
La Ocnita, �n punctul numit Cosota, se afl� trei cet�ti amenajate pe �n�ltimile care formeaz�, spre salinele amintite, o deschidere de forma unei potcoave. De o parte si de cealalt� a cet�tilor existau asez�rile civile. S�p�turi intense s-au efec�tuat �n asezarea de la Cosota. Al�turi de aceasta a fost descoperit� necropola popu�latiei dacice, care se �ntrep�trunde pe alocuri cu asezarea civil�. Vestigiile g�site v�desc c� ritul de �nmorm�ntare era cel traditional: se practica incineratia. Putine morminte au urne funerare �n care au fost depuse resturile de incinerare. Majoritatea mormintelor au fost s�pate unele �n p�m�ntul viu, nisipos, altele �n st�nca local�. Incinerarea s-a f�cut �n afara necropolei si a asez�rii civile. Potrivit ritualului, �n morminte au fost depuse mai rar vase �n�tregi, dar dintre acestea nu lipseau binecunoscutele si caracteristicele opaite dacice, lucrate cu m�na si av�nd o form� tronconic�, cu sau f�r� ornamente �n relief, dar prev�zute totdeauna cu o tortit�. C�teodat� apare si pe aceste opaite traditio�nalul br�dut, pe care �l �nt�lnim la Ocnita si pe alte vase ale autohtonilor, ca expre�sie si a unei credinte �n tineretea si ves�nicia naturii, care nu pare a fi str�in� nici de credinta dacilor �n nemurire, �n continuarea vietii si dup� moarte. Asa se explic� faptul c� �n morminte erau depuse unelte — securi, cutite, r�snite (de obicei, sf�r�mate ritual) etc. — buc�ti de fier brut, �ntr-un caz chiar cercul de fier de la un butoi, care fusese �ndoit ritual si asezat cu grij� l�ng� r�m�sitele incinerate ale celui �ngropat (negustor de vinuri? dogar?).
* Roc� vulcanogen�-sedimentar�, format� din diferitele produse ale unor eruptii vulcanice — n.r.

Confirmarea unei mai vechi intuitii

Materialul arheologic scos prin s�p�tu�rile din asezare, din necropol� si de pe �n�ltimile cu cet�ti a �mbog�tit �n chip substantial documentarea noastr� privind cunoasterea civilizatiei dacilor, sub toate aspectele. �n primul r�nd, s-a dovedit c� zona Ocnita-Cosota a fost locuit� de uniu�nea de triburi a burilor dacici*, pe care geograful grec Ptolemeu — care a tr�it la Alexandria �n a doua jum�tate a sec. II e.n. — �i numea burldavensi (Buridavensioi) dup� cetatea lor �nt�rit� Buridava, pe care acelasi Ptolemeu o localiza �n Dacia Central�; aceast� denumire este de origine traco-dac�, fiind compus� din dou� cuvinte: Buri+dava=orasul (ceta�tea) burilor, �n august 1973, am avut sansa s� descop�r dou� fragmente cera�mice tipic dacice, pe care se vede scris cu litere latine, majuscule, chiar numele tribului respectiv: cuvlntul BUR se afl� zg�riat pe suprafata exterioar� a fragmen�telor, de m�na unui localnic, �nc� nest�p�n pe arta scrisului. Aceasta �nseamn� c� cel care a realizat o asemenea scriere era un dac din popor, putin initiat. Descoperirea este exceptional de important� din punct de vedere stiintific, istoric. Este pentru prima dat� c�nd un trib dac poate fi loca�lizat precis, pe baza unul izvor provenind direct de la el �nsusi, �n al doilea r�nd, izvorul scris — �n cazul nostru, relatarea lui Ptolemeu — este confirmat printr-o documentare arheologic� direct�. Se adaug�, de asemenea, localizarea �n zona Ocnita a asez�rii fortificate Buridava. V.P�rvan a avut intuitia acestui adev�r istoric, socotind pe buridavensi ca locuind �n regiunile de nord ale jud.V�lcea si ale jud.Arges.
�n urma descoperirilor recente de la Ocnita, se poate formula concluzia, ce va trebui retinut� de stiinta istorico-arheologic� rom�neasc� si str�in�, c� tribul dacic al burilor locuia �n Subcarpatii v�lceni, iar capitala lor — dava lor — era �n aceast� regiune; asa se explic� si p�s�trarea de c�tre romani a numelui de Buri�dava, pe care l-au dat castrului si asez�rii de pe Olt, la Stolnicenii de azi. Cercet�rile noastre au dovedit c� romanii au aplicat si �n aceast� parte a Daciei aceeasi politic� de evacuare a populatiei autohtone din centrele sale �nt�rite pe �n�ltimi si dens locuite, la ses (�n Valea Oltului de data aceasta), dar au p�strat denumirea local�, cea traco-dac�, anume Buridava. Prezenta centrului roman de la Buridava era o indicatie c� si asezarea fortificat� a localnicilor trebuia localizat� undeva, �n apropiere, ca si Sarmizegetusa dacic� fat� de colonia roman� �ntemeiat� de Traian — Ulpia Traiana — si c�reia, �n vremea �mp�ratului Hadrian, i s-a ad�ugat si nu�mele vechii Sarmizegetuse; aceasta reflec�t� nu numai schimbarea politicii romane fat� de populatia cucerit�, dar mai ales fenomenul continuit�tii acesteia, ca si la Buridava, Drobeta etc. De fapt, �ntre zona Buridavei dacice de la Ocnita-Ocnele Mari si cea roman� de la Stolniceni am si cercetat — cu c�tiva ani �n urm� — o �ntins� asezare daco-roman� la B�rsesti, pe drumul de la gara Govora spre Govora-sat, unde romanii au asezat populatia autohton� adus� de pe �n�ltimi.
Mestesugul propriu-zis al ol�ritului, bazat pe roata olarului, folosit� de geto-daci pe scar� din ce �n ce mai larg� �nc� din sec. IV-III �.e.n., a cunoscut �n zona tinutului locuit de populatia burilor dacici o dezvoltare prosper�. Exceptional de ma�rele num�r de vase din lut, �ntregi sau fragmentare, lucrate cu roata, la care se adaug� cele realizate �n tehnica tradi�tional� cu m�na, arat� o mare bog�tie de forme si de ornamentare. Dou� tr�s�turi esentiale trebuie subliniate si aici �n leg�tur� cu ceramica descoperit� �n complexul dacic de la Ocnita. �n primul rlnd, este vorba de componentele de str�veche tra�ditie si continuitate, care se leag� at�t de vremurile de str�lucire a ol�ritului casnic din epoca bronzului tracic, c�t si de prima epoc� a fierului, si ea de etnicitate tracic�, si care a constituit fondul principal pe care s-a dezvoltat mestesugul ol�ritului din perioada Lat�ne geto-dac�. Este util a ne opri aici asupra constat�rii c�, mult timp dup� formarea civilizatiei geto-dace, �n domeniul ceramicei, de pild�, s-au p�strat forme, motive decorative si ele�mente de tehnic� tipice primei epoci a fierului (Hallstatt). �nt�lnim la Ocnita vase dacice derivate din cele din epoca anterioar�, cum s�nt str�chinile, vasele bitronconice, c�nile etc. �nsusi procedeul de preparare a pastei din care se f�ceau vasele, c�t si gradul de ardere, au fost mult� vreme cele traditionale. Aceasta prezint� o important� deosebit�, fiindc� se concre�tizeaz� si �n domeniul ol�ritului fenomenul continuit�tii �ntre prima si a doua epoc� a fierului. Elementele de veche traditie local� persist� �n toat� epoca geto-dac�, iar apoi, at�t �n vremea st�p�nirii romane �n tinuturile dacilor liberi din acea perioa�d�, c�t si �n vremurile postantice. D�inui�rea unor fenomene de traditie str�veche este caracteristic� civilizatiei geto-dace si daco-romane si ea se manifest� deopo�triv� �n cultura material� si spiritual�.


Ceramica elenistic� s� bronzuri romane

Dar, pe ling� elementele traditionale, ceramica — �n special cea lucrat� la roa�t� — ne ofer� ocazia s� constat�m c� dacii din zona Subcarpatilor v�lceni, au �mpru�mutat si au asimilat �n chip creator, potri�vit gustului pentru frumos si propriilor lor nevoi gospod�resti, forme de vase elenistice si romano-elenistice, pe care le-au lucrat la roat� �n atelierele locale. Multe dintre acestea s�nt pictate �n cea mai bun� tehnic�. A fost descoperit� la Ocnita o grup� �ntreag� de vase pictate �nainte de ardere, fiind arse �n cuptoare speciale p�n� la dob�ndirea culorii portocaliu-�nchis. Decorul este realizat din benzi paralele (uneori sub form� de valuri), verticale sau orizontale.
C�t priveste gama de forme a vaselor pictate, predomin� cupele (fructiere) cu picior �nalt, lucrate de localnici. Intere�sant de remarcat este faptul c� �n grupa ceramicei pictate se g�seste si tipul de can� cu toart�, de factur� si de traditie recunoscut� ca traco-daco-getic�. Marea bog�tie a ceramicii pictate de la Ocnita si diversitatea formelor de vase — majoritatea dezvol�tate pe fondul autohton — fac dovada superiorit�tii acestui grup ceramic fat� de zonele intracarpatice, atest�nd totodat�, prezenta la sud de Carpati, p�n� �n tinuturile de munte, a unor puternice influente elenis�tice si romane.
Cercet�rile de la Ocnita au scos la iveal� urmele unor ateliere de metalur�gie, care foloseau fier brut, procurat probabil din zona cet�tilor dace din Transil�vania, �n prezent, specia�listii efectueaz� analize metalografice si de alt� na�tur� asupra esantioanelor de fier brut, zgur� si obi�ecte finisate de fier, desco�perite �n s�p�turile noas�tre. Oricum, num�rul mare de unelte si chiar de arme (v�rfuri de s�geti, v�rfuri de lance, s�bii curbe etc.) ne duc la formularea unei ipoteze plauzibile, aceea c� �n zona complexului dacic de la Ocnita au existat ateliere pentru f�urirea uneltelor si armelor de fier. Aici erau lucrate si acele unelte specifice pentru exploatarea s�rii, cum era de pild�, securea-pan�, pe care am descoperit-o �n morminte, �n straturile de cultur� din asezarea civil� si �n marele depozit de obiecte metalice g�sit �n 1969. Printre obiectele — peste 40 la num�r — din acest depozit, trebuie mentionat un vas roman din bronz impor�tat de localnici, av�nd o form� elegant� de amforet�, cu dou� torti care fuseser� rupte si ascunse �n interiorul vasului, probabil potrivit unei practici cu caracter ritual. De fapt, toate obiectele depozitu�lui erau asezate �ntr-o anumit� ordine, de o parte si de alta a unei piese legate de cultul vetrii (de origine etrusc�, dar preluat si r�sp�ndit de c�tre romani si la popoarele din afara statului lor): este vorba de ceea ce se numeste „c�tel de vatr�", un suport lucrat �n fier, av�nd 1 metru lungime la extremit�ti si terminindu-se cu stilizarea capului de taur.
E o pies� aproape unic� pe teritoriile locuite de geto-daci. Ea mai putea servi si ca suport pentru lemnele puse pe foc. �n orice caz, o asemenea pies� este �n ace�lasi timp si o oper� de art�, de care se leag� str�vechi credinte europene privind cultul vetrei. �n s�p�turi, s-au mai desco�perit si c�teva fragmente de lut reprezent�nd capete de berbeci stilizate care apartin tot unor asemenea „c�tei de vatr�", pe care �i �nt�lnim si la alte neamuri, simbo�luri ale aceleiasi credinte.
Ceea ce merit� iar�si a fi evidentiat �ntre descoperirile de la Ocnita, este f�r� �ndoial� o alt� grup� de fragmente cera�mice — pe l�ng� cele amintite mai �nainte cu numele burilor — pe care a fost incizat sau scrijelat de c�tre un localnic, cel mai vechi nume traco-dac de persoan� cunoscut p�n� acum si scris de dacii �nsisi. Este vorba de antroponimul REB scris cu litere majuscule latine si repetat de cinci ori pe fragmente ceramice lucrate cu m�na sau cu roata, dar de pur� factur� autoh�ton�. Ne impresioneaz� �n fata acestui antroponim traco-dac dat�nd din sec. I �.e.n. — vechi de peste dou� mii de ani! — tr�s�turile nesigure ale celui care scria cu litere latine cu un secol si jum�tate cel putin, �nainte de cucerirea roman� din 106 e.n. Cel ce a scris cuv�ntul REB nu era nici preot, nici nobil, nici proprie�tar de atelier de ol�rie. El nu era st�p�n pe tehnica scrisului, c�ci este suficient s� privim cele cinci scurte inscriptii ca s� ne d�m seama de aceasta. Uneori, bucla de jos a literei B este f�cut� de dou� ori, de o m�n� nesigur�. Este de presupus c� �nc� din sec. I �.e.n. existau la daci repre�zentanti ai unei categorii sociale, alta dec�t aceea a preotimii sau aristocratiei, care �nv�taser� scrisul cu litere latine si, foarte probabil �ncepuser� s� cunoasc� si limba latin�. Fragmentele purt�nd cuv�ntul REB s-au g�sit deopotriv� �n sectorul asez�rii civile si �n acela al cet�tii nr. 1.

Basileul si palatul s�u

�n vara anului 1973, am descoperit — �n aceeasi cetate si �n asezarea civil�— �nc� dou� fragmente — unul dintr-un vas comun lucrat cu m�na si altul dintr-un mare vas-chiup (pentru p�strarea alimen�telor sau apei) f�cut cu roata. Pe un frag�ment din acest din urm� vas s-au scris, �nainte de ardere, cu litere grecesti, dou� cuvinte, dintre care unul red� numele unui personaj MARK (OS?) care, dup� cum sustin specialistii �n studiul limbii traco-dacilor (I.I.Rusu), apartine limbii localnicilor si ne aminteste de centrul dacic Markodava, pe care tot geograful grec Ptolemeu �l localiza �n Dacia. Pe un alt fragment, din acelasi vas ca si frag�mentul precedent, a fost scris, cu aceleasi litere grecesti, cuv�ntul BASILE (OS?). Cele dou� fragmente s-au g�sit �n pivnita, s�pat� �n st�nc�, a unei monumentale cl�diri de pe cetatea nr. l.
Cercet�rile din 1973 au dus la dezvelirea unui important edificiu, cu fundatiile s�pate �n st�nc� (tuf dacitic) ale c�rui urme se v�d �nc� pe st�nci si �n gropile silitilor de sustinere a cl�dirii care a pierit �ntr-un puternic incendiu. Edifi�ciul era din lemn si avea cel putin un etaj. Cei doi st�lpi centrali de sustinere aveau un diametru de 1 m. Constructia ocupa partea central� a platoului cet�tii; intra�rea era pe latura de est, iar �n partea de vest se aflau trei pivnite s�pate �n st�nc�, dintre care cea mai ad�nc� avea aproape 3 m. Aci au fost g�site dou� monede de la Augustus, una de bronz si alta de argint, care fi�xeaz�, din punct de vedere cronologic, distrugerea cl�dirii c�tre sf�rsitul sec. I �.e.n. sau cel mai t�rziu la �nceputul celui urm�tor, �n pivnite se adunase tot ma�terialul trecut prin foc din cl�direa respectiv�, care a fost, f�r� �ndoial�, sediul unui regisor local, a unui basileu, cum spune si in�scriptia de pe vas. Numele acestuia nu-l cunoastem cu certitudine: s� fi fost Reb? sau Markos? sau un altul? Sigur este �ns� — si aceasta reprezint� o alt� contribu�tie important� a recentelor cercet�ri de la Ocnita — c� �n centrul uniunii tribale Buridava se afla pe vremea lui Augustus un rege sau regisor. Prin aceasta se atest� si existenta unei for�matiuni politice si mili�tare unional-tribale — sau mai avansat� — a burilor mentionati de izvoarele scrise ale antichit�tii.
Edificiul din lemn cu fundatiile s�pate �n st�nc�: nu avea numai un caracter civil si militar, ci si unul religios, basileul centrului Buridava concentr�nd �n per�soana sa — ca si alti regi si regisori geto-daci — cele trei atribute, �n cele trei pivnite am g�sit idoli antropomorfi, cu functie magic�: un idol de lut, b�rb�tesc, are cap de animal (cal?). Pe ceramic�, apar anumite simboluri religioase, iar �ntr-o pivnit� — �n care se pare c� aveau loc si practici legate de astronomie — s-a descoperit o masc� de bronz, bine conservat� si cu grij� asezat� l�ng� peretele pivnitei. Ea reprezint� o divinitate b�rb�teasc�, �n plin� tinerete. Este vorba de o lucrare iesit� dintr-un atelier local, desi poart� amprenta unei puternice influente romane, �n tratarea fetei, a p�rului si a altor am�nunte, c�t si �n tehnic�, se constat� per�sistenta traditiei artei traco-getice si geto-dace din perioadele anterioare, asa �nc�t aceast� oper� de art� — unic� p�n� acum — reprezint� o alt� dovad� a unei perfecte continuit�ti a civilizatiei dace si �n domeniul manifest�rilor de art�.
Recentele descoperiri arheologice de la Ocnita oglindesc �n acelasi timp si procesul de intensificare a influentei romane asupra civilizatiei, economiei si vietii politice a dacilor din nordul Olteniei si Munteniei, imediat dup� instalarea puterii romane pe Dun�re, dacii fiind inclusi din ce �n ce mai mult �n circuitul economic si politic al .Romei, �n lumea civilizatiei romane. R�sp�ndirea unor produse romane din importuri, folosirea si apoi baterea denarului republican roman ca moned� proprie de c�tre daci, c�t si adoptarea alfa�betului latin — poate chiar de c�tre repre�zentanti ai poporului de r�nd, cum ne arat� inscriptiile din asezarea civil� de la Ocnita — toate acestea dovedesc c� pro�cesul romaniz�rii — ca fenomen, evident, complex — �ncepuse �nc� din sec. I �.e.n.
Descoperirile de la Ocnita-Ocnele Mari arunc� lumini noi asupra acestei probleme fundamentale a istoriei noastre. Ele creaz� �n acelasi timp un suport documentar nou privind necesitatea revizuirii conceptiei noastre referitoare la premisele romani�z�rii geto-dacilor dintre Carpati si Dun�re si intrarea acestora �nc� de pe vremea lui Augustus �n sfera influentei si politicii romane. Este semnificativ din punct de vedere istoric c� unele cet�ti dacice — pre�cum cea de la Polovraci-Gorj — au fost distruse �n sec. I �.e.n., foarte probabil spre sf�rsitul acestui secol, c�nd traditia antichit�tii mentioneaz� frecvente lupte �ntre regisorii locali, de care, desigur, politica roman� nu era str�in�; aceste lupte caracterizeaz�, de altfel, perioada ce a urmat dup� Burebista si p�n� la Decebal. Descoperirile si observatiile de la Ocnita si din alte cet�ti si asez�ri din Subcarpatii Olteniei si Munteniei par a ne da o alt� imagine asupra �ntinderii for�matiunii statale �ns�si din vremea lui Decebal. O asemenea imagine abia �ncepe a fi �ntrez�rit� si ea r�m�ne a fi precizat� prin noi cercet�ri si reconsider�ri.

de prof.univ.dr.doc.DUMITRU BERCIU
membru al Academiei de Stiinte Sociale si Politice

"