Intemeietorii Romei antice nu au fost altceva decit o adunatura de transfugi, in special din Alba-Longa, colonie a Lavinium-ului troian si in particular din intreg Latium, Etruria si din alte zonew limitrofe Latium-ului, colectati in asylum-ul creeat de Romulus. Originea eteroclita a componentilor primari ai Rome si-a pus pecetea definitiv asupra caracterului urmasilor, ca si asupra politicii lor de stat si economice, asupra organizarii administratiei, armatei etc.

Citindu-l cu atentie pe Titus Livius, in "Ab urbe condita libri" gasim o prezentare a poporuluiroman de-a lungul timpurilor, incepind chiar cu fundarea Romei. El ne creeaza o imagine a "romanului", total diferita de cea pe care ne-o infatiseaza scrierile ulterioare. Fara sa gresim, putem afirma ca diferentierea este surprinzatoare. In timp ce scriitorii moderni si contemporani idealizeaza pe omul roman pina la perfectiune sub toate aspectele , scriitorii clasici romani si, ca o chintesenta a lor, Titus Livius mi-l caracterizeaza cu totul diferit, fie descriindu-l direct, fie redind cu fidelitate diferite actiuni si lasin cititorului sarcina de a si-l imagina.
Ca origine , romanii, ca si rudele lor foarte apropiate , latinii, erau traci. Tot Titus Livius este acela care ne marturiseste ca "latinii se asemanau cu romanii prin limba si obiceiuri prin felul armelorsi, mai mult ca orice, prin instructia si prin deprinderiloe militare". Totusi nu trebuie sa ii confundam, din moment ce romanii erau descendenti din troieni, rude foarte apropiate cu latinii.
Si iata-i pe tracii-troieni, cu 12 secole inaintea erei noastre (1.194 - 1.184 i.e.n), condusi de Aineas, pribegind in implinirea soartei prescrise de zei si poposind pe malurile fluviului Albula (ibrul de astazi), statornicindu-si "penatii" in Latium, leaganul semintiei latine si al strabunilor albani ai troienilor.

Aceasta stramutare din Troia(Ilion) in Latium avea o importanta covirsitoare, de ea depinzind continuitatea vietii spirituale a comunitatii troiene. Primul contact al lui Aineas, in Latium, cu populatia existenta este intilnirea cu Evandros, rege arkadian venit din Pelopones si prieten din tinerete al tatalui eroului troian, Anhises, care trecuse si el prin Arkadia. Se vede aici dinou simbolic, rudenia de neaqm dintre arkadieni, reprezentati prin Evandros, si dardani, reprezentati prin Anhises. Tot simbolica apare si intelegerea dintre Aineas si conducatorul etruscilor Tarchon, numele legendar al intemeietorului celor 12 orase din Etruria.
Dupa infringerea rutulilor condusi de Turnus, urmeaza casatoria lui Aineas cu Lavinia, fiica lui Latinus, casatorie simbolizind atit unirea dintre cele doua neamuri, troenii si latinii, cit si revenirea troienilor in patria lor originara.(titus Livius)

Urmarind prin prisma acestor istorisiri observam ca se prezinta un simbol explicativ al istoriei romane si o chintesenta a raspindirii tracilor din Asia Mica pina in Italia si de la Marea Baltica pina in Grecia. Ea se cuvine completata cu celelalte stiri ale unor antici ca Akusilaos, Aishylos, Apollodorus, Aristoteles, Diodorps Siculus, Dionysos din Halikarnas, Eforos, Eratosthenes, Helanikos din Mytilene, Herodotos, Hesiodos, Plinius, Ptolemaios, Tacitus, Varro, Zenodotos si alti mai apropiati, ca Isidoros din sevilla, Manethon, Menekratos Elaita, Ferekydes etc.., datorita carora cunoastem raspindirea etniei trace - si cu mentiune speciala pentru acea stapina pe dunare de mijloc si Carpati - pina in Africa, Gallia, Iberia, Urali, Tadjikistan etc.

Primul oras fondat de troeni a fost Lavinium, dupa numele Laviniei, sotia lui Alineas, oras scos la lumina in anii 1977-1978 de catre arheologii italieni, fapt care confirma pe deplin sfirsitul exodului lui Aineas si inceputul vietuirii troienilor in Latium, astfel cum ne relateaza Vergilius in "Aineida" si T.Livius in "Ab urbe condita libri".
Unirea simbolica dintre troieni si latini prin Ainea si Lavinia a fost pecetluita prin hotarirea lui Aineas ca cele doua ginti sa se uneaqsca si sa se numeaqsca in viitor latini. si astfel , cele doua semintii de traci, sub conducerea lui Aineas, au pus bazele unui popor care va devenii stapinul marelui impreriu roman.

Dupa moartea lui Aineas , fiul sau , Iulus, a infiintat prima colonie a Lavinium-ului , la 30 de ani de la infiintarea acestuia, la poalele Muntilor Albani, dindu-i numele de Alba-Longa. Iulus devine, astfel, intemeietorul gintei Iulia, apartenenta la ea fiind o mindrie pentru o serie de oameni ilustrii, precum imparatii Caesar si Augustus.

In timpul regelui Amulius, uzurpatorul tronului fratelui sau Numitor, s-au nascut Romulus si remus, mama lor fiind Larentia, o femeie de moravuri usoare, poreclita Lupa, deoarece atragea ciobanii cu strigate de lupoaica, in timp ce sotul ei, batrinul cioban Faustulus, nu era acasa. Pentru a ascunde adevarul, a aranjat in asa fel ca sotul ei sa gaseasca pe cei doi copii intr-o albie plutind pe mlastinile Tiber-ului.
odata crescuti mari cei doi gemeni, ajutati de ceata lor de tineri ciobani, l-au sustinut pe Amulius si, in jurul anului 754-753 i.e.n, Romulus - dupa ce il omoara pe fratele sau Remus - pune bazele Romei impreuna cu ceata pe care o conducea.
Fundarea Romei la data indicata de Titus Livius a fost atestata de arheologii care au dezgropat roma veche, situata la cca 25 km de varsarea Tiberului in Marea Mediterana. Aceasta atestare este inca o dovada ca legendele nu sunt si nu trebuiesc confundate cu niste simple basme. Trebuie sa precizam ca insesi numele celor doi frati sunt simbolice: Remus inseamna lopata(visla), iar romulus aminteste de ficus ruminalis(romularis).

Pentru cresterea noului oras, dardanul-alban Romulus a creat asylum, in care s-a refugiat toata saraqcimea populatiilor vecine, in special latini, etrusci si sabini, oameni liberi si sclavi. Si pentru a putea stapinii aceasta "gloata" de oameni, Romulus a stabilit o serie de legi, imprumutind de la etrusci modul de organizare, precum si multe obiceiuri.
Inchegarea definitva a romei va avea loc numai prin rapirea sabinelor, operatiune determinata de refuzul tuturor vecinilor de a-si casatorii fetele cu niste barbati pe care ii dispretuiau toti, Era si normal.....

In aceasta prerioada, Roma era o simpla asezxare rurala, centrul urmab al Latinum-ului fiind Lavinium, a carui stralucire a fost dovedita cu ocazia sapaturilor de la Lavigna. Printre zeii adoptati, bineinteles, primii au fost cei stramosesti, adica dardan-arcadieni: Pan Lykaios (de unde si apeklativul lichea, pentru ca in cinstea lui romanii alergau despuiati pe dealuri), Herakles (numit mai tirziu hercules).etc
Dupa moartea lui romulus, deoarece din toata adunatura de transfugi adunati la Roma nu se putea gasii vreun conducator, a fost ales rege Numa Pompilius, un etrusc foarte cult si plin de virtutii, care a incercat sa domesticeasca poporul salbatic al acestui oras infiintat prin puterea armelor, dindu-i baze noi: dreptul, legile si datinile. Si totusi , timp de 700 de ani, pina la lupta de la Actium, templul lui Ianus , care trebuia sa fie inchis in timp de pace, nu a beneficiat de odihna decit o singura data, dupa primul razboi punic....

In perioada urmatoare mortii lui Numa Pompilius, asistam la unificarea definitiva a Romei cu patri sa , Alba Longa, si la primele tendinte de expansiune, inceputul fiind facut de Tullius Hostilius, care cauta pretutindeni motive de conflicte care sa genereze razboiul.
De-acum iinainte, intreaga istorie a romei se va caracteriza numai prin violente. De fapt, aceasta nu trebuie sa ne surprinda, daca tinem seama de "calitatea" intemeietorilor ei si - in consecinta - de modul de a gindi si actiona, chiar si inainte de intemeierea cetatii eterne. in acest sens este sugestiv sa il ascultam pe Titus Livius , care prin opera inceputa in 27 ien si terminata in 19 en ramine "singurul scriitor care a fixat in pagini de o frumusete clasica nepieritoare istoria celor sapte secole din viata romei regale si republicane".
Titus Livius precizeaza ca Romulus a dat legiuirii poporului "pentru ca o asemenea gloata de oameni nu putea sa se contopeasca intr-un popor decit numai prin legi". Mai departe , adauga: "...pentru a sporii numarul locuitorilor, Romulus, dupa vechea metoda a intemeietorilor de orase , care , adunind o multime de oameni simpli si saraci, pretindeau totusi ca sunt nascuti pe acele meleaguri, a deschis asylum..."
"