Martisorul, denumit "funia zilelor, saptam�nilor si lunilor anului, adunate �ntr-un snur bicolor", face parte din larga categorie a talismanelor daruite de 1 martie.


Sapaturile arheologice au scos la iveala obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare.



Ele au forma unor mici pietre de r�u vopsite �n alb si rosu, �nsirate pe ata, pentru a fi purtate la g�t. Specul�nd asupra semnificatiei culorilor, se poate spune ca rosul, dat de foc, s�nge si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific �ntelepciunii barbatului.

Astfel, snurul martisorului exprima �mpletirea inseparabila a celor doua principii. Culorile alb si rosu au ramas p�na �n zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si �n decorarea bradului de nunta si �nmorm�ntare.


Rasp�ndit �n toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relateaza �n cartea "Sarbatorile la rom�ni" ca �n Moldova, Muntenia, Dobrogea si unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege la 1 martie copiilor lor o moneda de argint sau de aur la g�t sau la m�na.

Moneda, legata cu un snur rosu, un gaitan din doua fire rasucite din matase rosie sau alba sau mai multe fire de argint si aur se numeste martisor, martigus sau mart.

Martisorul era pus la m�inile sau la g�tul copiilor pentru a le purta noroc �n cursul anului, pentru a fi sanatosi si curati ca argintul la venirea primaverii si pentru a nu fi scuturati de friguri �n timpul verii.


�n unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la g�t, iar apoi �l legau de ramura unui pom t�nar.

Daca �n acel an pomului �i mergea bine �nsemna ca si copilului �i va merge bine �n viata.

�n alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel �n momentul �nfloririi lor, copilul urm�nd sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti.


Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta "ca un fel de amuleta", dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit "trebuie sa-l poarte cu demnitate".


Dupa unele informatii, �n vechime, martisorul se confectiona din doua fire rasucite de l�na colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit �n prima zi din luna lui martie, perioada a echinoctiului de primavara, c�nd aparea pe cer Luna Noua.

Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de �nnoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.


Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, �n timp ce urca turma la munte.

Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.


Obiectele �ncarcate cu valente magice erau purtate ca talisman si de alte popoare, mai cu seama �n civilizatiile arhaice.


�n Franta, �n unele zone, se credea ca cel mai norocos talisman este laba st�nga a unei pisici negre. Si �n Germania existau o multime de superstitii legate de obiectele aducatoare de noroc, cel mai socant dintre ele fiind funia sp�nzuratului, considerata de bun augur pentru cel ce se afla �n posesia ei.

Panglica rosie, legata la m�na sau la g�t, �l ferea pe purtator de deochi iar �nfrumusetarea fetei se obtinea prin spalarea cu zapada topita din luna martie.


Pentru slavii sudici, aducatoare de noroc erau oasele de animale, mai ales cele de c�ine, pisica, liliac sau bufnita. Fetele puneau sub perna sapte bani de argint, apoi faceau trei cruci si �si aflau norocul �n dragoste.


Grecii aveau obsesia pietrelor pretioase si semipretioase ca amulete si talismane. Ei erau pastratorii unei �ntregi stiinte a simbolurilor si valorilor acestora: agata era indicata �mpotriva �ntepaturilor de paianjen si scorpion, o pietricica din cuibul r�ndunicii vindeca epilepsia, o peruzea era capabila sa potoleasca certurile, cornalina vindeca orice muscatura de animale.

Uneori chiar monedele cu chipul lui Alexandru cel Mare, apropiate ca forma de martisoarele noastre, erau purtate ca amulete.

"