Despre m�noasa c�mpie a B�r�ganului, partea estic� a C�mpiei Rom�ne, cuprins� �ntre v�ile Dun�rii, Buz�ului, Mostistei si regiunea subcarpatic�, Hasdeu a afirmat pe nedrept c� ar fi fost o pustietate. „un fel de Sahar� a Daciei" M�rturiile istorice si geografice ale antichit�tii, precum si descoperirile istoricilor si arheologilor nostri ilustreaz� cu prisosint� c� B�r�ganul a prilejuit cultivarea, cu mii de ani �n urm�, �n solul s�u de bun� calitate, a cerealelor, la care aveau a se ad�uga mai t�rziu floarea soarelui, tutunul, bumbacul, sfecla de zah�r etc.


C�nd trupele lui Alexandru Macedon au p�truns pe meleagurile B�r�ganului �n urm�rirea geto-dacilor, �n anul 335 �.e.n., soldatii invadatori au fost nevoiti s� secere holdele de gr�u pentru a putea �nainta. Gr�ul a fost deci cultivat �n B�r�gan de numeroasa populatie autohton� tr�itoare pe aceste meleaguri, populatie stabil�, care, �n fata primejdiei imperiale, a putut s� maseze, dup� cum a consemnat istoricul antic Arrianus, la malul Istrului, cum era denumit� Dun�rea de c�tre geto-daci, osti formate din 4.000 de c�l�reti si peste 1.000 de pedestri. Acestia erau geto-dacii, ramur� important� a traco-dacilor, poporul care l-a n�scut pe Burebista, �ntemeietorul primului stat dac centralizat. Acestia erau st�p�nii B�r�ganului, pe teritoriul c�ruia au �ntretinut o bogat� activitate economic�, politic� si cultural�, favorizat� de istetimea si vitejia acestor oameni ai locurilor, dar si de p�m�ntul m�nos pe care-l st�p�neau, p�m�nt pe care mongolii aveau a-l denumi apoi, cu cuv�ntul specific limbii lor, „b�r�gan", adic� ses �ntins. Dar, �naintea mongolilor, acest p�m�nt a fost denumit de greci, veniti �n preajm� pentru a face negot cu triburile geto-dacice din Pontul Euxin si de dincolo, de pe v�ile Ialomitei si Teleajenului, Scitia, adic� step� (Herodot), iar pe oamenii s�i sciti, adic� legati de stepa scitic�, pentru a-i deosebi de alte neamuri tracice. Imprecizia din informatia lui Herodot este �ndreptat� de Strabo si Arrianus care confirmau c� locuitorii majoritari ai B�r�ganului antic, denumiti ocazional sciti, erau geto-dacii, st�p�ni ai ambelor t�rmuri ale Istrului si ai v�ilor m�noase ale r�urilor din aceast� zon� a Daciei.
B�r�ganul antic, sau stepa geto-dacilor, c�mpia imens� ce se �ntindea din Bugeac (Basarabia) p�n� c�tre Codrul Vl�siei si lunca Argesului nu a fost �n fapt o pustietate, o singur�tate, cum sugereaz� etimologia sa, ci un ses roditor, bogat �n ierburi, lipsit de p�duri, �n permanent� locuit si cultivat, chiar dac� nu �n �ntregime, ci cu prec�dere �n v�ile si luncile Dun�rii, ale Ialomitei, Mostistei, Buz�ului, C�lm�tuiului. Pe p�m�ntul s�u au �nflorit agricultura (gr�ul atingea �n�ltimea unui om c�lare, mentiona Herodot cu mii de ani �n urm�), s-au dezvoltat p�storitul si pescuitul, o intens� activitate comercial�. Populatia autohton� care a exploatat si �ntretinut acest teritoriu a fost continuu prezent�, de la geto-daci la daco-romani, peste care au venit, spre a fi asimilati, slavi, cumani, pecenegi, la protorom�ni si rom�ni, peste care au trecut ca invadatori efemeri t�tari, mongoli, bulgari, turci.
B�r�ganul nu a fost un p�m�nt sterp, „o Sahar� a Daciei", de vreme ce �n inima lui au putut s� se consolideze, �nc� din neoliticul mijlociu (3.500—2.800 �.e.n.), asez�ri proeminente, cum a fost cea descopent� la Piscul Cr�sani (comuna Balaciu), de tipul culturii Boian. �n acest loc se presupune c� ar fi �nflorit una din multele dave (cet�ti dacice), puternicul oras Helis unde se b�nuieste c� a fost adus Lisimah, urmasul lui Alexandru cel Mare, �nvins �n anul 291 �.e.n. de Dromichete, regele getilor. Asezarea, semnalat� �nc� de Cezar Bolliac, descoperit� pe terasa malului drept al Ialomitei, �ntre satele Cr�sani si Copuzu, a fost, ne�ndoielnic, una din resedintele tribale getice din timpul lui Burebista. Investigatiile arheologice, �ncepute cu decenii �n urm� de Ion Ariesescu si Vasile P�rvan, au fost incununate de succes �n anul 1982 c�nd s-a descoperit Palatul-sanctuar (altarul dacic) asem�n�tor celor din Muntii Or�stiei. Locuitorii cet�tii, deci ai B�r�ganului, au avut ocupatii diversificate, posibile numai �ntr-o asezare stabil�, �nfloritoare — agricultura, cresterea vitelor, mestesugurile, comertul, ol�ritul, iar �n atelierele metalurgice si de prelucrare se produceau unelte de fier, bronz, argint, �n paralel cu mestesugitele obiecte de podoab�. �n neolitic au �nflorit de-a lungut Ialomitei culturi proeminente, cum s�nt cele descoperite la Cosereni, C�z�nesti, Urziceni, localit�ti cu continuitate de vietuire p�n� �n zilele noastre. S�p�turile arheologice din judetul Ialomita, a c�rei atestare documentar� �mplineste 600 de ani, au scos la iveal� peste 70.000 de obiecte produse de populatiile autohtone tr�itoare pe aceste meleaguri. S�nt argumente �n plus pentru a demonstra c� B�r�ganul a fost pe nedrept calificat „Sahara Daciei".
"