Elemente de cronologie, onomastica si toponomastica din zona CARPATO-DANUBIANO-PONTICA, identificate in textele biblice

de Constantin N. Barbulescu

S-a stabilit ca etnogeneza, ca proces de formare, nu este conditionata de locul unde s-a nascut un popor, loc ce poate fi diferit de acela unde acesta traieste, urmare unei migrari, si este sustinuta de etnogenealogie, care studiaza geneza popoaelor, a legaturilor etnice ale acestora si derivarea lor istorica. Cercetarile au mai stabilit ca geneza - cel putin a popoarelor la care ne vom referi - este o continuitate, inceputul constituindu-l poporul conventional numit, de J.Oppert (1855), "sumerian", a carui istorie scrisa de ei insisi incepe pe la 40.000 i.H., cu o evolutie proprie p�na pe la 2.000 i.H.

De la acesti "sumerieni" s-a mostenit ciclul de mituri despre creatia lumii (Cosmogonie) prezent in toate mitologiile, in conditiile unei religii politeiste continuata in religia henoteista si mentinut in cea actuala, monoteista. Din aceasta ultima etapa, sau era, crestinismul considera "Facerea lumii" la 5508 i.H.; episcopii irlandezi Usher (1654) si Ligfoot au "stabilit" ca acelasi eveniment s-a produs in anul 4004 i.H. (oct.23, ora 9 a.m.); "Era evreiasca" indica "Facerea lumii" in anul 3761 i.H., ceea ce ar corespunde perioadei de aparitie a celor "50 de zei" condusa de triada sacra constituita din zeii ANU, ENLIL-II si EA, si a primelor materiale arheologice specifice descoperite la Ur, in Mesopotamia; babilonienii, in Enuma Elis, considerau ca "Facerea lumii" a avut ca autori pe marele zeu EA - "Zeul intelepciunii" si fiul sau, MARDUK, si a avut loc prin sec.XVIII i.H.

Redact�nd Biblia (sec.IX i.H.) preotii evrei s-au referit la aceste doua ultime etape insa, pentru ca totusi cunosteau vechile traditii si scrieri, au introdus cele "6 zile de creatie" sub forma primilor 6 Patriarhi, carora le-au adaugat cei 4892 ani "dupa nasterea fiilor" (celui de-al 7-lea), pentru ca era "zi de odihna", i-au adaugat numai 300 de ani, care impreuna cu cei 622 ani rezultati p�na la nasterea copiilor totalizeaza 5514 ani (v."Era crestina"). Adaug�nd la cei 4892 de ani "ai zeilor" pe cei 3201 ani c�nd, potrivit calculelor noastre, s-a nascut Adam, rezulta 8093 ani i.H., perioada in care au aparut "Zeii fundamentali" - AN, KI, ENLIL-I, ENKI - si primele forme de civilizatie identificata in cadrul culturii Schela-Cladovei - Lepensky-Vir (8.000-5.500 i.H.).

Potrivit "Genezei" biblice, "Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden (sumeriana, E-DIN/gir = "Casa zeului") situata spre rasarit"; in epopeea lui Ghilgames este mentionata "Gradina zeilor" identica cu biblicul RAI (sanscrita, RAI = "bogatie"). Din Eden iesea un r�u care uda gradina (C�mpia Somesului, n.n.) si "de acolo se impartea si se facea patru brate": (1) PISON (sum.PISAN) - "R�ul cu albia mare din lut" si il identificam cu r�ul Mures; "El (r�ul) inconjoara toata tara HAVILA (sum.-akkad. AWELU - "Tara celor vechi") eroul Ghilgames av�nd si apelativul BILGAMES (sum. BILGA-MAS/u/ - "Cel vechi de la muntele Masu (geaman)"), tara unde se gaseste aur bun". Este posibil ca tara Havila sa fie acea tara MELUHHA - "Tara neagra" de unde aduceau sumerienii aurul si o identificam cu regiunea istorica Ardeal; (2) GHIHON (sum. GI/m/-h-O/a/N/nea/ - "Apa zeului intelepciunii") posibil acelasi cu r�ul Ulaiul din epopee si il identificam cu r�ul Olt; acest r�u "inconjoara tara Cus" (sum. "Tara de la muntele zeului intelepciunii") si o identificam cu regiunea istorica Oltenia; (3) HIDECHEL (sum.-akkad. HADA/d/KAL/ - "R�ul puternicului zeu al luminii") zeu mentionat si in epopee sub numele Samas - "Zeul soarelui si intelepciunii"; il identificam cu r�ul Somes (in vechime, Samus). "El curge la rasaritul Asiriei", adica la rasarit de tara lui ASUR, numele zeului asirian preluat in intregime de la sumerieni din Enlil si Samas; (4) EUFRATUL (sum. BUR-ANU-NU/n/) - "R�ul de la ogorul zeului ANU din orasul arbore", un arhetip al toponimelor Burila (sum.BUR-ILI - "Ogorul zeului") din jud. Mehedinti, l�nga Dunare; identificam acest curs de apa cu fluviul Istru, in nordul caruia locuiau URIASII (TITANII), cunoscut fiind ca "...acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume" (Geneza, I.1-31;II.1-24;IV.4).

3201-2085 i.H. Potrivit Bibliei, "Domnul Dumnezeu a facut pe om din tar�na pam�ntului..." (Gen.II.7), asa cum ARURU - "Zeita zamislirii" i-a facut din "lut fram�ntat" pe Ghilgames si Enkidu. Dupa Geneza ebraica, primii oameni au fost si primii 10 Patriarhi - dinainte de Potop - , primii intemeietori de semintii (neam ,trib, familie), conducatorii (spirituali si politici), ereditari, pe care ii vom prezenta in ordinea lor cronologica, precedati de o numerotare cu cifre romane, astfel: ADAM - "Tatal renumit" sau "Tatal meu" respectiv, "Tatal care proclama reguli" sau "Tatal integru"; mai t�rziu, din motive religioase (hemoteism, monoteism) a devenit Adam - "Subordonatul, neinsemnatul". Si pentru ca "nu este bine ca omul sa fie singur", Domnul Dumnezeu a creat-o pe EVA(sum. E-BA/b/) - "Cea din casa de la poarta raiului", pe am�ndoi duc�ndu-i in Eden. Datorita lui Eva, un fel de "fiica placerii" din epopee, a sireteniei sarpelui (probabil acel balaur LABBU creat de Enlil, menit sa pedepseasca oamenii), Adam a fost atras in pacat, motiv pentru care, impreuna cu Eva, au fost izgoniti din Eden. Adam a trait 130 de ani (3201-3071) si, impreuna cu Eva au avut pe CAIN (sum. KAIN/ni/ - "Cel care o hraneste pe zeita Pam�ntului")- "plugar, care a adus Domnului o jertfa de m�ncare" si pe ABEL (sum. ABA-L/u/-"Omul cu vite") - cioban. Cain l-a ucis pe Abel atrag�ndu-si blestemul Domnului; "Pribeag si fugar sa fii pe pam�nt" (GenIV.12), ucigasul fiind nevoit sa paraseasca, impreuna cu familia lui, locurile de bastina. In acele timpuri, "tot pam�ntul avea o singura limba si aceleasi cuvinte". Pornind ei spre rasarit, au dat peste o c�mpie in tara SINEAR (sum. SIN-E-AR/ad/ - "Tara unde sunt adeptii si casa zeului Lunii (SIN)"), preluat in hittitul (SI/u/NI-AR/ma/ - "Tara zeului Lunii"), "si au descalecat acolo", unde au construit cetatea numita BABEL. S-a stabilit ca "limba mama" a fost cea vorbita de "sumerieni" care se autonumeau KIKUNGER (sum. KI-KU/r/-N/a/-GIR/a/ - "Cei din locul unde este muntele si culcusul focului (vulcan?)") din tara KENGER, acolo unde se afla BABELE (sum.BAB-ILI - "Poarta zeului", vezi Muntii Bucegi, Ciucas, Mehedinti), de la care a derivat denumirea cetatii Babel, a orasului si a tarii Babilon/-ia din c�mpia Mesopotamia - "C�mpia unde proclama reguli protectorul printului renumitului zeu al intelepciunii", o Mesopotamia Apusului fiind atestata si in zona dunareana. Acolo, la cetatea Babel "...a incurcat Domnul limba intregului pam�nt, si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pam�ntului", vorbin "sumeriana", hittita, sanscrita si multe alte limbi. Se pare ca blestemul aruncat asupra lui Cain i-a determinat pe preotii evrei care au redactat Vechiul Testament (sec.VI-IV i.H.) sa consemneze o genealogie a descendentilor acestuia cu nume identice celor ale descendentilor unui alt fiu al lui Adam si Eva careia "...Dumnezeu i-a dat o alta sam�nta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain". Acest fiu al lor a fost Patriarhul SET (sum. SAT/u/ - "Cel din munte") a trait 105 ani (3071-2966) si l-a avut pe ENOS (sum. EN-US/u/ - "Domnul preotilor, cel puternic") a trait 90 ani (2966-2976), in timpul sau "au inceput oamenii sa cheme numele Domnului" (henoteism?). Acesta l-a avut pe CAINAN (Chenan, din sum. - "Cel care il adora pe zeul Anu") a trait 70 ani (2876-2806) si l-a avut pe MAHALALEEL (sum., "Cel mare de la apa unde se afla casa zeului"), a trait 65 ani (2806-2741) si l-a avut pe IARED (sum.,I-ARAD - "Cel de la r�u, care isi subordoneaza integral vointa sau actiunile sale unei dogme"), vezi Arad, Ardeal din tara noastra, Tara Ardealului de l�nga Iordan (Iosua, XII.14), a trait 162 ani (2741-2579) si l-a avut pe ENOH (sum.ENUCAKI - "Domnul preotilor, cel care a umblat cu Dumnezeu"), a trait 65 ani (2579-2514) si l-a avut pe METUSALA (sum.ME-TU/k/-SA-LA/l/ - "Cel care proclama reguli si il sustine pe zeul intelepciunii") a trait 127 ani (2514-2387) si l-a avut pe LAMEH (sum.LA/l/-MAH - "Cel care il sustine pe conducator"). Dupa epopee il identificam cu UBAR-UTU - "Cel de la ogorul cu plante (Eden, Rai) al zeului Soarelui" (v.Samas-Somes) din orasul SURUPAKK (sum."Orasul de la gura apei al preotilor vrajitori si conjurati ai regelui"). Lameh a trait 182 ani (2387-2205) si l-a avut pe NOE (sum.Ziusudra - "Cel cunoscut cu putere si sta l�nga r�u"), in epopee este numit UTA-NAPISTIM - "Printul care fagaduieste ceva zeului Soarelui", literara "Viata vesnica", supranumit "Cel intelept" sau "Cel de pe tar�muri indepartate". In ambele cazuri a fost alesul zeilor pentru a salva viata vietuitoarelor de pe pam�nt de consecintele Potopului dezlantui de Domnul biblic sau "regele inundatiilor" (zeul Enlil-II). Faptul ca scriitorii din antichitate amintesc de c�teva "Potop-uri" numite al lui: Ziusudra (4000 i.H.); Uta-napistim (2415 i.H.); Ogyges (1757 i.H.); Deucalion(1526 i.H.); Dardanos (1385 i.H.), par sa indice ca, in realitate, aceste Potop-uri au revarsat un mare numar de fiinte, in special oameni, ceea ce nu exclude si existenta unor potopuri diluviene in diferite zone, pe arii mai restr�nse. Despre acest Noe - Uta-napistim mai aflam: avea statura de 11 coti (5,7 metri), largimea pieptului de 9 palme (2,75 metri), a trait 120 ani (2205-2085) pentru ca Domnul a zis "Totusi zilele lui vor fi de 120 de ani" si ca la data Potopului avea 60 de ani, atunci fiind insotit de sotie si de cei trei fii ai sai (SEM, HAM, IAFET) cu sotiile lor.

2085-1595 i.H. Este perioada in care, urmare "incurcarii limbilor" oamenii au inceput sa vorbeasca si hittita, paralel sau continuata cu sanscrita. Cei trei fii ai lui Noe au fost: mezinul IAFET (sscr. J/y/A-VAT/a/ - "T�narul puternic") care a avut copii pe: MACOG ("Taurul imens, fara masura") in a carui tara sa afla GOG (vezi Vf.Gugu), in fundul miazanoaptei, in fata c�mpului (v.Oltenia) aproape de cei care locuiesc linistiti in ostroave (Ezechiel;38.2;39.2;39.5-6), ostroavele fiind cele din zona izvoarelor Istrului, aval de marea lui Cronos (Ceraunici) si Portile de Fier; pe TIRAS ("Cel ce este pe tarm") si a constituit un eponim pentru fluviul si colonia mylesiana Tyras de la gura Nistrului, descendentii lui Iafet fiind "popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii", constituind un arhetip pentru etnonimul "Popoarele Marii"; mijlociul, HAM (sscr. HIM/a/ - "Cel permanent agitat") a constituit eponimul asezarii Ham din apropiere de Kades (Gen.XIV.5); dintre cei patru copii ai sai, primul nascut a fost CUS, dupa numele tarii de origine amintite mai inainte (v.Oltenia) si eponim al tarii Cus din partile Etiopiei din Africa unde a avut copii pe: SABA intemeietor al tarii omonime din acea zona si pe mezinul Canaan ("Cel care se revarsa acum"). Canaan a avut copii pe SIDON ("Cel care realizeaza ceva consecutiv"), eponim al orasului-stat Fenicia (Liban) intemeiat la finele mil.III i.H. si pe KET ("Cel care este cumpanit") eponim al regatului hittit intemeiat tot la finele mil.III i.H. Primul nascut al lui Noe a fost SEM ("Conducatorul armatei"), el fiind primul dintre cei 10 Patriarhi de dupa Potop, si un posibil intemeietor al Vechiului Imperiu Hittit, pe la inceputul mil.II i.H. Interesant este ca in "sumeriana" exist termenul SIM - "Capra" iar Diodor din Sicilia consemna ca zeita Atena "...a ucis pe asa-numita AIGIS - "zeita capra" un monstru ingrozitor si cu neputinta de imbl�nzit, caci fiara se nascuse din pam�nt si varsa necontenit flacari pe gura. Mai int�i ea aparuse in Frigia... apoi pustii regiunile de l�nga Muntii Taurus arz�nd toate padurile p�na la India. S-a intors pe urma, spre mare si a ars padurile Libanului din Fenicia ca s-o porneasca prin Egipt spre Lybia... Si in cele din urma, s-a napustit in padurile Muntilor Ceraunici" (v.Cernei; III.LXX.2-5). Lupta a avut loc l�nga r�ul Triton, de la care zeita si-a luat numele de Tritonis la fel cu al lacului de acolo, identificat de noi in zona localitatii Svinita, aproape de muntii Cernei. Pam�ntul pe care s-a nascut fiara apartinea Brygienilor care, in timpul expeditiei argonautilor (1225 i.H.) locuiau la nordul Istrului intre G�rla Mare si Hinova, identificati de Strabon (XII.8.3-4.21) si Herodot (VI.45;VII.73) cu frigienii, intemeietori ai statului Frigia din Asia Mica (1200 i.H.). Faptul ca fiara "varsa flacari pe gura" este identificabil cu propovaduirea orala a unei noi religii, iar traseul parcurs are o deosebita semnificatie in aparitia monoteismului.

SEM a trait 100 ani (2085-1985) si a avut 5 copii dintre care: ASUR (sscr."Al zeului stralucitor") originar din tara Asiria mentionata mai inainte si eponim pentru tara Asiria din Mesopotamia intemeiata pe la finele mil.III i.H. si pe ARAM (sscr."Cel care elogiaza pe zeu"; in ebraica Aram="Mesopotamia") a fost tatal lui MAS ""Cel care se misca, se agita"). Identificam antroponimul MAS (sum. "Geaman") si ca sufix derivativ al Muntilor Hasmas/u/, Ghimes/u/ din tara noastra si al antroponimului Ghilgames (2085-1965) eroul pe care l-a int�lnit pe strabunicul sau Uta-napistim (VI.1). Al treilea copil al lui Sem a fost Patriarhul ARPACSAD (sscr. "Cel elogiat care asigura protectia casei in totalitate") "...nascut la doi ani dupa Potop", a trait 35 ani (1985-1950) si a avut pe SELAH (sscr."Cel care invoca in lacas") care a trait 30 ani (1950-1920) si l-a avut pe EBER ("Cel ales, remarcabil") a trait 34 ani (1920-1886) si a avut copii pe IOCTAN (sscr."Cel care intensifica puterea sacrificiului"). Ioctan a avut copii pe: OFIR (sscr."Omul care protejeaza pe necredinciosi"), un eponim al tarii de unde, corabiile din Tyr au adus imparatului Solomon 420 talanti (12.415 kg.) de aur bun (Regi;IX.27-28) si pe SABA (sscr."Cel care face parte din adunarea batr�nilor") prin extensie "Cel intelept", un eponim al tarii Saba a carei imparateasa a adus aceluiasi imparat Solomon, 120 talanti (3550 kg.) de aur bun (Regi; X.1-10). Tara celor doi frati, Ofir si Saba, o identificam in zona Muntii Sebesului (Sureanu) si Fagaras (delimitat de cele doua r�uri Sebes); existenta termenilor Saba (Seba) din partile Etiopiei din Africa vine sa confirme si existenta a doua neamuri de etiopieni, in doua puncte diferite de pe glob. Astfel, fratii Ofir si Saba apartineau etiopienilor "dinspre apus de soare", oameni evlaviosi care aduceau multe jertfe in cinstea zeilor (Homer - "Iliada",I.420;"Odissea",I.35-42; Herodot, III.20;VII.70) ei fiind acei oameni inalti si bogati in aur, localizati de Ademar Monteil (m.1098) in sud-estul Banatului.

Al doilea fiu al lui Eber a fost: PELEG (sscr."Pazitorul pam�ntului si al vitelor") "pentru ca pe vremea lui s-a impartit pam�ntul" (Cronici,I.I.19), atribute similare celor ale lui Pelasgos (Uran - "Munteanul"), stramosul mitic al populatiei pelasge (Pausianus,VIII.1), a carui resedinta o localizam in Vf.Peleaga (2509 metri) din Muntii Retezat. Cunosc�nd ca "Tara cea neagra" a nascut pe Pelasg, este posibil ca aici sa fi fost tara Meluhha - "Tara neagra" de unde aduceau "sumerienii" aurul. Peleg a trait 30 ani (1886-1856) si a avut fiu pe REU (sum."Pastor, conducator" respectiv, sscr."Cel necredincios, rau care face parte din clasele privilegiate") care a trait 32 ani (1856-1824) si a avut pe SERUG (sscr."Acela care este stramos al lui Rama" sau "Cel pasionat") a trait 30 ani (1824-1794) si a avut pe NAHOR (sscr. "Cel care toarce l�na") a trait 29 ani (1794-1765) si l-a avut pe TERAH (sscr. "Cel tare, care se confrunta") un posibil participant la incercarea de revolta a lui Naramsin din Ur, in jurul anului 1740 i.H. c�nd se face si ultima mentiune despre sumerieni ca popor. A trait 70 ani (1765-1695 i.H.) si a avut trei fii printre care pe AVRAM (sscr. "Cel care domina peste necredinciosi"). In timpul domniei regelui babilonean Ammiditana (1619-1583) care ne-a lasat numeroase descrieri ale actiunilor sale bune sav�rsite pentru zeii politeisti, urmare unei viziuni, Avram decide sa slujeasca un singur Dumnezeu (monoteism). De aceea, impreuna cu familia sa si alti adepti ai sai parasesc resedinta de la Ur si se indreapta spre "Pam�ntul Fagaduintei", in tara Canaan (sscr."Tara unde se dezvolta repede plantele") urm�nd traseul pe care "s-a intorrs" fiara Aigis: Ur - Babilon - Haran - Kades - Damasc - Hator - Sichen - Ierusalim - Mamwri - Beer Seba si a ajuns p�na in Egipt (Gen.XII.1-17). Este posibil ca de atunci sa fi aparut in acele parti etnonimul JIDOVI (sscr."Cei de doua ori puternici"- Novaci), a caror bastina este la nord de Istru unde toponomastica pastreaza si in prezent termeni de referinta, sustinuta de arheologia care a scos la iveala numeroase materiale osteologice de "uriasi", iar descoperirea scheletului uman de circa 6 metri in albia uscata a fluviului Orontes (anterior, Typhon) atesta prezenta acestor uriasi, ca urmare a unor migrari, in acele locuri. (Pausanias,VIII.29.3; Strabon,XVI.2.7.).

Din termenul Jidovi a derivat cel de JIDANI (sscr."Gigantii, dusmani ai zeilor"), cu siguranta bastinasi la nordul Istrului. Avram a trait 100 ani (1695-1595) si impreuna cu sotia lui, SARAI (sscr."Cea care inc�nta, fermecatoare") au fost inmorm�ntati in Pestera Macpela, in ogorul lui Efrom, fiul lui Tohar-Hetitul, care este in fata cu Mamwri (Gen.XXV.9).

1595-928 i.H. Prin asimilarea consemnarii biblice (Gen.L.22), incep�nd de la aceasta etapa am considerat, in mare parte, pentru acele date ce nu sunt consemnate istoric, media de 35 ani c�t revine unei generatii posterioara ultimei generatii de Patriarhi care au activat numai in perioada c�t au locuit in Mesopotamia.

Astfel, Avram l-a avut pe ISAAC (sscr."Cel care a sosit in acest loc") (1595-1560); Isaac i-a avut pe: ESAU (sscr."Cel cu origine aleasa") (1560-1525), el fiind cel care "a luat de nevasta pe Iudita, fata hetitului Beri, pe Basmat, fata hetitului Helon (Gen.XXVI.34) si impreuna cu ADA, fata hetitului Elon, l-a avut pe ELIFAZ, a carui tiitoare s-a numit TIMNA" (sscr."Cea intunecata, neagra") un omonim al capeteniei lui Esau, TIMNA, a tinutului Timna (Gen.36.12;36.40;38.12-13) si al asezarii T�mna din jud.Mehedinti; pe ISRAEL (sscr."Cel care este rege deplin") (1525-1490) care l-a avut pe IUDA (sscr."Cel care merge la apa") (1490-1455), tatal lui ER (sscr."Cel elogiat") (1455-1420) "int�iul nascut al lui Iuda, rau inaintea Domnului, si Domnul l-a omor�t" (Gen.38.7). Dupa moartea lui Er, sotia lui numita Tamar (sscr."Ucigasa de la pov�rnis") a avut legaturi cu Iuda, socrul ei (1420-1385), din aceasta legatura rezult�nd PERET (sscr."Adoratorul") (1385-1350) al carui fiu HETRON (sscr."Cel caruia ii place sa rationeze") (1350-1315) l-a avut pe RAM (sscr."Cel placut") (1315-1280). Ram l-a avut pe AMINADAS (sscr. "Cel care favorizeaza existenta corabiilor") (1280-1245), tatal lui NAHSON (sscr."Fiul care se intoarce") "Domnul fiilor lui Iuda" (1280-1210). Este perioada in care faraonul egiptean Ramses-II, Osiris-Usemar (1290-1224) realiza expeditia impotriva lui Typhon de la izvoarele Istrului (Diodor;I.XVII.3;I.XXIV.2;VI.LXXI.2), st�rnind replica "Popoarele Marii" din acele locuri, ajunse p�na la hotarele Egiptului si pare sa existe o str�nsa legatura intre acest eveniment si v�nzarea lui Iosif de catre fratii sai, Iuda si ceilalti, catre ismailitii pe care l-au dus in Egipt unde l-a cumparat capetenia strajerilor egipteni (Gen.37.28;39.1). Nahson l-a avut pe SALMA (sscr."Cel de la apa mea") (1210-1175) care l-a avut pe BOAZ (sscr."Cel care are trasaturi caracteristice") (1175-1140) tatal lui OBED (sscr."Cel neinfricat") (1140-1105). Obed l-a avut pe ISAI (sscr."Cel care este prima fiinta") posibil si pentru aceea ca a fost tatal celui mai important rege atestat de Biblie si de istorie. De aceea, in continuare, datele personale vor include, pe l�nga anii de domnie, si cu aproximatie, anii de nastere. Astfel, al saptelea fiu al lui Isai (1110-1040) a fost DAVID (sscr."Cel care a desav�rsit salvarea poporului"), imparat 1004-965 i.H. Acestui mare rege i-a dedicat Biblia c�teva capitole (Samuel, Cronici, Regi), intelepciunii sale ii este atribuita Steaua lui David, al carui triunghi superior reprezinta principiul pozitiv, cel de la baza stelei reprezent�nd pe cel negativ (binele si raul). Din casatorii (prima sotie, Mica-ce-stearpa, a fost fata lui Saul, de la care a preluat domnia; Samuel,I.XVIII.207) si legaturile cu tiitoarele, David a avut mai multi copii: o parte , 6 copii, nascuti la Hebron si o alta parte, 9 baieti si o fetita Tamar, nascuti la Ierusalim. Patru dintre copiii nascuti la Ierusalim i-a avut cu BAT-SEBA (sscr."Cea respectata de adunarea batr�nilor"), fata hetitului Eliam, fosta sotie al lui Uric-hetitul, capetenia ostirii lui David, disparut in conditiile puse la cale de insusi imparatul (Samuel;II.XI.3,15). Al patrulea fiu al acestui cuplu s-a numit SOLOMON (sscr. "Cel inaltat prin puterea sufletului") (n.c.995; imparat 965-928 i.H.) botezat astfel, posibil si pentru ca succesiunea la domnie s-a datorat interventiei mamei sale (Regi;I.15.1-7). Despre domnia lui Solomon, despre intelepciunea, bogatia, faptele, inclusiv despre iubitele sale hittite a consemnat Biblia (Imparati, Cronici, I-II) si tot Biblia ne informeaza ca David a intentionat, iar Solomon a realizat construirea unui templu, am�ndoi fiind ajutati de imparatul Tyrului, HIRAM-I (sscr. "Aur, om bun, milos") (969-936 i.H.) (Cronici; I.XIV.1; Regi,V.1).

Interesant este ca in aceasta perioada, la nordul Istrului a aparut reformatorul religiei care a introdus monoteismul in aceste locuri, bine cunoscut sub numele de ZALMOXIS (sscr.SAL/a/-MOX/a/-IS/ - "Cel din lacasul unde este viata fara de moarte") (vezi Uta-napistim). Despre acest mare reformator a scris Herodot care spune ca Zalmoxis "n-ar fi fost dec�t un om ... ar fi trait in robie - cu multa vreme inaintea lui Pytagora (sec.VI i.H.) si ... c�stig�ndu-si libertatea ar fi dob�ndit avere multa" (IV.95-96); la r�ndul sau, Strabon consemna ca "Zalmoxis a calatorit p�na in Egipt si a aflat de asemeni anumite lucruri de la egipteni" si ce este mai important "s-a intors in tara sa" (VII.3.5.).

Este posibil ca in timpul robiei, Zalmoxis sa fi aflat despre religia introdusa de faraonul "eretic" Amenofis-IV-Akenaton (1372-1350 i.H.) din Egipt, tot acolo contact�ndu-i pe preotii leviti care adorau sarpele, invocatiile realiz�ndu-se intr-o limba pe care o cunostea si cel care dupa initiere "s-a intors in tara sa" de la nordul Istrului unde a introdus reforma. Una din dovezile materiale ale acestei epoci o constituie "Templul", numit de localnici, M�nastirea Ursitelor - de la SINCA VECHE (sscr. SANG/h/A VA/c/-CHE/la/ - "Locul unde vorbesc discipolii calugarilor (budisti)"), situat intre Fagaras (22 km.) si Brasov (45 km.), in unghiul format de Mtii. FAGARAS (sscr. VACA/s/-RIS/ii - "Muntele unde vorbeste inteleptul, vizionarul, profetul"), vezi Vf.Mosului, si PERSANI (sscr. PIR-SAN/s/-I/si/ - "Muntele unde este sf�ntul, zeul cel vechi"), in imediata apropiere de o asezare dacica cu importante vestigii din punct de vedere spiritual. Templul a apartinut sacerdotilor din perioada anterioara epocii istorice a dacilor, probabil din cea a pelasgilor (v.Peleg) si, cu siguranta, a fost deosebit de activ cu mult timp anterior crestinismului. Acolo, in templu, exista o piatra de gresie pe care este sapata Steaua lui David, in interiorul careia se afla insemnul celor doua principii cosmologice chineze - YIN si YANG, atest�nd ca sacerdotii predacici cunosteau principiile negativ/pasiv si pozitiv/activ, respectiv raportul dintre aceste doua principii energetice. Heraldica nu este singulara in aceasta zona, simboluri din cultul egiptean al lupului (Diodor;I.88.6) cu al sarpelui (int�lnit la preotii leviti si druizi) constituind un arhetip pentru stindardul de lupta al dacilor (DRACON) asemanator Dragonului chinezesc, ocrotitor al poporului (YU), intruchiparea sau mai t�rziu (sec.II i.H.), simbol emblematic al puterii imperiale chineze, prezent in diverse forme zoomorfe in aproape toate mitologiile. Traditia heraldica reprezent�nd "Steaua lui David" se mentine in sinagogile cultului mozaic, uneori la biserici de rit ortodox din tara noastra, asa cum aveam sa constat (23 ian. 1991) la biserica cu hramul Sf.Voievozi si Sf.Treime din Baia de Arama, jud.Mehedinti (inaugurata la 22 mai 1703), ctitorie a lui jup�n Cornea Brailoiu - m.ban (1671-1705) si Milco-baiesu unde, "Steaua lui David" este redata in culoare rosie pe fondul alb al tencuielii exterioare, aproape de streasina.

O succinta recapitulare a unor termeni citati in lucrarea noastra, ca: Ofir, Saba, Peleg (Pelasgos), Etiopieni, Uriasi, Titani, Giganti, Novaci, Jidovi, Jidani, vine sa delimiteze un teritoriu din care, in primavara anului 1807 d.H., "un grup de daci al caror conducator se numea SOLOMON" a trecut valea superioara a Dunarii (Portile de Fier) si, dupa ce au jefuit la Irebol (Turcia) s-au asezat la Skotimos (A.Comnena, Alexiada,VII.V.1).

In acest context, "Steaua lui David" de la Sinca Veche si antroponimul Solomon ne arata ca remarcabilul profil uman sapat in st�nca la Sinca Veche il reprezinta pe Zalmoxis, un descendent al Filistenilor (sscr. PLU/t/I-STHANA-metat. - "Descendentii celor care plutesc, navigatorilor de rang"), apartinatori "Popoarelor Marii" a caror baza a fost localizata cu certitudine in "nordul Peninsulei Balcanice" si au amenintat Egiptul (1148-1153 i.H.), asezati pe coastele apusene ale Marii Mediteraneene, d�nd numele lor Palestinei unde, "...in tot timpul vietii lui, SAUL (n.c.1075;rege,1020-1004 i.H., socrul lui David) a dus un razboi inversunat impotriva filistenilor; si de indata ce Saul zarea vreun om tare si voinic il lua cu el" (Samuel,I.XIV.52). Printre captivii "voinici pare sa fi fost si Zalmoxis; eliberat din robie (1015 i.H.) de viitorul imparat David care, de teama socrului sau Saul "s-a refugiat la filisteni impreuna cu cei sase sute de oameni cari erau impreuna cu el, la Tiglad, unde a stat un an si patru luni", de acolo intreprinz�nd mai multe incursiuni si in Egipt. (Samuel,I.XXVII.1-10)

Aceste evenimente istorice vin sa explice aparitia simbolului filosofic al lui David si numele fiului acestuia in zona carpato-danubiano-pontica unde mitologia se imbina armonios cu textele biblice si cu istoria.