Una din problemele privind istoria popoarelor Europene, ramine inca neelucidata, este aceea a originii etruscilor. Parerile cercetatorilor sunt foarte diferite, creeind controverse destul de puternice. Una din cauzele care au condus la aceste controverse este nestabilirea originii limbii etrusce, dat l;ipsei de texter scrise in aceasta limba, alaturi de nestudierea tuturor datelor care ar [putea sa concure la determinarea cu precizie a locului unde s-a format poporul etrusc inainte de stabilirea lui in italia. In ceea ce urmeaza vom cauta sa prezentam, pe scurt, rezultatele cercetatarilor unora dintre cei mai cunoscuti etruscologi.

Conform lui Massimo Pallotino, unul din marii etruscologi contemporani, este posibil ca etruscii sa fie acei pelasgi care au infiintat Cortona in Etruria, Gyrtone in Tessalia, Kyrtone in Beotia, Gortyna in Macedonia, Arcadia si Creta, Cretone in Italia meridionala. Ei vor fi fost o populatie pelasga venita din zona Marii Adriatice. Asa s-ar explica infiintarea de catre ei a orasului Adria in anul 1.376 i.e.n, situat la 44 km sud-vest de Venetia si 18 Km est de Rovigo, pe canalul Bianco si aproape de gura fluviului Pad, oras de la care si-ar trage numele Marea Adriatica.
Etruscii au fost cunoscuti sub mai multe denumiri, precum: tusci, tirreni, ei insisi numindu-se rasena. De la numele de tusci s-a pastrat Toscana, denumirea actuala a vechii Etrurii (Tara Etruscilor). Tirreni a fost numita populatia pelasga din Marea egee. De aici, isi trage numele Marea Tirreniana, situata la vest de Toscana (Etruria).

In fapt Etruria este impartita in 3 regiuni: Etruria Padanal/Padovana, Tuscia/Etruria propriu-zisa si Etruria Campana, plasarea lor fiind de la nord la sud. Fiecare, conform unor concluzii ale unor cercetatori, era impartita in cite 12 cetati-stat, formind - prin urmare - trei confederatii.

Etruria Padana cuprindea: Mantua (conducatoarea confederatiei): Felsina (actuala Bologna). Melpum (actualul Molano), Atria/Adria, Hadria, Spina, Ravena, Cupra, Ariminium, Parma, Placentia, Modena.

Tuscia - era formata sin cetatile-stat: Vulturnum(azi Capua) - conducatoarea confederatiei - Nola, Pompei, Herculaneum, Marcina, Srrentum, Acerrae, Nuceria si Dicaerchia (azi Pozzuoli)

Etruria Campana - era alcatuita din: Tarcna/Tarcuna (tarquini la romani) - conducatoarea confederatiei - Caere, Veii, Volsini, Cortona, Vetulonia (romanul Vetulona), Clusium, Perusia, Roselle, Arretium. Volaterre, Faleri, Vulci.

O posibila origine pelasga prezinta si M.N.Bouilet. Acesta considera ca este gresita traditia careia etruscii ar fi venit din Lydia. In sec XI i.e.n ei au fost supusi de Rasena, populatie coborita din Rhetia.
Dictionarul enciclopedic romin apreciaza ca etruscii sunt un amestec de populatii venite din Asia Mica cu triburi locale purtatoare ale culturii villanova. Prin urmare ei ar avea la baza o origine pelasga peste care s-a suprapus o migratie microasiatica, ceea ce ar explica vestitele lor insusiri de navigatori.
Potrivit informatiilor furnizate de Plinius, Herodot si Dionysios din Hallikarnas. Etruria a fost locuita mai intii de siculi si umbri, peste care au venit pelasgi de dincolo de Marea Adriatica, amestecindu-se cu bastinasii. Cu 290 de ani inainte de fundarea Romei, adica anul 1.043 i.e.n, Rasennii ar fi cucerit Etruria, dind astfel nastere poporului cunoscut sub denumirea de etrusci.
Interesant este faptul ca atit romanii cit si etruscii, credeau in originea straina a acestui popor.

A.G Kifisin in nr.12/1975 al revistei "Tehnica tineretului" (Moscova), acesta publica un articol in care sustine cercetarile lui Boris Perlov (bulgar) privind descifrarea ideogramelor de pe tablita rotunda de la Tartaria si datarea ei in mileniul V i.e.n, deci cu 1000 de ani inaintea celei similare din Summer.
El publica o harta in care prezenta miscarile unor populatii, incepind cu mileniul V i.e.n, in spatiul carpato-dunarean-caucazian-microasiatic-egiptean.
Printre aceste populatii, se evidentiaza si etruscii, pe care ii figureaza ca plecind de la mileniul V-VI i.e.n din zona cuprinsa intre Tisa, Prut, Dunare, Marea Ionica, in care este inclusa si jumatatea se est a Jugoslaviei (inclusiv Vincea), Tartaria si regiunea Muntilor Apuseni. El vine, astfel, sa confirme venirea etruscilor dinspre rasarit spre marea Adriatica dar extinzind patria lor de origine, nu in Asia Mica, ci in aproape intregul teritoriu al viitoarei "Dacii burebistane". S-ar parea, la prima vedere, ca A.G.Kifisin vine aproape in totala contradictie cu ceea ce ne-au comunicat anticii, precum si cu rezultatele cercetarilor a numerosi etruscologi. Dar, desi sculpturile, frescele si picturile etrusce marcheaza vadite caractere mediteranene, apar, insa si unele elemente ce se intilnesc si in traditiile noastre: folosirea lingurilor de lemn cu coada sculptata, moda pictarii oualelor, obiceiul impletirii parului la femei sub forma de asa zisele cozi, etc. Pe aceeasi linie se inscrie si utilizarea rhytonului ca la Daci, etc.
Limba etrusca are unele afinitati si analogii cu limbile greaca, latina, ebraica si cu aproape toate limbile din bazinul
Mediteraneea, pe care G.Denis le considera "simple coincidente", tot el considera ca "...dovedit faptul invatarii scrisului de la fenicieni si adoptarea unui alfabet grec, arhaic, dupa renuntarea la altul mai vechi, asemanator cu cel indian "

Iata citeva asemanari cu limba romina actuala:

ame - mama
ana - cana
ape - hap!
ati - tata
cal - cal
carath - gard
nata - noapte
nuk - nu
terg - tirg
vinus - vin
..... si lista poate continua.

In ce priveste patria etruscilor , nu trebuie omis faptul ca Etruria propriu-zis se numea Tuscia. Dar Thyscia (citit tuscia) era numele stravechi al Tisei, vecina cu muntii Apuseni, de unde au plecat etruscii, ceea ce ne confitrma indubitabil ca Tuscia italiana a conservat numele originar al patriei etruscilor.
Chiar numele actual al Tisei, consemnat documentar in secolul al XI-lea alaturi de Tyscia, este de origine etrusca, el insemnind "putin", posibil nume dat acestui riu in comparatie cu fluviul Dunarea.
Antroponimele incizate pe peretii grotei "Fundul Pesterii" din Muntii Buzaului (regiune muntoasa numita si azi de localnici "Tara Luanei") se refera la decedati. Se remarca aici un obicei etrusc, caci si etruscii foloseau scrierea in acelasi scop.
Desi aveau o scriere proprie, in cea mai mare parte copiata de romani in forma numita azi in mod curent "alfabet latin", cu multe identitati care se regasesc si in alfabetul elen, totusi , ca si Dacii, ei nu au creat opere literare, asa cum au facut elenii si, mai tirziu, sub influenta culturala a acestora, romanii, dar nu si latinii. Nu este exclus ca baza tuturaor alfabetelor balcanice, italice, elene si microasiatice sa-si aiba originea in spatiul carpato-dunarean, avind in vedere plecarea etruscilor, cu scrierea lor tocmai din Muntii Apuseni si periplul lor prin Balcani, Asia Mica, Italia.