Despre originea traco-get� a mitului hiperboreenilor

de Monica Dasc�lu
Tara hiperboreenilor este adesea pomenit� �n mitologia greac�. Nimeni nu stie exact unde se afl� ea, dar se presupune c� undeva �n nordul extrem, f�r� doar si poate, dincolo chiar de tinutul dinspre care sufl� Boreu, v�ntul de miaz�noapte. Unii istorici consider� c� pentru greci Hiperboreea era un fel de paradis �ndep�rtat, de s�las al Preafericitilor. Acolo era tara viselor, a tuturor prunciilor si a v�rstelor de aur. Apollo tr�ise acolo �n tinerete, tot acolo se n�scuse Leto, mama lui si acolo se �ntoarce el dup� fiecare ciclu astral de 19 ani. Se spune c� un hiperboreean, pe nume Olen, ar fi �ntemeiat oracolul din Delfi, iar Pitagora trecea drept re�ncarnarea unui hiperborean. Hiperboreanul era considerat a fi un fel de supraom, care tr�ieste �n fericire si �ntelepciune si este �nzestrat cu puteri magice.



Poporul fabulos al hiperboreenilor tr�ia, dup� cea mai mare parte a scriitorilor greci, �ntr-un tinut situat la nordul Eladei. Se pare c� Hesiod �i mentioneaz� pentru prima oar�, apoi epigonii lui Homer. C�t despre Herodot, acesta consider� tot ceea ce se povesteste despre Hiperboreeni este o n�scocire, justific�nd aceasta prin faptul c� Scitii, care locuiau la nord de Grecia nu vorbesc despre ei si nu-i cunosc. �n schimb, Herodot povesteste ce spun oamenii din Delos privind Hiperboreenii. Mai t�rziu, ei sunt mentionati de Pausanias, Pindar, Hellenikos, apoi de Diodor din Sicilia, Pliniu cel B�tr�n si Clement din Alexandria.

C�t despre etimologia numelui lor, dup� Antici, Hiperboreenii ar fi cei care locuiesc dincolo de v�ntul din nord, Boreas, si dincolo de muntii Fipes (Phipees), munti fabulosi din nordul Scitiei, �ntr-o tar� cald�. Etimologiile moderne nu par mai exacte. Dar legendele despre Hiperboreeni difer� la templul din Delfi si la cel din Delos. La Delfi, se afirm� c� faimosul oracol a fost fondat de hiperboreeni, care l-au asociat cu Apollo, si c� acesta c�l�torea �n tara hiperboreenilor �ntr-un car tras de lebede albe. Nimeni nu poate g�si drumul care duce �n tara hiperboreenilor, unde nu se poate ajunge nici pe p�m�nt, nici pe mare. Doar eroii si cei pe care zeii �i �ndr�gesc pot ajunge acolo. Hiperboreeni, se spune la Delfi, tr�iesc o mie de ani, mereu tineri, fericiti si bucurosi, c�ci nu exist� la ei boal�, oboseal� sau b�tr�nete. Toti c�nt� si danseaz� �n onoarea lui Apollo, zeul luminii. �n plus sunt vegetarieni, sunt oameni pasnici, drepti si prietenosi. Se spune c� ei i-au ajutat pe greci s� resping� invazia Galilor �n 279 �.e.n.

Totusi la Delos se spuneau alte lucruri despre Hiperboreeni, care erau, dup� preotii templului, fericiti, mereu tineri, piosi, drepti, pasnici si dotati cu puteri miraculoase. Ei trimiteau la templul din Delos daruri acoperite cu paie, prin vecinii lor sciti. �n acele timpuri antice, aceste daruri soseau la templu aduse de fecioare sfinte �nsotite de cinci hiperboreeni. De altfel, dou� din aceste fecioare ar fi fost �nmorm�ntate la Delos. Un alt hiperboreean, Abasis, ar fi purtat o s�geat� �n jurul p�m�ntului f�r� sa m�n�nce nimic �n acest timp.



Mitul hiperboreenilor e de aproape �nrudit cu mitul v�rstei de aur, a c�mpiilor Elisee sau a Insulei Preafericitilor. Anticii au c�utat s� localizeze tara hiperboreenilor �n numeroase regiuni mai mult sau mai putin �ndep�rtate: insula Thule, o alt� insul� situat� aproape de India, �n Irlanda, �ntr-o insul� dincolo de Atlantic, �ntr-o insul� aproape de Arabia, �n Marea Mediteran�, dincolo de Himalaya etc.



Dar dincolo de toate, povestile despre Hiperboreeni nu sunt at�t de fantastice si imposibil de admis ***** cred unii istorici. �ntr-adev�r, de ce nu ar fi posibil s� fi existat la nord de Grecia grupuri de oameni religiosi care s� semene prin multe tr�s�turi cu acesti fabulosi oameni virtuosi, �ntelepti, pasnici, vegetarieni si celibatari? Si asta cu at�t mai mult cu c�t asemenea oameni au existat �ntr-adev�r, asa ***** vom ar�ta �n continuare, ei fiind chiar str�mosii nostrii, dacii.



De altfel, Iliada atest� existenta unor oameni foarte religiosi la nordul Dun�rii, �n timpul r�zboiului troian. �n c�ntul 8, versurile 6-8 se spune: �Zeus contempla tara tracilor, cavaleri priceputi: p�m�ntul Misienilor, experti �n lupta corp la corp, cea a Hippimolgilor, tara Gallactofagilor, cea a Abioi-lor, cei mai drepti dintre oameni�. Termenul �Hippimolges� �nseamn� �cei care mulg iepele� si �Galactophages� sunt �cei care se hr�nesc cu lactate�. Toti acestia sunt traci, desi Strabon afirm� c� cele trei popoare mentionate anterior apartin neamului Scitilor. Aceasta este imposibil, pentru c� Scitii au venit �n Europa �n secolul 7 �.e.n, iar r�zboiul troian a avut loc �n sec 13 sau 12 �.e.n. Deci aceste trei popoare mentionate erau trace si locuiau la nordul Dun�rii.



Sensul denumirii de Abioi este mai greu de explicat, select�m c�teva posibile variante: �cei f�r� familie, care tr�iau f�r� femei� sau �nomazi, oameni s�raci, f�r� arc�, sau �oameni linistiti, pasnici�, sau �cei care au viata lung�. Textul lui Homer sustine ideea c� acesti Abioi erau cei mai drepti dintre oameni si numele lor indic� faptul c� sunt oameni religiosi din moment ce tr�iau �n celibat (ceea ce pentru lumea greac� era un act eroic). Abioi-i se hr�neau cu lapte, erau vegetarieni si acest ascetism se datoreaz� doctrinelor religioase (de fapt, tehnicilor spirituale) pe care tracii le practicau, dup� cum arat� Posidonios, citat de Strabon.



Unii istorici afirm� c� marele initiat dac Zalmoxis a fost contemporan cu Pitagora (si chiar c� ar fi fost discipolul lui, afirmatie care, spune Vasile Lovinescu, trebuie atribuit� incredibilei semetii a grecilor. Vasile P�rvan consider� si el aceast� ipotez� ca fiind naiv� si citeaz� diversi istorici care mentioneaz� faptul c� de fapt Pitagora a fost un discipol spiritual al tracilor). Oricumar sta lucrurile, este clar c� spiritualitatea dacilor nu �ncepe cu Zalmoxis si nici vegetarianismul �n cazul lor nu provine de la scoala lui Pitagora, deoarece, repet�m, acesta a tr�it �n secolul 7 �.e.n.



Se presupune de altfel c� ceea ce a adus nou Zalmoxis �n practicile spirituale ale dacilor a fost folosirea camerelor subterane sau a grotelor pentru asceza spiritual�, �n scopul atingerii nemurii. Acesti acesti fermi trebuiau s� tr�iasc� izolati, departe de zgomotul satelor si de locuitorii lor. Ei trebuiau s� tr�iasc� ascunsi, de altfel locuiau destul de mult �n grote. Viata misterioas� a adeptilor lui Zalmoxis, care tr�iau ascunsi �n pesterile lor, nu se c�s�toreau, erau vegetarieni si refuzau bunurile lumesti, poate cu sigurant� s� fi fost sursa istoric� a mitului hiperboreenilor, din moment ce discipolii lui Zalmoxis tr�iau �n munti unde se aflau pesteri, �n Carpati, la nordul Dun�rii si al Greciei.



O vizune mai elaborat� asupra mitului hiperporeenilor este prezentat� de Vasile Lovinescu �n lucrarea sa �Dacia hiperboreean�, care ne prezint� o abordare initiatic� a istoriei, asociat� cu o geografie sacr� a Planetei noastre. �n aceast� viziune, poporul initiat al hiperboreenilor migreaz� �n diferitele cicluri istorice �n zone geografice cu o semnificatie sacr� aparte. Si, am completa noi, �n aceste zone speciale se afl� �n diferitele etape istorice proiectia �n planul fizic a Shambalei, centrul spiritual al panetei. Una din etapele acestei migratii a hiperboreenilor a fost �n Dacia, iar traditia spiritual� dacic� este �urmasa� culturii lor. (Insula Serpilor mai era numit� si Insula Alb� sau Leuce, si templul lui Apollo care a existat aici, ale c�rui ruine exist� si azi, ca si toponimia din zon� atest� aceast� conexiune). Muntele Omu, numit �n popor �Osia lumii� sau �Buricul P�m�ntului� este axul central al geografiei sacre a Rom�niei.



Originea poporului arian



�n traditia oriental� se arat� c� originea poporului arian trebuie c�utat� �n muntii Carpati, unde s-a aflat anterior zona de proiectie a Shambalei, zon� care va redeveni centrul spiritual al planetei �naintea �ncheierii actualului ciclu planetar. O dovad� inedit� a acestei origini este prezentat� �n lucrarea lui Nicolae Miulescu: �Daksa, tara Zeilor�, care din p�cate este greoaie pentru cel care nu cunoaste mitologia indian� si epopeele istorice indiene. �n esent�, Miulescu dovedeste cu argumente lingvistice faptul c� principalele episoade ale acestor epopee/mituri s-au desf�surat �n Dacia, prin faptul c� numele localit�tilor si a personajelor se reg�sesc �n multe nume de localit�ti, munti sau r�uri p�strate p�n� �n prezent, iar acestea sunt si grupate conform miturilor sau povestirii respective.

Desigur c� unii pot fi sceptici �n ceea ce priveste aceste asem�n�ri, dar uluitoarele �coincidente� �i vor pune pe g�nduri. Poate ar mai trebui mentionat c� actualmente, limba care este considerat� (de c�tre lingvisti) a fi cea mai apropiat� de rom�n� este catalana (vorbit� �n nordul Spaniei), si nici m�car cu aceast� limb� nu exist� at�tea corespondente de nume ca �n acest caz.

"