Decebal, rege dac (87-106). Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: "Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".

Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

Desi istoria luptelor dintre daci si romani consemeaza prea putine fapte cu caracter informativ si contrainformativ ele se pot insà deduce din evolutia relatiilor daco-romane si din modul de organizare si desfàsurare a batalaliilor dintre cele dou� state.
Relatarile cu privire la desf�surarea ostilitàtilor lasa sa se intrevada ca acestea erau precedate de o intens� activitate de cunoastere a inamicului, care se realiza cu mijloace descrise pin� aici si cu altele la care ne vom referi in continuare. De la bun inceput trebuie spus c� ingeniozitatea si spiritul de sacrificiu au ridicat munca de informatii si contrainformatii pe o treaptà superioarà, apropiind-o, mult de ceea ce numim noi ast�zi ,,r�zboiul inteligentelor". Intr-adev�r, avem de-a face cu actiuni de infiltrare in locurile unde se gaseau informatiile de care conducatorii daci aveau nevoie. In aceiasi timp, romanii, cu forta lor economic� si cu impertinenta pe care le-o dadea puterea, cautau cu asiduitate noi si noi aliati pe care sa-i antreneze in lupta de cucerire a Daciei.
Cezar nu de putine ori dorise sã cucereascà Dacia, dar visul sau a ramas neimplinit tot timpul vietii sale, deoarece regele Burebista crease a forta militarà capabilà sa tina la respect Imperiul roman.
Exploatind disensiunile create dupa moartea lui Burebista, romanii au recurs la mijloaeele adecvate realiz�rii principiului. Divide et impera. Astfel, in anui 29 i.e.n., romanii au atras de partea lor pe Roles, càpetenie daco-getà din Dobrogea, c�ruia impàratul Octavian i-a acordat, titlul de ,,prieten si aliat al Poporului roman” Era primul pas al romanilor in spatiul dintre Dun�re si Marea Neagra. Ei nu vor intirzia s� mareasca bresa si sa puna stapinire pe Dobrogea.
Acest Roles, ca ,,prieten si aliat al romanilor” trebuia, s� ofere un pretext generalului roman Crassus Licinus pentru a trece cu armatele sale in Dobrogea si a pune stapinire pe ea. In anul 28 i.e.n., Roles oferea acest prilej atacind pe vecinul sàu Dapix din nord. Pentru ca opera de tradare sa fie cit mai completà, romanii s-au fo1osit in acest conflict de serviciile unui alt autohton, care a deschis portile cet�fii oferind lui Crassus a victorie nesperat de usoar�. Ca r�ssplata pentru tràdarea sa, Roles dupa cucerirea Dobrogei, devine ,,cirmuitorul ei, sc inteiege in numele rornanilor si in folosul lor. Iatà un exemplu care ilustreazà inf1uenta, adeseori hotaritoare, a activiti1or cu caracter special asupra deznodàmIntului marilor batalii.
Stea de putere, carierismul, l�comia, desfriul, falsul,etc. ofer� terenul cel mai prielnic actelor de tradare. ImpP�ratii si generalii romani nu se puteau plinge de lipsa de experienta in aceast� materie si de aceea au fo1osit-0 din plin. Astfel, istoricul roman Dio Cassius arata cum Domitian dup� razboiul cu Decebal a trimis Senatului o scrisoare plàsmuit�, ca fiind din partea lui Decebal prin care regele dac se recunostea invins. Prin aceasta actiune dac� luàm drept bun� informatia cã scrisoarea a fost plàsmuita, Domitian dorea sa arate Senatu1ui roman ca, in urma victoriei impotriva lui Decebal Dacia a fost cucerit�, iar Roma poate sa-si vadà mai departe petrecerile si desfr�urile ei, intrucit el, Domitian, si-a facut datoria. Dar si in ipoteza c� scrisoarea cii pricina era scrisa de Decebal, tot avem de-a face cu o actiune tipica de dezinformare. In acest caz, cel pàc�lit a fu Domitian care s-a gràbit s� trimita Senatului scrisoarea f�rà a o confrunta in prealabil cu realitatile, care erau altele.
Romanii au avut mult de furca cu Decebal si cu dacii care in darza lor rezistent� au acordat o importanta deosebita activitatii informative si contrainformative. Fara a intra in detalii, vom reaminti cà prima grija a regelui Decebal, care, dupã relat�rile istoricului roman Dio Casus, ,,era priceput in ale rãzboiului si iscusit in lupt�, stiind cind s� nãvãleascà si .cind s� se retrag� la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a folosi cu dib�cie a victorie si a sc�pa cu bine dintr-o infringere”, a fost de a culege inforrnatii cu privire la capacitatea de lupt� si la intenfiile ofensive ale romanilor si de a dezinforma pe acest puternic dusman asupra posibiliatilor sale de rezistent�. De la Dio Cassius afl�rn c� in timpul primului ràzboi dacic Traian a primit a delegatie a lui Decebal, care i-a adus o ciupercã mare pe care scria cu litere latine cã unii aliati (triburi) ai lui Decebal il sfatuiesc pe Imp�rat s� se intoarc� inapoi si s� fac� pace. Nu are prea mare important� ce efect a produs la romani acest rnesaj. Am dorit numai s� semnal�m prezenta unor asemenca activitati in ràzboaiele lui Traian cu Decebal. Dea1tfel, si din cele ce urmeaz� vom constata cit erau de frecvente astfel de situatii. Acelasi autor relateaza cà dup� bàt�lia de la Tapae, unde a gustat din paharul amar al infringerii, ,,Decebal, temindu-se ca nu cumva romanii, ca niste inving�tori ce erau, s� porneasc� si spre scaunul domniei lui, tàie arborii care erau primprejur si rezem� de trunchiuri arme, pentru ca romanii, temindu-se s� nu fie soldati, s� se retrag�, ceea ce se si intimpi�”.
Ulterior, Decebal fiind informat c� la Traian poate obtine audientà oricine, a trimis la el niste ,,fugari” Cu misiun�a secret� de a-l ucide. Unul dintre cei trimisi, fiind bainuit si supus la chinuri, a m�rturisit planul urzit.
Ace1asi istoric roman mai relateaz� c� ,,Decebal, mao mind pe Longinus, comandant de oaste care se dovedise de temut in razboaie, si induplecindu-l s� via ia a intiinire sub cuvint ca va face tot ceea ce i se va portrnci, puse mina pe el si-l intrebà in fata obstii ce ginduri are Traian; si fiindc� acela nu vru s� spun� nimic, ii pusà sub paz� neferecat� si, trimitind un sol lui Traian, ceru ca acesta s�-i lase tara pinà ia Istru si sa-i initoarc� banii pe care-i cheltuise cu r�zboiul ; numai asa ii v-a da drumul lui Longinus! Traian r�spunzindu-i cu vorbe indoielnice din care voia sà se vad� cà el nu pune pret nici prea mare, nici prea mic pe Longinus (aceasta pentru ca nici s�-l piard� pe acela, nici sà-1 ràscumpcre cu prea multi bani), Decebal, socotind ce sà facà, st�tu in cumpana. Intre acestea, Longinus, c�p�tind -otrav� prin mijlocul unui libert pentru ca Decebal s� nu b�nuiasc� deloc ceea ce avea sa fie si s� nu-i fac� paza mai grea, ii promise ca-l va imp�ca cu Traian; apoi, scriind o epistola ce cuprindea o rugàminte, a dete libertului ca s-o duca lui Traian pentru ca s� fie Lana grija. Si astfel, libertul cind peste noapte, Longinus bàu otrava si muri Dupa ce se intimpl� aceasta, Decebal ceru de la Traian pe libert, promitindu-i ca-i va da in schimb trupul lui Longinus si zece captivi; el deci, ca s� aduc� aceste intru indeplinire, indat� trimise pe centurionul prins dimpreunà cu Longinus, de la care Traian afl� tot ceea ce se intimplase cu Longinus. Totusi, Traian nu-l trimise nici pe acela inapoi si nici nu dete drumul libertului socotind c� pentru onoarea imparatiei viata acestuia este mai de pret decit inmormintarea lui Longinus”.
Pinà in cele din urm�, nici iscusinta lui Decebal nici vitejia supusilor sai n-au fost suficiente pentru a evita infringerea si transformarea Daciei in provincie romana.