Herodot spune ca "neamul tracilor este, dupa acela al inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate neamurile".
Neamul tracilor era format din peste 100 triburi, avand aceleasi credinte si mod de viata, acelasi tip somatic si vorbind aceeasi limba cu diferente dialectale. Ele ocupau teritoriul Romaniei de azi, al Bulgariei, Iugoslaviei, Turciei europene, Austriei, Ungariei, Germaniei, Cehoslovaciei, Poloniei, Ucrainei pana la Nipru, Vloga inferioara, Tadjikistanul, Asia Mica, dupa cum atesta sapaturile arheologice si cercetarile unor savanti de renume mondial, precum antropologul Eugene Pittard, Carl Schuchardt, istoricul Maurice Meuleau, H. Schmidt, Vladimir Georgiev, Vasile Parvan, Ion Andriesescu etc.
Urmele de locuire descoperite de arheplogi in spatiul carpato-dunarean si in Valea Oltului pot fi datate 600.000-1.000.000 de ani i.e.n. in paleoliticul inferior, in cadrul asa numitei culturi de prund. Pe plan artistic, cele mai vechi vestigii, din aceeasi epoca, s-au gasit la Portile de Fier si Cazane. Nu trebuie omis nici femurul uman descoperit de Dardu Nicolaescu - Plopsor la Bugiulesti, Valea lui Graunceanu - Jud. Valcea, datat circa 2.000.000 ani vechime.
In continuare, printre altele, asezarea de la Romanesti-Dumbravita in Banat dateaza din paleoliticul superior, epoca aurignacian, aproximativ din anii 30.000 i.e.n. Si nu este lipsit de interes sa se stie ca povestea lui Prometheus, care a daruit oamenilor focul, s-a nascut in cetatea zeilor traci. Cu utilizarea focului se incheie perioada paleoliticului, marcata de aparitia primelor furnale din Europa, descoperite tot in spatiul tracic in zona Titan-Calan-Nadrag, la Resita si Anina, Baia de Arama, Baia de Fier, Baia Sprie, adica in preastravechilor bazine carbo-siderurgice ale Banatului si Tarii Hategului pana in Valea Jiului.
In perioada mezoliticului - intre 10000-6000 ani i.e.n. - omul a inceput sa foloseasca piatra slefuita, arcul (tracii fiind recunoscuti ca primul popor care l-a creat), pluta, roata, sania, a imblanzit cainele, si-a construit primele palafite. Diferite tipuri ale culturilor acestei perioade s-au gasit in Crimeea, Ceahlau, Baile Herculane, Poiana la Scaune, Muntenegru (Adapostul Rece) etc.
La nivelul culturii Cris-Starcevo, prima secure s-a gasit la Valea Raii - Ramnicu Valcea, datata in anul 6000 i.e.n. Aceleiasi culturi ii apartine si cea mai veche mina din Europa si anume mina de cupru de la Rudna Glava -Iugoslavia- datand din jurul anului 5000 i.e.n., ca si descoperirile din Oltenia.
In neoliticul tarziu (eneoliticul=3700-2700 i.e.n. apar noi culturi: Gumelnita (partea de rasarit dintre Carpati si Haemus=Balcani), Saculta (Banat, Oltenia, Valea Dunarii, Makedonia, Grecia, Troia), Cucuteni (cea mai spectaculoasa) cuprinzand Transilvania, Moldova pana la Nipru, o parte a Munteniei, Cicladele, Troia, centrul fiind Moldova (Cucuteni, Petrodava etc).
In formarea culturilor neolitice, contributiile oamenilor din spatiul tracic este esentiala. Totalitatea lor constituie epoca anterioara formarii neamurilor europene, care descind - dupa toate probabilitatile - de pe fondul fauritorilor culturilor neolitice din spatiul tracic. Carl Schuchardt este primul care considera ceramica pictata ca apartinand tracilor. Pe acest fond se vor dezvolta in continuare tracii, cunoscuti mai apoi si sub numele de daci sau geti. Cercetarile arheologice romanesti au dovedit aceasta fara putinta de tagada, dupa cum tot ele au probat in mod neindoielnic originea in spatiul traco-dacic (Romania) a culturii Cucuteni, fara egal in lume, dovedind spiritul creator al triburilor bastinase, valoarea gandirii si simtului lor artistic, puterea de a realiza sinteze. Au cazut astfel cu succes teoriile conform carora tracii ar fi venit "de undeva". Influenta temporara, dar nefasta, a acestor teorii a impiedicat un timp interpretarea corecta a senzationalelor descoperiri arheologice din ultimii 30 de ani. Insisi grecii nu s-au format ca popor decat dupa descinderea aheilor si dorienilor plecati din nordul Dunarii, acela care avea toate conditiile unei optime dezvoltari umane.
Dupa majoritatea arheologilor si lingvistilor, locul de formare a asa-zisilor indo-europeni, considerati azi din ce mai mult europeni, deci bastinasi, este Europa si anume teritoriul dintre zona Dunarii, Marea Baltica, Marea Egee, Marea Neagra si nordul acesteia, avand ca osatura Dunarea si Muntii Carpati. Din acest spatiu au roit o serie de popoare ca: pelsagii, iranienii, scytii, cimmerienii, illirii, ligurii, triburile iberice, vorbitorii sancritei etc.