(2152 nr total de cuvinte in acest text.)
(675 citiri)   

Asemenea societ��ii geto-dace, societatea celt� era structurat� pe clase ierarhice. Triburile erau conduse de regi dar organizarea politic� era remarcabil de plastic�. Din sursele romane �i irlandeze afl�m c� societatea celt� se �mp�r�ea �n trei grupe: o aristocra�ie r�zboinic�, o clas� a intelectualilor care cuprindea druizii �i barzii (poe�ii) �i o a treia clas� care cuprindea restul.

Lupt�torii cel�i, temu�i �i puternici, erau st�p�ni de cai �i ne�ntrecu�i m�nuitori ai topoarelor, spadelor lungi �i arcurilor. Se antrenau s�-�i apere poporul �i aplicau legea. Cei mai buni dintre ei erau Lordul (uneori numit Rege sau Regin� - pentru c� femeile erau egale barba�ilor, puteau fi r�zboinice, druide…) �i Campionul. Lordul era conduc�torul tribului �n timp de r�zboi iar Campionul exista pentru a rezolva divergen�ele dintre triburi �ntr-o singur� lupt�.

Barzii erau judec�tori �i poe�i. �eful Bard era cel care decidea dac� legile f�cute sunt bune. Ei hot�rau dac� o lege a fost �nc�lcat�. Barzilor le era �ncredin�at� istoria tribului, care era p�strat� sub form� de c�ntece �i versuri. Ei nu erau atin�i �n lupt� deoarece prezen�a lor era necesar� pentru consemnarea luptei.

Druizii �ndeplineau multe sarcini pe care le consider�m „preo�e�ti” incluz�nd ritualuri �i sacrificii, dar �i sarcini ce �in de „educa�ie” �i „lege”. La autorii antici, cuv�ntul druid avea dou� sensuri: �n sens strict �nsemna „�nv���tori” de filozofie moral� �i �tiin�e iar �n sens mai larg include preo�i, ghicitori, judec�tori, �nv���tori, fizicieni, astronomi �i filosofi. Ei formau o clas� aparte �i �ineau poporul, care le era mult inferior, �n supunere. Aveau, ca �i sacerdo�ii geto-daci, anumite privilegii ca excluderea de la plata taxelor �i de la serviciul militar �i erau foarte respecta�i. Datoria lor era s� p�streze tribul �n bun� �n�elegere cu Lumea Cealalt� �i cu Natura. Creau legile tribului �i g�seau moduri prin care s� �mbun�t��easc� via�a acestuia. Erau vindec�tori �i profe�i.

Instruirea lor era foarte variat� �i vast�, era secret� �i avea loc �n pe�teri sau �n p�duri. Uneori erau necesari 20 de ani pentru a termina aceast� instruire. Aveau o literatur� considerabil� de c�ntece sacre, rug�ciuni, reguli de divina�ie �i magie, legi.

C�nd trebuia luat� o decizie care afecta tot tribul se convoca un Consiliu. �n componen�a acestuia intrau trei din cei mai �n�elep�i fermieri, Lordul, Campionul, Conduc�torul Bard, Maestrul Bard (al doilea dup� Conduc�torul Bard), Conduc�torul Druid �i Maestrul Druid. Astfel se forma consiliul celor 9 care lua deciziile importante.

Principalele paralele �ntre cel�i �i geto-daci se datoreaz� �n principal importan�ei deosebite a Marelui Preot, credin�ei �n nemurirea sufletului �i �tiin�ei sacre de tip ini�iatic.

Cuno�tin�ele comune ale geto-dacilor �i cel�ilor se explica, a�a cum spune Stuart Pigot �n cartea sa “Druids” prin mo�tenirea comun� din mileniul al II-lea �en. de la arieni, cuceritorii Indiei. Argumentele sale �n ceea ce prive�te cel�ii sunt :

�n Irlanda se g�sesc numeroase idei �i obiceiuri atestate �n India antic�.

prozodia limbii galice este asem�n�toare cu acelea ale limbilor hitit� �i sanskrit�.

dup� Myles Dillon, druizii �i brahmanii �i-au conservat practicile �i credin�ele indo-europene care au supravie�uit �n lumea galic� p�n� �n sec. XVIII �i �n India p�n� �n zilele noastre.

Hans Hartman care a studiat ritualurile vechilor irlandezi (cel�i) consider� c� structura mentalit��ii irlandeze este mai apropiat� de cea a vechii Indii dec�t de mentalitatea Angliei sau Germaniei.

O alt� asem�nare o g�sim �n „De bello galico” a lui Cezar. El spune despre druizi c� „sunt de p�rere c� religia interzice ca aceast� �nv���tur� s� fie destinat� scrisului […] pentru c� nu vor ca doctrina lor s� se r�sp�ndeasc� printre oamenii de r�nd �i mai ales pentru c�, dac� ar folosi scrisul, tinerii novici ar neglija memoria”.

�n timpul trecerii cel�ilor pe teritoriul Daciei �i �n timpul c�t au r�mas aici a fost un transfer firesc de cuno�tin�e �ntre ace�tia �i daci. Cercet�rile arheologice probeaz� c� civiliza�ia adus� de cel�i �n partea de vest a teritoriului actualei Rom�nii era superioar� din punct de vedere tehnic. Evident, �i cel�ii au preluat de la daci anumite cuno�tin�e. O confirmare a acestui lucru apare la Origene care spune despre „tracul Zamolxis care �nv��ase pe druizi, printre altele, divina�ia prin fi�e �i numere…”.

Socrate spune �ntr-unul din dialogurile lui Platon „Eu am �nv��at aceast� incanta�ie acolo, �n oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice c� �i face pe oameni nemuritori. […] Dar Zamolxis, ad�ug� el, regele nostru, care este �i un zeu, ne spune c� dup� cum nu trebuie s� �ncerc�m a trata ochii f�r� a �ine seama de cap, nici capul nu poate fi tratat ne�in�ndu-se seama de corp, tot astfel trebuie s�-i d�m �ngrijire trupului dimpreun� cu sufletul, �i iat� pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru c� ei nu cunosc �ntregul pe care �l au de �ngrijit. Dac� acest �ntreg este bolnav, partea nu poate fi s�n�toas�. C�ci, zicea el, toate lucrurile bune �i rele - pentru corp �i pentru om �n �ntregul s�u - vin de la suflet �i de acolo curg ca de la cap la ochi. Trebuie deci, �n primul r�nd, s� vindec�m izvorul r�ului, ca s� se poat� bucura de s�n�tate capul cu tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindec� cu incanta�ii (desc�ntece).

Aceste incanta�ii sunt vorbe frumoase, care fac s� se nasc� �n suflete �n�elepciunea. C�nd m� �nv��a leacul �i incanta�ia spunea: s� nu te �nduplece nimeni s�-i t�m�duie�ti capul cu acest leac dac� nu-�i �ncredin�eaz� mai �nt�i sufletul ca s� i-l t�m�duie�ti cu ajutorul incanta�iei. �i dac� vrei - potrivit pove�elor str�inului - s�-mi �ncredin�ezi mai �nt�i sufletul t�u, pentru a-l vr�ji cu incanta�iile tracului ��i voi da �i leacul pentru cap. dac� nu, nu-�i pot ajuta cu nimic, scumpe Charmide.”

Re�inem deci c� medicii traci erau superiori celor greci �i c� predau ucenicilor lor leacurile odat� cu incanta�iile sub jur�m�nt. Denumirile geto-dace de plante medicinale citate �n lucrarea lui Discorides ca �i trusele medicale descoperite la Tomis, Drobeta, Gr�di�tea de Munte, Piatra Ro�ie, Poiana �i Ocni�a, instrumentele chirurgicale ingenioase, craniile cu trepana�ii reu�ite - oamenii respectivi supravie�uind acelor opera�ii - c�t �i oasele de membre perfect sudate �n urma unor interven�ii chirurgicale confirm� aceste constat�ri.

Cel mai celebru medic antic care a scris �n limba latin� era celt de origine �i se numea Marcellus Empiricus. �n scrierea sa „De medicamentis liber” sunt prezentate �i incanta�ii magice, unele dintre ele foarte asem�n�toare sau chiar identice cu desc�ntecele rom�ne�ti, ca de exemplu: „Pastores te invenerunt, / Sine manibus colligerunt, / Sine foco coxerunt, / Sine dentibus comederunt.” Desc�ntecul rom�nesc: „Ciob�na�ii te aflar�, / F�r� m�ini te prinser�, / F�r� foc te fripser�, / F�r� gur� te m�ncar�.”

At�t la cel�i c�t �i la daci exist� interdic�ia de a scrie desc�ntecele �i alte procedee magice, deoarece ele se transmiteau numai din tat� �n fiu sau c�tre cei ini�ia�i.

Druizii �i �ncepeau ini�ierea devreme, �n jurul v�rstei de 5 ani. Aceast� ini�iere putea continua cel pu�in 15 ani �i cel mult 20. Natura ini�ierii era sever� deopotriv� asupra trupului c�t �i min�ii, pentru c� unul din factorii cheie �n Natur� e supravie�uirea �i abilitatea de a folosi puterile ei. De obicei un elev nu avea un singur �nv���tor. To�i druizii comunit��ii �i �mp�rt�eau cuno�tin�ele. Chiar elevii d�deau lec�ii celor mai noi. �n acest mod elevii puteau avansa in func�ie doar de abilit��ile lor.

Druizii �i barzii �ncepeau ini�ierea �n acela�i mod. Ambii �nv��au istoria poporului lor �i legile pe care tribul le urma curent �i ambii �nv��au principiile de baz� ale celeilalte clase. Astfel, un druid avea cuno�tin�ele de baz� ale unui bard �i invers. Asta pentru a se asigura c� ambele clase �i �n�eleg g�ndirea, av�nd �n vedere c� de multe ori lucrau �mpreun�. O persoan� care studia druidismul poseda cuno�tin�e �n c�t mai multe domenii posibile. Ei „�nv��au” informa�ii, le „absorbeau” oric�t de neimportante li se p�reau pe moment. Ei foloseau fiecare „buc��ic�” din cuno�tin�ele lor pentru a �n�elege universul �i lumea din jurul lor, v�zut� �i nev�zut�.

Avansarea �n societatea druidic� era dubl�. �n primul r�nd elevul trebuia s� demonstreze o �n�elegere temeinic� a cuno�tin�elor acumulate. �n al doilea r�nd, elevul primea un semn de la Natur� c� este preg�tit s� avanseze.

Druizii de multe ori c�utau �ndrumare �n „Lumea Cealalt�”, pentru c� aceste suflete sunt experimentate �n cuno�tin�ele lumii noastre �i unele sunt aproape s� avanseze la urm�torul nivel al realit��ii. Multe tehnici de medita�ie druidice erau concentrate pe accentuarea leg�turilor cu Lumea Cealalt� �i cu sufletele ce se odihnesc aici.

Nu se cunosc multe lucruri despre ini�ierea sacerdo�ilor geto-daci, �nsa se poate �ncerca aflarea lor din mitologie, tradi�ii populare, pove�ti…

Zeul Orfeu, de origine trac�, a fost primul personaj care a cobor�t pe t�r�mul cel�lalt. Aceast� cobor�re are, conform unui poem orfic, rolul unei ini�ieri �n tainele lumii de dincolo. De asemenea, Zamolxis cobor�se sub p�m�nt pentru 3 ani.

Eliade consider� c� „este ceva adev�rat �n cli�eele at�t de populare �n Grecia ulterioar� lui Herodot, care-l plasau pe Zamolxis al�turi de Pitagora, Orfeu �i mai t�rziu de Zoroastru, de �n�elep�ii egipteni sau de druizi. Toate aceste personaje erau cunoscute ca av�nd experien�e extatice �i capabile s� reveleze mistere privind sufletul omenesc �i supravie�uirea lui”.

Lumea subteran� a celuilalt t�r�m apare des �n tradi�iile populare �i �n pove�tile rom�nilor. �n aceste legende �i pove�ti putem g�si urma sacerdo�ilor geto-daci transforma�i �n sacerdo�i populari, de�i ei apar�ineau unei lumi apuse, identitatea lor oscil�nd �ntre personajul mitologic �i vr�jitorul popular:

„�n vremurile nu tare de demult, umbla ni�te oameni zdren��ro�i din cas� �n cas� �i din sat �n sat, neav�nd cu ei dec�t o desag� �n spate �i sunt tare bine primi�i, oriunde se prezint�.

Ace�tia sunt solomonarii. Rom�nii cred despre ei c� sunt oameni tare evlavio�i �i mai ales cu mult� �tiin�� de carte �i foarte deschi�i la minte.[…]

Pe calea norilor, a�a se-ntorc solomonarii �napoi �n �ara noastr�, �i-n satul de unde au plecat. �i-i conduc - pe nori - a�a cum vor ei.”

�n Pravila lui Matei Basarab, dat�nd din 1652 se face referire la sacerdo�ii populari cu puteri meteorologice, fiind numi�i „gonitori de nori”. Acest fapt dovede�te c� numele vechi al acestor sacerdo�i populari nu era cel de solomonar.

Solomonarii sunt recruta�i de c�nd sunt copii �i ini�ia�i �ntr-un loc ascuns, inaccesibil profanilor. Ace�ti copii sunt fura�i de mici de c�tre solomonari b�tr�ni �i du�i la �coala din „Crugul P�m�ntului” pe Cel�lalt T�r�m. Ei sunt ini�ia�i timp de 7 ani. �n aceast� �coal� �nva�� toate limbile fiin�elor vii, toate misterele naturii precum �i toate „solomoniile”, farmecele, vr�jile �i desc�ntecele.

Dup� ce �i �nsu�esc ini�ierea magic� ei devin protectorii drumurilor de munte, st�p�ni ai secretelor naturii.

Interesant� este �i informa�ia conform c�reia solomonarii ar cunoa�te tainele unui scris ini�iatic, �n care scriu tezaurul magic �n cartea pe care o poart� cu ei.

Figura solomonarului este str�ns legat� de vechile practici de ini�iere ale preo�ilor daci, elementele similare fiind de-a dreptul abundente: c�l�toria prin nori, practicile ascetice, cunoa�terea unei practici ini�iatice, dob�ndite �n ad�ncul pe�terii…

De�i �n general se sus�ine c� dacii nu au cunoscut scrisul, nu se poate exclude ipoteza, amintit� �i de Iordanes, conform c�reia sacerdo�ii daci cuno�teau o form� de scriere ini�iatic� similar druizilor, cu func�ia de p�strare a tezaurului spiritual.

Bendis

Bibliografie:

Simion Florea Marian - Mitologie Rom�neasc�

Marcel Olinescu - Mitologie Rom�neasc�

Hadrian Daicoviciu - Dacii

Henri Hubert - Cel�ii �i Civiliza�ia Celtic�

John O’Donohue - Anam Cara: A Celtic Book of Wisdom

Antologii Celtice