Nimic nu-i mai impresionant �n stabilirea coordonatelor spirituale ale geto-dacilor ca sanctuarele, patrulatere sau circulare, de traditie megaliticã, din Sarmizegetusa si din alte zone si asezãri extracarpatice ca la Barbosi (Galati), Pecica (Arad) sau B�tca Doamnei (Piatra Neamt). Aceste sanctuare sunt, mai �nt�i un ansamblu de piese monolitice, izolate si totusi integrate �ntr-o unitate pe baza unor raporturi matematice precise.



SARMIZEGETUSA
Pe Dealul Grãdistii se ridica antica Sarmizegetusã, cea mai mare asezare dacicã cunoscutã. Asezarea avea si o cetate cuprinz�nd o suprafatã de cca 3 ha �ntre zidurile ei cu plan neregulat. Dar Sarmizegetusa n-avea�n primul r�nd �nsemnãtate strategicã; spre deosebire de celelalte cetãti care dominã tinutul dimprejur, aceasta, desi se aflã la 1200 m �nãltime, este ea �nsãsi dominatã de �nãltimile �nconjurãtoare mai mari.
Sarmizegetusa si fortificatiile care o �nconjurã nu sunt singurele din tara noastrã construite �ntr-o tehnicã �naintatã. La fel sunt construite, de pildã, cetãtile de la Bãnita, care apãra dinspre sud drumul Sarmizegetusei, Cãp�lna, pe Valea Sebesului, Piatra Craivii, nu departe de Alba Iulia.

La Costesti s-au descoperit cele mai impunãtoare clãdiri de locuit. E vorba de turnurile locuintã, primul la capãtul de nord, al doilea la capãtul de sud al platoului. Partea inferioarã a zidurilor lor e construitã �n tehnica specificã dacicã, din aceleasi blocuri de calcar ca si incinta cetãtii. Partea lor superioarã e din cãrãmidã slab arsã, de dimensiuni neobisnuite: 48 x 48 x 8,5 cm; at�t temelia de piatrã c�t si partea clãditã �n cãrãmidã au grosimea de 3 m. Turnurile locuintã aveau c�te un etaj la care se putea ajunge pe o scarã interioarã si pe una exterioarã, ambele de lemn, asezate pe baze de lespezi vizibile si astãzi. Tocmai etajul servea ca locuintã propriu-zisã, �ncãperea de la parter, �n care se intra printr-o usã largã de 1,80 m, fiind cãmara de provizii. Astfel de turnuri-locuintã s-au gãsit si la Blidaru, Cãp�lna...
La Sarmizegetusa, locuintele asezãrii civile se �ntindeau �n afara zidurilor cetãtii, pe distantã de vreo 3 km, �nsir�ndu-se pe terasele Dealului Grãdistii si lãs�nd, pare-se �ntre ele adevãrate strãzi.

Tot at�t de impresionante prin grandoarea lor dar si prin caracterul lor enigmatic sunt �nsã si constructiile religioase ale geto-dacilor, sanctuarele lor. Complexul de ruine care a primit numele de Incinta Sacrã se aflã la aproximativ 100 m de poarta rãsãriteanã a cetãtii Sarmizegetusa. Spre el ne conduce, cobor�nd, un drum larg, pavat cu lespezi de calcar si mãrginit de un gard scurt de piatrã. Drumul dã �ntr-o piatetã pavatã. av�nd pe douã laturi c�te un brat de la un canal de apã, captat dintr-un izvor apropiat. Cele douã brate duc spre prãpastia vecinã. Privelistea care se �nfãtiseazã e impresionantã. �n mijlocul minunatei pãduri seculare de fag ochiul surprinde urmele monumentale ale sanctuarelor dacice, dispuse pe douã terase.

Pe terasa de jos, �n partea ei vesticã, se aflã cel mai vechi sanctuar descoperit la Sarmizegetusa. El n-a fost distrus de cuceritorii romani ci a fost desfiintat chiar de daci, pe locul lui ridic�ndu-se un sanctuar nou. Cel vechi se prezintã azi ca un aliniament de postamente rotunde de calcar; diametrul discurilor fiind de 1,30 - 1,50m. Sanctuarul vechi avea 60 de coloane de lemn asezate pe bazele lor rotunde de piatrã si era �nconjurat de ziduri, apãr�nd din vale ca un edificiu gigantic, aninat pe coasta destul de abruptã, dar amenajatã �n terasã, a dealului. Pe l�ngã zidul vestic, pornind din vale, trepte de calcar duceau p�nã la o platformã ziditã din aceeasi piatrã. O conductã de teracotã aducea la sanctuar apa izvorului mai sus pomenit.

�n a doua jumãtate a secolului I en. coloanele vechiului sanctuar au fost �ndepãrtate. O parte din postamentele lor, asezate la un nivel mai ridicat dec�t celelalte, au slujit la sustinerea st�lpilor de lemn din interiorul noului lãcas sacru. Terasa a fost umplutã si nivelatã, folosindu-se material vechi, s-a �nãltat o nouã platformã la capãtul de rãsãrit al sanctuarului nou. Acesta, �nconjurat de un sir de st�lpi de andezit, a fost �nsã distrus de romani, asa cã din el nu s-au pãstrat dec�t urme destul de slabe. Ceva mai bine s-a conservat un alt sanctuar, situat l�ngã cel pomenit. Pe aceeasi terasã, dar la capãtul estic al ei, se gãsesc alte douã sanctuare patrulatere. Unul e foarte rãu pãstrat si despre el se poate spune doar ca era �nprejmuit cu st�lpi de andezit. Celãlalt, mai mic, constã din 18 coloane de andezit dispuse �n trei r�nduri si e �nconjurat de st�lpi din acelasi material.

Deosebit de interesante sunt �nsã, pe aceastã terasã cele douã sanctuare rotunde. Cel mai mare, cu un diametru de 30 m, constã dintr-un cerc exterior de blocuri de andezit, str�ns lipite unul de altul si dintr-un cerc interior, concentric, din st�lpi de andezit. St�lpii sunt grupati �ntr-un anume fel, dupã sase st�lpi �ngusti si mai �nalti vine un al saptelea mai scund si mai lat. Acest grup de 6+1 st�lpi se repetã de 30 de ori, fapt care ne face sa ne g�ndim la o legãturã cu calendarul. �n interiorul acestui cerc de piatrã se gãsea un al treilea cerc format din st�lpi de lemn, acoperiti cu plãci de teracotã fin lustruite si ornamentate; st�lpii lãsau libere patru intrãri, marcate prin praguri de piatrã. �n centrul sanctuarului exista o ultimã �ngrãditurã de st�lpi de lemn, dispusi sub formã de potcoavã.

Sanctuarul mic rotund are doar 12 m �n diametru si constã dintr-un singur r�nd de st�lpi de andezit de tipurile mentionate. Gruparea lor e �nsã deosebitã: existã 11 grupuri de 8+1 st�lpi, unul de 7+1 si unul de 6+1. Fãrã a putea fi explicatã deocamdatã, si aceastã grupare trebuie pusã �n legãturã cu anumite fenomene ceresti.

�n imediata apropiere a marelui sanctuar rotund, despãrtit de el prin canalul deschis ce venea dinspre piateta pavatã, se aflã unul dintre cele mai interesante monumente ale incintei sacre: un pavaj de lespezi de andezit asezate �n formã de raze �n jurul unei lespezi rotunde din aceeasi rocã. Datoritã formei sale, acest pavaj circular de aproape 7 m �n diametru asezat pe o temelie de blocuri calcaroase, �si meritã pe deplin numele de "soare de piatrã" care i-a fost dat. �n apropierea lui este un coridor, nu prea lung, acoperit cu lespezi de calcar.

Terasa imediat superioarã e sprijinitã - pentru a nu se prãbusi peste cea de jos - de un zid de piatrã, dublat ulterior pe o anumitã portiune. Aici se gãseste cel mai mare sanctuar cunoscut de tipul aliniamentelor patrulatere. Locul fusese ocupat initial de un sanctuar mai vechi, cu postamente de calcar, din care s-au pãstrat �nsã doar c�tiva st�lpi, tot de calcar, ai fostei lui �mprejmuiri. Sub Decebal a �nceput construirea marelui sanctuar ce se vede acum, cu postamentele de andezit de peste 2 m diametru fiecare, �n numãr de 60, asezate pe sase r�nduri. Pe aceste postamente urmau sã se ridice baze si coloane de andezit. C�teva baze, de formã ionicã, au si fost asezate. A izbucnit �nsã rãzboiulsi lucrãrile s-au �ntrerupt; coloanele n-au mai apucat sã fie puse pe bazele lor, ci au rãmas risipite pe drumul care duce la cetate. �n conceptia arhitectilor daci ele trebuiau sã se ridice la o �nãltime de 1,20 - 1,50 m.
Sanctuarul era flancat de un gard de piatrã, iar terasa �nsãsi era apãratã de alunecarea terenului de deasupra printr-un frumos zid de piatrã ce mergea paralel cu gardul la 6 m distantã �n spatele acestuia.

Sanctuare patrulatere existã si la Costesti (patru), unul �n apropierea fortificatiei de la Blidaru, unul �n cetatea de la Piatra Rosie si unul la Piatra Craivii, pe una din terasele �nãltimii st�ncoase, la Barbosi si la B�tca Doamnei. Singurul sanctuar circular gasit �n afara celor de la Sarmizegetusa este la Pecica (probabil antica Ziridava).
Descoperirile arheologice din Muntii Orãstiei si, �ntr-o mãsurã mai redusã, din alte pãrti ale Daciei indicã predominarea unui cult solar sau urano-solar �n secolele I ien. - I en. S-a dovedit �nsã cã marile sanctuare de la Sarmizegetusa si Costesti nu aveau alt acoperis dec�t cerul. Pe un vas din asezarea geto-dacicã de la Bucuresti - Tei se poate vedea imaginea cercului solar; aceeasi reprezentare a soarelui se regãseste pe unele din vasele pictate descoperite la Sarmizegetusa, �n timp ce la Piatra Rosie au fost aflate fragmentele unui car solar �n miniaturã fãurit din fier si bronz. Marele sanctuar rotund de la Sarmizegetusa cu asezarea ritmicã a st�lpilor sãi presupune efectuarea unor observatii ceresti. �n sf�rsit, descoperirea splendidului soare de piatrã �n incinta sacrã a Sarmizegetusei a risipit orice �ndoialã asupra caracterului predominant urano-solar al religiei geto-dace.

"