BEBRICII
Populatie de origine tracã. A locuit �n Bitinia si �n Mysia, �ntr-o regiune de pe tãrmul Hellespontului si din preajma cetãtii Lampsakos, regiune cunoscutã �n antichitate sub denumirea de Bebrycia. Era situatã �n partea de nord-vest a Turcieide astãzi, �n zona de coastã. Izvoarele istorice pãstrate retin doar faptul cã printre divinitãtile cãrora li se �nchian aceastã populatie se numãra si Priap. O localitate anticã, situatã pe coastele sud-estice ale Mãrii de Marmara, �nspre str�mtoarea Dardanele, purta chiar numele acestei zeitãti. Ea se afla �n apropiere de locul unde r�ul Granicus (azi Cian) se vãrsa �n Marea de Marmara. �n ciocnirile pe care le-au avut cu populatiile �nvecinate , printre care bitinii si frigii, bebricii au fost �nfr�nti si li s-a pierdut urma.





AGRIANII
Populatia tracicã a agrianilor a locuit �n regiunile muntoase ale Bulgariei de astãzi, cuprinse �ntre muntii Rodopi si Fluviul Struma, numit �n antichitate Strymon. Acest trib este amintit �ncã �n sec.V �.e.n. de cãtre istoricul grec Tucidide. �n secolele urmãtoare, agrianii continuã sã fie mentionati de cãtre istoricii antici, ex.: Polybiu, Ptolomeu. Din toate aceste relatãri rezultã cã agrianii s-au remarcat prin vitejia lor �n rãzboaie si cã au fost recunoscuti ca buni arcasi.
APSINTHICII
Populatie tracicã mentionatã �n vechime �n bazinul inferior al Fluviului Ebru, pe malul lui drept, deci �ntr-o regiune situatã �n partea de sud sud-est a Bulgariei (mai t�rziu acest tinut este cunoscut sub numele de Corpilica). Centrul acestei formatiuni tribale a fost localitatea Apsinthis, de la care si-a luat numele populatia din jur. �ntre izvoarele antice care pomenesc pe aprinthioi e geograful Strabon, dar inele informatii au apãrut �ncã din sec.V �.e.n. la Herodot pãrintele istoriei. Printre altele, acelasi izvor mentioneazã faptele cã acesti traci aduceau jertfe omenesti zeului lor Pleistoros.
PIARENSII si DIMENSII
Aceste triburi traco-getice, au fost situate de Ptolomeu tot �n Europa provincia Moesia Inferioarã (N-E Bulgariei). Presupun�nd cã geograful antic ar fi transmis gresit numele piarensilor, �nvãtatii socotesc cã denumirea tribului trebuie legate de localitatea Apoiaria (azi Riahov), care ar fi fost capitala sa si care s-a dezvoltat cu deosebire �n sec.IV-VI. O ipotezã plauzibilã, tin�nd seama cã acest trib e cunoscut si sub numele de appiarensi. Dimensii se pare cã au avut drept centru, localitatea Dimum (azi Belene), de la care li se trage numele.
TAGRII
Populatia anticã, pomenitã �n “Geografia” lui Ptolomeu si localizatã de el, “l�ngã Dacia, �ntre bastarni si tyrageti”. Dupã pãrerea lui V.P�rvan (Getica) tagrii ar putea fi un trib getic mai mic, care locuia pe cursul mijlociu al Nistrului. Acelasi istoric nu admite legãtura fãcutã de cãtre unii specialisti strãini �ntre tagri si o inscriptie mai t�rziu de pe un vas de aur descoperit �n Banat la S�mnicolaul Mare.
TYRAGETII
Populatie de origine geticã, localizatã de izvoarele antice pe cursul mijlociu si inferior al Nistrului. �n �ncercarea sa de dispunere geograficã a diferitelor neamuri din Dacia, V.P�rvan (Getica ) face precizarea cã “pe Tyras (Nistru), �n mod special, getii erau numiti -Tyragetai”. Cele mai vechi stiri despre aceastã populatie se pãstreazã �n opera geograficã a lui Strabo, din care retinem urmãtoarele:”Locuitorii de pe malurile de dincolo ale Istrului sunt getii, tyragetii si bastarnii; Istrul lasã �n st�nga toate meleagurile getilor, tinuturile tyragetilor, bastarnilor si sarmantilor, p�nã la Fluviul Tanais (Don); prima parte a �ntregii regiuni ce se �ntinde la nord, �ntre Istru si Borysthenes (Nipru) este pustiul (stepa) getilor. Apoi vin tyragetii, iar dupã ei sarmantii iazygi”. �n acelasi sens se pronuntã si Ptolomeu:”mai jos de bastarni, l�ngã Dacia sunt tagrii si mai jos de ei tyragetii”. La r�ndul sãu, Plimin cel Bãtr�n (23-79 e.n.) ne informeazã cã “ de la Istru �nainte se aflã vestitul Fluviu Tyras si o insulã �ntinsã locuitã de tyrageti”. Tyragetii locuiau, deci, �n sec.I �.e.n. - II e.n. pe cursul inferior al Nistrului (Tyras), prezent�ndu-se ca o populatie distinctã si de sarmati si de bastarni. Sãpãturile efectuate �n pãrtile de S-E ale C�mpiei Bugeagului, �n necropolele tumulare de la Sabat si Katargi, care au scos la ivealã ceramicã localã carpicã, sprijinã si ele originea geticã a acestei populatii.Bizuindu-se pe descoperirile arheologice dintre Prut si Nistru, ca si pe analiza izvoarelor scrise si pe unele toponime, arheologii sovietici V.P. Petrov si G.B. Federov ajung la concluzia cã tyragetii au reprezentat populatia autohtonã din regiunea Nistrului, de la mijlocul mileniului I.�.e.n. si p�nã �n primele secole ale e.n.
COTENSII
Trib mentionat de Ptolomeu �n r�ndul principalelor neamuri geto-dacice. Geograful grec �l dispune, ca si pe cel al buridavensilor, la sud de ratacensi, cancoensi si biefi. Dealtfel, V.P�rvan �i si numeste “enigmaticii cotensi” si �i localizeazã �n E Daciei, respectiv �n S-Modldovei. Cercetãrile arheologice din aceastã parte a Daciei pledeazã pentru includerea cotensilor printre neamurile de origine geto-dacicã.
ARTACII
Ramurã munteanã a moesilor, care locuiau �ntre Traiana si Philippopolis (actualele orase Stara Zagora si, respectiv, Plovdiv). Foarte rãzboini, asa cum relevã istoricul grec Dio Cassius (c.155-c.236 e.n.), artacii s-au ridicat �mpotriva cuceritorilor romani, dar �n anul 28 �.e.n., au fost �nvinsi de proconsulul Marcus Licinius Crassus. Pe o inscriptie gãsitã la Plovdiv si semnificativã pentru �mpãm�ntenirea unor zeitãti grecesti la mitologia localã, Hera are atributul de artakene, adicã “a artacilor”.
CARPODACII
Neam mentionat �n lucrarea istoricului grec Zosimos (sec.V e.n.). Istoria nouã, �n lucrarea �n care ni se relateazã cã “Teodosiuus a respins pe sciri si pe carpodaci si, �nving�ndu-I �n luptã, I-a silit sã treacã Istrul si sã se �ntoarcã pe meleagurile lor.” Denumirea cde carpodaci, pe care n-o mai �nt�lnim �n celelalte izvoare scrise, a fost interpretatã de istorici �n mod diferit: carpodacii ar fi ori”daci amestecati cu carpi”, ori “carpi de origine dacicã”, ori,”daci �n tara carpilor”. Fiecare formulare oferã concluzia cã n-ar fi vorba despre o singurã populatie, ci despre douã neamuri de aceeasi origine (dacã). V.P�rvan a identificat numele carpodacilor cu acela al carpilor, importanta uniune de triburi dace de la este de Carpati. Cercetãrile si descoperirile arheologice recente au dovedit justetea acestui punct de vedere, demostr�nd o datã �n plus identitatea carpodacilor cu aceea a carpilor. Denumirea de carpodaci folositã de Zosimos se referã la populatia carpicã rãmasã pe loc, �n Dacia, dupã ce o parte a acestei populatii a fost transferatã �n Imperiul roman, la sf�rsitul sec.III si �nceputul sec.IV e.n.
DANTHELETII
Herodot �i situeazã pe dantheleti la izvoarele Strymonului (Struma), dar Strabon �i localizeazã, �mpreunã cu corallii, si bessii, �ntre Muntii Haemus si Pont. De la istoricul grec Polibiu (203-120 �.e.n) aflãm cã regele macedonean Filip V a �ntreprins, �n anul 183 �.e.n., o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor, bessilor, si ale dantheletilor, jefuindu-le satele si locuintele. �mpreunã cu dardanii si scordiscii, dantheleti au atacat �n anul 85 �.e.n. Macedonia, fiind respinsi de generalul roman Sylla. Mai t�rziu bastarnii au pustiit tinuturile dantheletilor, condusi pe atunci de un rege orb, Sitas. �n sprijinul lor, dupã cum relateazã Dio Casius, a venit �n anul 29 �.e.n., Marcus Licinius Crassus, care a urmãrit pe bastarni p�nã la gurile Dunãrii. De la acelasi istoric mai aflãm cã bastarnii I-au atacat din nou pe dantheleti, rãzbun�ndu-se pentru cele �ndurate de pe urma romanilor. �mpreunã cu scordiscii, dantheletii au �ntreprins, �n anul 16 �.e.n., o campanie de jaf �n Macedonia. �n epoca Imperiului roman, teritoriul dantheletilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale provinciei Tracia. Numele lor apare si �n Tabula Peutingerianã. Ca soldati, dantheletii sunt mentionati �n legiunile romane de pe limesul de la Rhin.
DIONII
Unul dintre importantele neamuri din Muntii Rodopi, asezati �n numãr mare, pe cursul superior al r�ului Nestos (Mesta), asa cum precizeazã �n sec.V �e.n. Tucidide. Li se mai spunea si machairophorii, adicã urtãtorii de sãbii scurte si �ncovoiate”. Dioii se numãrã printre triburile trace care si-au pãstrat independenta fatã de regatul odrisilor, angaj�ndu-se �n armata lui Sitalkes. Unii istorici considerã pe dioi o ramurã a bessilor, care urmare a denumirii de diobessi folositã de Plinius cel Bãtr�n, �n Istoria naturalã,denumire care desemna populatia tracã din preajma izvoarelor si de pe cursul superior al Fluviului Hebrus. Dupã pãrerea lui V.P�rvan, dioii mentionati de Tucidide ar putea fi identificati cu o populatie dacicã. Stãruinta cu care revine totusi �n izvoare localizarea dioilor �ntre Srtymon si Hebrus pare sã nu lase nici o �ndoilaã asupra originii lor sud-tracice.
CAUCOENSII
Autorul antic care a mentionat existenta tribului dacic al caucoensilor a fost geograful grec Ptolemeu. Localizati de Vasile P�rvan �n “regiunea de munte din Neamt si Bacãu si tinutul spre apus din tara secuilor”, (Getica) caucoensii au fost vecinii de sud ai costobocilor, care au locuit �n nordul Moldovei, inclusiv �n partea carpaticã si dincolo de Siret p�nã la Nistru, ceea ce ne face sã adãugãm, �n mod logic, la zona locuitã de tribul caucoensilor, si �n centrul Moldovei. La aceeasi concluzie ne aduce si harta ce �nsotea textul operei geografice a lui Ptolemeu, pe care alte triburi vecine sunt amplasate �n asa fel, �nc�t se poate deduce existenta, �n centrul Moldovei, a caucoensilor. O seamã de diferite alte aprecieri referitoare la acest trib sunt greu de acceptat, datoritã putinelor informatii de care dispunem.
ANSAMENSII
Trib localizat, dupã unele inscriptii din vremea stãp�nirii romane �n Dacia, pe Somes (numit Samus �n antichitate), �n nord-vestul Transilvaniei. �n plinã epocã romanã, existã atestat epigrafic un sat purt�nd numele acestui trib : vicus Ansamensium.
OBULENSII
Trib traco-getic mentionat de Ptolemeu ca locuind �n partea de rãsãrit a provinciei romane Moesia Inferior, adicã �n actuala Dobroge. Acelasi geograf antic precizeazã cã tinutul obulensilor se afla la nord de cel al crobizilor. Asadar, dacã informatiile despre localizarea crobizilor parvenite din antichitate, c�t si recentele cercetãri de toponimie anticã sunt corecte, ar fi posibil ca obulensii sã fi ocupat partea de est a Dobrogei centrale. Nu avem nici o indicatie privind capitala acestui trib. O ipotezã �n acest sens poate fi sugeratã de o recentã informatie epigraficã, potrivit cãreia �n limitele teritoriului histrian din epoca romanã a existat localitatea Arcidava, c�ndva sediul unei importante uniuni getice - poate a obulensilor - cu care grecii de pe litoral au cãutat sã �ntretinã relatii c�t mai prietenesti. Dar si alte centre getice pot fi presupuse cã au fost capitala acestui trib.


"