Pornind de la principalele lor caracteristici biologice: veninosi, aducatori de moarte si neveninosi, benefici dar, mai ales, de la faptul ca la latitudini medii, asa cum se afla si spatiul carpato-danubian, serpii au ciclul biologic perfect suprapus peste ciclul astronomic anual al Soarelui, adica hiberneaza sub pamant incepand cu echinoctiul de toamna si revin la suprafata odata cu echinoctiul de primavara, serpi au constituit din cele mai vechi timpuri exemplu de fiinte duale, simbol perfect al regenerarii ciclice a vietii, viata si moartea, binele si raul, fecunditatea si sterilitatea etc.

Importanta simbolisticii sarpelui pentru locuitorii spatiului carpato-danubian rezulta din deosebit de frecventa si foarte diversificata reprezentare a sarpelui in ornamentica lor sacra. In acest sens, autorul prezinta o succinta trecere iIn revista a modului cum a fost reprezentat sarpele, incepand cu paleoliticul superior de la Strachina-Dorohoi, cu 15000 de ani in urma si continuand cu neoliticul, trecand prin epocile metalelor si pana in zilele noastre. Principalele semne si simboluri utilizate in reprezentarea sarpelui au fost: segmente de linii (drepte, unduite, in zigzag), semicercuri afrontate, siruri de romburi ai, in mod special, motivele spiralo-meandrice care, dupa cum au mai afirmat autorii, isi au originea in acest spatiu.

Motivul semicercurilor afrontate, vechi din neoliticul timpuriu, demonstreaza stravechimea gandirii dialectice pe aceste meleaguri, iar motivul spiralei duble, aparut in neoliticul dezvoltat al culturii Vinca-Turda, a avut o talmacire similara simbolurilor yin si yang, dar mult mai timpurie decat acestea. Spirala dubla a fost simbol sacru utilizat ca simbol apotropaic incepand din neolitic si pana aproape in zilele noastre.

Autorul prezinta o noua interpretare a simbolului spiralic de pe peretele vestic al templului de la Cascioarele (cultura Boian -faza Spantov) din care rezulta ca atat simbolistica motivelor spiralice, cat si cea a culorilor s-a pastrat neschimbata de-a lungul a peste 6 milenii, ceea ce constituie un argument de netegaduit al continuitatii spirituale pe aceste meleaguri si inlatura orice indoiala privind autohtonia noastra cu adevarat multimilenara.

Articol prezentat de Nicolae Ticleanu, Bucuresti, Romania la cel de-al 3-lea Congres de dacologie
http://www.dr-savescu.com/densusianu2002/

"