Adoptiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian �n provinciile germanice, ram�n�nd la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunare p�na spre sf�rsitul anului 99. Aceasta lunga stationare la frontiere a pregatit expeditiile sale de mare anvergura.

�nainte de a se �ntoarce la Roma, �n iarna 98-99 e.n., Traian �ncepe un turneu de inspectie, pe frontiera danubiana. �n "Panegiricul" sau, publicat �n timpul si dupa primul razboi dacic, Pliniu subliniaza ca astfel Traian intimida pe Decebal si �i zadarnicea orice plan de noua actiune ofensiva. �n realitate, Traian urmarea, mai ales, sa verifice si sa consolideze capacitatea de lupta a legiunilor stationate �n zona danubiana. Patru dintre acestea se aflau �n Pannonia (I Adiutrix, XIII Gemina, XIV Gemina, XV Apollinaris), trei �n Moesia Superioara (IV Flavia, II Adiutrix, VII Claudia) si �nca doua �n Moesia Inferioara (I Italica si V Macedonica). Traian inspecteaza taberele acestor legiuni, fortele auxiliare si fortificatiile de la frontiera. Totodata, el �ntreprinde lucrari importante, cum ar fi: construirea sau numai terminarea construirii soselei de pe malul sudic al Dunarii, la Cazane, care prelungea de fapt unele amenajari rutiere mai vechi.



Cum atesta vestita inscriptie "Tabula Traiana", aceasta sosea s-a realizat prin taierea unor bucati de st�nca iar podeaua sa a fost sustinuta de console de lemn fixate �n malul pietros. Noi fortificatii au fost ridicate �n mai multe locuri. Toate aceste actiuni faceau parte dintr-un plan de pregatire a vastei campanii �ntreprinse �mpotriva dacilor. Nici chiar declaratiile de pace, mentionate de Pliniu nu puteau �nsela pe nimeni.

PRIMUL RAZBOI DACIC

Cauze:

- intentia lui Traian de a spala presupusa rusine rezultata din tratatul �ncheiat �ntre Domitian si daci.

- Pliniu se refera la dispretul dacilor fata de Imperiul Roman, prilejuit de stipulatiile tratatului, lucru dovedit de incursiunile �n teritoriile romane.

- de asemenea, Criton semnaleaza ca Decebal umilise pe romani prin �ncheierea pacii din 89 e.n., consider�nd acest lucru ca pricina fundamentala a razboiului lui Traian si a cuceririi regatului dac. Decebal a folosit clauzele tratatului pentru a-si spori capacitatea de lupta. Astfel el a atras �n r�ndurile armatei dace un numar mare de transfugi recrutati dintre militarii romani cei mai destoinici.

Dacii si-au fortificat puternic cetatile si au fabricat masini de lupta eficace. Armata daca, pregatita de militari romani, deprindea tactica de lupta romana.

Cauzele imediate ale cuceririi Daciei sunt:

de ordin politico-militar;

b) de natura economica.

a) Cauze de ordin politico-militar.

- statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii sa mai poata asigura securitatea deplina a frontierei danubiene.

- Traian avea intentia de a fauri �n Europa estica o latinitate puternica, replica a celei create �n Occident de Caesar si de August, Dacia urm�nd sa devina un bastion avansat al acestei latinitati, �n mijlocul vecinilor aprigi ai romanilor.

- apararea provinciilor balcanice de triburile migratoare. Totodata, el nu voia sa lase �ntreg estul Imperiului �n sfera lingvistica-culturala elenica si spera sa creeze un rasarit latin, alaturi de cel grecesc.

- romanii doreau sa cucereasca toate statele civilizate de la frontierele lor, numite "lumea locuita", din care faceau parte si dacii. Prin acest lucru se urmarea de fapt cucerirea regatului part, principalul stat civilizat din Orient.

- Traian nu considera posibila o actiune de anvergura �mpotriva partilor, �nainte de a-si fi asigurat spatele, adica �nainte de a fi lichidat primejdia constituita de statul dac al lui Decebal.

b) Cauze de ordin economic

- aurul dacilor, bogatiile subsolului si solului dacic, al minelor si ogoarelor sale, au determinat �n mare masura cucerirea Daciei, care astfel putea sustine material celelalte campanii.

- posibilitatea colonizarii unor noi teritorii promitea solutionarea partiala a unor deparitati sociale si devierea unor nemultumiri.

- linia Dunarii era mai usor de aparat dec�t o frontiera �n interiorul Daciei. Experientele Imperiilor Bizantin si Otoman, dar si cele ale Imperiului Roman, o dovedesc.

Campaniile:

Decebal si-a creat un abil sistem de aliante, care a dus la formarea unei ample coalitii antiromane, din care faceau parte numeroase triburi dacice, germanice si sarmatice: �ndeosebi burii germanici si roxolanii. Se apreciaza ca el a concentrat �mpotriva lui Traian o armata formata din 60.000 de luptatori (ceea ce la acea vreme �nsemna foarte mult), dintre care 40.000 erau daci si 20.000 proveneau din r�ndurile aliatilor sai. Decebal a �ncercat de asemenea sa stabileasca o alianta cu partii, chiar daca nu cunostea intentia lui Traian de a-i ataca, dupa cucerirea Daciei.

Pe l�nga construirea marelui drum militar si �ntarirea garnizoanelor si a fortificatiilor, Traian a sapat un canal lung de peste 3 Km pe malul drept al Dunarii, �n zona dificil navigabila de la Portile de Fier, care urmarea sa asigure trecerea flotelor romane de pe Dunare (lucru atestat de descoperirea unei a doua "Tabula Traiana"). El si-a �ntarit armata si prin aducerea unor legiuni din alte teritorii care nu puneau probleme militare. Fortele auxiliare au fost �ntarite cu unitati neregulate, "etnice", recrutate din populatiile neromanizate, cum erau: maurii, asturii, sirienii, palmirienii,britanii, germanicii. Fortele romane utilizate �n primul razboi dacic �nsumau 150.000 de militari.

Prima campanie �ncepe �n 25 martie 101. Ajuns la Dunare, Traian trece fluviul pe un pod de vase pe la Lederata (�n prezent Rama). Totodata, o a doua coloana romana a trecut Dunarea pe la Dierna (azi Orsova) cu scopul de a se uni ulterior cu principalele forte expeditionare.

�n timp ce dacii se retrag ad�nc �n interior, romanii �nainteaza sistematic �n Banat. Traian renunta la ideea unei �naintari rapide spre Sarmizegetusa deoarece o solie �l informeaza ca burii si alti aliati ai dacilor (dacii din nord, care nu faceau parte din statul lui Decebal) cer �ncheierea pacii cu Decebal. Trupele romane croiesc drumuri, ridica poduri si �nalta castre, care le asigura ocuparea ferma a tarii si legatura cu provinciile de la sudul Dunarii. Fortele conduse de Traian �nainteaza spre nord, pe la Arcidava (Varadia actuala), Centum Putea, dupa care se �ntorc spre est, de la Berzovia (B�rzava) spre Ai(zi)zis (Pogonis), av�nd ca obiectiv principal Tibiscum. Aici se realizeaza jonctiunea cu fortele pornite de la Dierna. De aici patrund pe valea Bistritei, �ntr-un defileu �ngust si paduros, numit Poarta de Fier a Transilvaniei. �n acest lung culoar, la Tapae, are loc prima confruntare importanta �ntre cele doua trupe, �nvingatori iesind romanii.

Dacii se retrag, fiind defavorizati de vreme si trimit solii de pace dar care sunt respinse.

Romanii patrund �n depresiunea Hategului si �ncep cucerirea cetatilor dacice din munti, unde se aflau puternicele citadele de la Gradistea, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Fortele lui Traian ajung �n fata unei cetati, pe zidurile careia se aflau, �nfipte �n pari, craniile prizonierilor romani, luati �n timpul campaniilor lui Domitian. Datorita iernii Traian este obligat sa �ncetineasca si mai mult �naintarea, importante efective romane ram�n�nd sa ierneze �n Tara Hategului.

Decebal profita de ragazul acordat de venirea iernii, �ncerc�nd o diversiune menita sa �i oblige pe romani sa se retraga complet din Dacia. �n acest scop, el a obtinut si sprijinul substantial al aliatilor sai. Aceasta diversiune s-a produs �n iarna 101-102, �n Moesia Inferioara. Zona de actiune a fost destul de larga, �ntruc�t �ngloba Dobrogea si nordul Bulgariei actuale. Fortele trimise de Decebal s-au unit cu burii cobor�ti de-a lungul Carpatilor rasariteni si cu roxolanii lui Susagus, foarte bine �narmati. Atacatorii trec cu dificultate Dunarea, caci gheata se rupe sub greutatea lor si le pricinuieste pierderi serioase. Ataca zonele fortificate ale inamicilor slab aparate de auxiliari romani, pe care le prada si jefuiesc, repurt�nd unele succese. Acest lucru determina �mbarcarea lui Traian, �mpreuna cu o mare parte din unitatile din Dacia, care imediat ce debarca se angajeaza �n lupta cu "barbarii". Au loc 3 mari ciocniri, soldate cu mari pierderi de ambele tabere. Cea mai importanta este cea de la Adamclisi, unde Traian a participat personal la batalie, rup�ndu-si propriile vesminte pentru a confectiona bandaje pentru raniti, si din care romanii au iesit �nvingatori. Astfel diversiunea moesiana este lichidata.

Pentru consolidarea liniei Dunarii, �mparatul lasa �n Moesia Inferioara pe Laberius Maximus �n fruntea unei legiuni.

�ntre timp, Decebal ataca trupele din Tara Hategului, slabind astfel si mai mult trupele romane.

A treia campanie are loc �n primavara anului 102, c�nd romanii ataca din 4 directii. O coloana, condusa de �mparat, ataca prin Transilvania, din valea Muresului, cetatile dacice din M-tii Orastiei. �nainteaza de-a lungul Apei Orasului (Gradistii) si cucereste una dupa alta cetatile dacice din munti. Este luata cu asalt fosta capitala a dacilor, cetatea de la Costesti.

O alta coloana romana patrunsese prin pasul V�lcan, de-a lungul Jiului, si �nfr�nsese pe daci �n zona orasului Petrosani.

O a treia coloana patrunsese prin pasul Turnu Rosu, impun�nd dacilor pierderi grele si lu�nd multi prizonieri. Aceasta coloana se uneste cu fortele lui Traian, continu�nd cucerirea cetatilor din munti.

Pentru a �nfr�nge moralul dacilor si a le taia resursele, romanii p�rjolesc satele autohtone.

A patra coloana atacase dinspre est sau nord-est, ocup�nd o cetate dacica �n care se afla chiar sora lui Decebal. Si aceasta coloana face jonctiunea cu grosul fortelor romane conduse de Traian.

Aceasta forta s-a confruntat cu armata dacica �n apropiere de Sarmizegetusa. Initial romanii au fost pusi �n deruta, dob�ndind foarte greu victoria cu ajutorul unor aristocrati daci tradatori.

Aceasta batalie, care epuizase ambele tabere, si venirea iernii, determina pe Traian sa-i acorde lui Decebal pacea solicitata, dar cu conditii foarte aspre pentru daci.

Pacea din 102

Pentru a respecta privilegiile senatului, Traian nu acorda dacilor dec�t un armistitiu. Dacii sunt obligati sa trimita o ambasada senatului la Roma, care �ncheie definitiv pacea cu ei. Dar aceasta pace stipula de fapt conditiile lui Traian.

- Decebal trebuia sa predea armele, masinile de razboi, tehnicienii si transfugii romani.

- sa-si demanteleze fortificatiile.

- sa cedeze teritoriile cucerite de romani.

- sa nu aiba alti prieteni si dusmani dec�t pe cei ai romanilor.

- sa nu mai recruteze ostasi �n interiorul Imperiului Roman.

Xiphilin adauga ca Decebal a consimtit "fara voie", si a primit pacea.

Astfel capacitatea de aparare a dacilor era considerabil redusa iar politica lor externa disparuse, fiind nevoiti sa se alinieze intereselor si actiunilor romane.

Au fost distruse cetatile de la Piatra Rosie, Blidaru si Sarmizegetusa Regia. �n ce priveste teritoriile ocupate de romani si cedate prin tratatul de pace, acestea includeau o portiune din Tara Hategului, sudul Banatului, teritorii din Oltenia si zone �ntinse din Muntenia si sudul Moldovei, ce au fost �ncorporate Moesiilor romane. Romanii au lasat si c�teva garnizoane �n diferite puncte esentiale ale teritoriului ramas lui Decebal, pentru a supraveghea aplicarea tratatului de pace. Ulterior aceste forte de ocupatie au fost retrase, dar pentru daci conditiile de pace ram�neau �nca zdrobitoare.

�ntorc�ndu-se la Roma, �n decembrie 102, Traian primeste numele de Dacicus, sarbatorindu-si totodata si triumful. Apar primele emisiuni monetare, ce �l prezinta, pe Traian �ntr-o cvadriga triumfala, Dacia �n genunchi si oferind un scut lui Traian, un dac prosternat �naintea unei figuri ce simboliza senatul, pe l�nga numeroase imagini ale trofeelor �mparatului. Prin acest lucru, Traian urmarea sa pregateasca opinia publica �n vederea celui de-al doilea razboi dacic.

AL DOILEA RAZBOI DACIC

Pregatirile

Traian, care fusese obligat de starea resurselor sale sa acorde dacilor pacea din 102 e.n., �ncepe sa-si �ntareasca sensibil linia Dunarii si teritoriile dacice ocupate. Personalul de conducere al provinciilor de la granita cu statul dac este �mprospatat. Garnizoanele romane sunt pretutindeni �ntarite si mai ales �n Moesia Inferioara, pentru a se evite o noua diversiune ca cea din iarna anilor 101-102. Sunt sporite si bine antrenate trupele romane din Oltenia si Banat.

�n vederea asigurarii comunicarii intre cele doua maluri ale Dunarii, Traian ordona construirea unui pod permanent de piatra, la Drobeta, punct care controla mai multe drumuri de acces spre centrul statului dac. Astfel, Apollodor a edificat intre 103 si 105, un pod de piatra de dimensiuni gigantice pentru antichitate. Podul avea o lungime de peste 1000m (1135m), era sustinut de 20 de picioare de piatra, iar la capete avea portaluri monumentale si bolti cu o deschidere de 33m.

Dar aceste lucruri nu-i putea scapa nici lui Decebal. Xiphilin relateaza ca Decebal ordona sa se fabrice arme, primeste din nou transfugi romani, trece la refacerea cetatilor distruse si la ridicarea unor fortificatii. Sunt construite noi incinte pentru cetatile de la Blidaru si de la Piatra Rosie si este refacut sistemul de aparare al celei de la Costesti (distrus �n 102). Totodata, Decebal trimite solii la vecinii sai spre a propune constituirea unei mari coalitii antiromane, ataca pe iazygi, aliatii Romei, si le ocupa unele teritorii (Banatul vestic, care fusese anexat de iazygi dupa primul razboi dacic). El respinge ultimatumul roman care �i cerea sa predea armele si transfugii angajati de el si trece la atac, �n primele luni ale anului 105, baz�ndu-se pe efectul surprizei, cu toate ca stia ca are sanse de izb�nda mai mici dec�t �n razboiul din 101.

�nceputurile celui de al doilea razboi

Dacii declanseaza �n mod practic ostilitatile numai dupa ce primisera si respinsesera ultimatumul roman, destinat sa-i dezarmeze si sa le stopeze pregatirile de razboi. Decebal ataca garnizoanele romane de pe teritoriile cedate �n 102 si �ntinde o cursa lui Cneus Pompeius Longinus, fost guvernator �n Moesia Superioara si �n Pannonia (�n 98 e.n) , care comanda o parte din fortele romane. Longinus este facut prizonier si Decebal se angajeaza sa-l restituie �n schimbul retragerii lor la sudul Dunarii si redob�ndirii teritoriilor anexate �n urma primului razboi dacic. Dar Longinus se sinucide si astfel �i rapeste lui Decebal orice instrument de presiune asupra romanilor.

Ofensiva dacilor se desfasoara �n iarna t�rzie si �n primavara anului 105, �nainte de declansarea oficiala a razboiului. Unele zone ocupate de romani au cazut �n m�inile dacilor, astfel �nc�t fortele lor au �nregistrat un succes partial. Totusi vasta coalitie antiromana, de la Dunare la Eufrat, n-a luat nastere. Xiphilin reliefeaza ca numerosi daci au trecut din nou de partea lui Traian.

Senatul declar�nd razboi dacilor, Traian riposteaza fata de intentia lui Decebal, care �ncalcase ireparabil conventiile. Astfel, el aduna la Drobeta forte mai numeroase dec�t cele �ntrebuintate �n primul razboi dacic si �si alcatuieste un stat-major format din generali si guvernatori importanti.

Decebal, prin intermediul unor transfugi �ncearca sa-l ucida pe �mparat dar acestia sunt prinsi �nainte de a putea �nfaptui atentatul.

Trecerea lui Traian peste Dunare are loc pe podul nou construit la Drobeta. Marsul trupelor romane se desfasoara prudent si foarte lent pe teritoriile ocupate �nca din 101 si 102, unde numeroase lucrari de fortificatii, drumuri si poduri sunt din nou efectuate. Se pare ca Traian nu a patruns pe teritoriile ramase �n stap�nirea lui Decebal dec�t �n primavara anului 106, c�nd a �nceput marea ofensiva propriu-zisa. Din Oltenia, unde a iernat, el a atacat pe mai multe fronturi dec�t �n 102, �ncerc�nd sa-l prinda pe Decebal �ntr-un cerc, elimin�nd astfel, posibilitatea unei diversiuni.

Cucerirea Sarmizegetusei

Cu o forta militara considerabila, care se apropia de 200.000 de oameni, romanii au avansat pe 5 sau 6 coloane.

O prima coloana a �naintat pe valea Cernei si ulterior, trec�nd pe la Tibiscum, a patruns prin Poarta de Fier a Transilvaniei si pe la Tapae �n depresiunea Hategului; a urcat apoi spre valea Muresului, de unde a cobor�t catre Sarmizegetusa.
O a doua coloana a intrat �n Transilvania pe valea Jiului, prin pasul V�lcan. �n drumul sau, pe malul st�ng al Jiului, se afla castrul de la Bumbesti, construit probabil �n timpul primului razboi dacic.






A treia coloana, condusa de Traian �nsusi, a construit un drum pe valea Oltului, protejat de fortificatii puternice si a patruns �n Transilvania, pentru a ataca dinspre est "redutele" dacice din M-tii Orastiei.

A patra coloana a plecat de la castrele romane ridicate �n Muntenia �n cursul primului razboi si a patruns �n Tara B�rsei prin trecatoarea Bran.

A cincea coloana a intrat �n Tara B�rsei prin pasul Bratocea.

Dar este posibil ca o a sasea coloana, dupa ce �naintase pe valea Siretului, sa fi patruns �n Transilvania, printr-unul din pasurile Carpatilor Orientali.

Primele trei coloane urmarea sa atace cu prioritate cetatile dacice din Muntii Orastiei, zona �n care si-au unit fortele. Coloanele intrate �n Tara B�rsei au venit ulterior sa �ntareasca trupele din sud-vestul Transilvaniei.

�naintarea romanilor a fost mai rapida, dar s-a realizat de asemenea sistematic, cu precautie, necesit�nd constructii de drumuri si fortificatii. Trupele care au atacat �n M-tii Orastiei au purtat lupte cr�ncene si s�ngeroase caci dacii �ncercau prin toate mijloacele sa-i opreasca - reusind sa ocupe cetatile de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Din nou Decebal este tradat de o fractiune din poporul sau care se supune lui Traian. Grosul fortelor lui Decebal este obligat sa se �nchida �n capitala statului dac, Sarmizegetusa Regia, aflata pe Dealul Gradistei la 1200 m �naltime. Aceasta cetate constituia si obiectivul principal al �naintarii lui Traian.

Astfel a �nceput asediul Sarmizegetusei, �n vara anului 106 e.n. Primul asalt roman este respins. Dar romanii �si construiesc o fortificatie paralela cu cetatea daca si taie dacilor alimentarea cu apa. O parte dintre daci se predau, fiind istoviti de sete iar altii reusesc sa scape. Cetatea este invadata, fortificatiile sunt distruse, �mpreuna cu asezarile civile, iar incinta sacra este incendiata. Acest lucru reprezenta �nceputul "tragediei" poporului dac si o noua cucerire romana.

Rezistenta dacilor

Totusi razboiul nu s-a �ncheiat definitiv cu ocuparea si distrugerea Sarmizegetusei. �mpreuna cu putinii luptatori, Decebal profitase de confuzia creata de patrunderea romanilor �n cetate pentru a se salva si a �ncerca sa organizeze noi linii de rezistenta. El s-a retras spre NE, cu fortele de care mai dispunea sau pe cele pe care le str�nsese �n graba, �n cetatile dacice din Transilvania. Xiphilin ne spune ca, �ntre timp, romanii descoperisera tezaurul lui Decebal, ascuns de acesta �n albia r�ului Sargetia, aflat �n apropierea Capitalei regale, cu ajutorul lui Bicilis, confidentul lui Decebal, care �l tradase. Decebal �ncearca sa ajunga �n Carpatii Orientali pentru a continua lupta cu ajutorul bastarnilor si al roxolanilor. Dar un detasament de cavalerie romana �l urmareste �n zona Harghitei actuale si ataca mica trupa care �l �nsotea. O scena de pe Columna ni-l prezinta cum se sinucide, la radacina unui stejar taindu-si gatul cu o sabie �ncovoiata.

Ulterior razboiul se limiteaza la operatii de curatire, conduse de Traian din tabara sa de la Porolissum. Detasamente de auxiliari urmaresc pe fugari �n Carpatii Orientali si iau prizonieri. Alaturi de daci se angajeaza �n unele ciocniri sporadice cu romanii si grupuri de bastarni si sarmati. Dar �n mai putin de 2 luni orice rezistenta �nceteaza.

La 11 august 106 razboiul era �ncheiat �n mod oficial; o diploma militara descoperita la Porolissum atesta ca la data respectiva Dacia fusese proclamata provincie romana.

Astfel Dacia lui Decebal dispare, nasc�ndu-se o noua Dacie strict controlata si organizata de romani.
"