Unul dintre cele mai pasionante capitole ale vietii de stat din timpul lui Burebista, ”cel dint�i si cel mai mare dintre toti regii din Tracia”, se refer�, f�r� �ndoial�, la religia si cultura spiritual� a geto-dacilor. �n acest sens, izvoarele scrise mentioneaz�, uneori egal�ndu-i personalitatea cu cea a marelui rege, pe marele preot Deceneu. Acesta, un �ntelept al neamului s�u, p�n� la �n�ltarea lui Burebista, a tr�it retras �ntr-un tinut greu accesibil, probabil pe muntele sf�nt al geto-dacilor, Kogaionon (amintit de Strabo, identificat ipotetic cu Dealul Gr�distii, pe care se aflau ruinele sanctuarelor de la Sarmizegetusa), ca un adev�rat sihastru, slujitor al zeului suprem Zamolxis. C�nd si-a �nceput opera sa reformatoare, ”Burebista, b�rbat get”, d�ndu-si seama de ajutoul imens pe care-l poate primi �n �nf�ptuirea actiunilor sale, ”i-a dat o putere aproape regal�” (Iordanes, ”Getica”, XI, 67-72).


Aproape unanim, scriitorii antici care s-au referit la raporturile dintre cei doi mari conduc�tori ai dacilor, Burebista si Deceneu, subliniaz� conlucrarea perfect� dintre ei �n cl�direa celui dint�i si celui mai mare regat al Daciei, ar�t�nd c� meritul exceptional al marelui preot a constat, �n primul r�nd, �n faptul c� a f�cut din �nv�t�tura sa, pe care unii o atribuie, desigur eronat, contactului s�u cu lumea egiptean� si greac�, un instrument ideologic unificator al �ntregului neam geto-dacic. Pentru a exemplifica, vom cita un pasaj din cartea a VI-a, 3, 11 a ”Geografiei” lui Strabo, geograf si istoric grec, originar din Pont, contemporan cu evenimentele, pe care le descrie cu o mare probitate: ”L�s�nd la o parte trecutul �ndep�rtat al getilor, �nt�mpl�rile din vremea noastr� sunt urm�toarele: Boerebistas, b�rbat get, lu�nd conducerea neamului s�u, a ridicat pe oamenii acestia, tic�lositi la nesf�rsitele r�zboaie (dintre ei - n. n.), si i-a �ndreptat prin abstinent� si ascultare la porunci (legi - n. n.), astfel �nc�t �n c�tiva ani a creat o mare st�p�nire si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine; ba a ajuns s� fie temut chiar si de romani... Pentru a-si convinge poporul, el si-a luat ca ajutor pe Deceneu, un barbar vr�jitor, care umblase mult� vreme prin Egipt, �nv�t�nd acolo unele semne de prorocire, multumit� c�rora sustinea c� t�lm�ceste vointa zeilor. Dup� c�tva timp fusese socotit chiar zeu... Ca dovad� de c�t �l ascultau (getii - n. n.) este si faptul c� ei s-au l�sat convinsi s�-si st�p�neasc� viile si s�-si duc� viata f�r� vin”.
Acelasi Deceneu, ne spune mai t�rziu Iordanes �n amintita lucrare, ”a desf�surat o intens� activitate de mas�, la proportiile �ntregului neam, s�-i �nvete pe geti �ntelepciunea. De aceea, getii au r�mas �ntotdeauna superiori �n filosofie tuturor barbarilor si aproape asem�n�tori grecilor, dup� cum relateaz� Dion Chrysostomos, care a compus istoria analelor lor �n forma greac�” (carte pierdut� din antichitate - n. n.).
Tot Iordanes este acela care l�rgeste explicatia referitoare la rolul exceptional al lui Deceneu �n istoria geto-dacilor: ”Ceea ce le era getilor prielnic, ce le era lesnicios, ce le era de dorit era s� aduc� la �ndeplinire ceea ce sf�tuitorul lor Deceneus (Dicineus) �i �nv�tase s� urm�reasc� �n toate chipurile, judec�nd c� le este de folos. Iar el, observ�nd c� �n sufletele lor sunt gata s�-l asculte �n toate si c� au o inteligent� natural�, i-a initiat aproape �n filosofie, c�ci era �n aceast� privint� un maestru priceput. �nv�t�ndu-i etica, i-a �nfr�nat de la moravurile lor barbare; transmit�ndu-le fizica, i-a f�cut s� tr�iasc� potrivit cu legile �nsesi ale naturii...; instruindu-i �n logica mintii, i-a f�cut mai iscusiti dec�t alte neamuri; ar�t�ndu-le practica, i-a �ndemnat s�-si duc� traiul �n fapte bune; demonstr�ndu-le teoria, i-a �ndemnat s� contemple cele dou�sprezece semne zodiacale si prin ele cursul planetelor si toat� astronomia, i-a l�murit si �n ce mod discul lunar creste sau descreste, le-a ar�tat si c�t de mult globul de foc al Soarelui �ntrece �n m�sur� rotunjimea Pam�ntului... Acestea si multe altele pred�ndu-le Deceneus getilor din stiinta sa, le-a ap�rut ca o fiint� extraordinar�, �nc�t nu numai pe oamenii mai de mijloc �i conducea, dar p�n� si pe regi”.
Acest din urm� fapt este pe deplin confirmat nu numai de rolul deosebit pe care l-a avut pe l�ng� Burebista, si pe care-l cunoastem din izvoare, ci si de evenimentele care au urmat dup� moartea marelui rege. Se stie, astfel, c� dup� acest eveniment tragic marele preot preia conducerea regatului geto-dac, pe care-l c�rmuieste cu deosebit� pricepere, reusind, m�car pentru un timp, s� fr�neze tendintele centrifuge ale unor conduc�tori locali puternici, pe care impun�toarea personalitate a lui Burebista �i tinuse sub ascultare circa 38 de ani.
Graiul nu poate reda m�retia acestor vremuri si fapte; ele adeveresc si vor adeveri peste veacuri vitalitatea si �ntelepciunea rom�nilor care, trec�nd prin grele �ncerc�ri, au r�mas neclintiti si au prins de fiecare dat� noi puteri, ridic�ndu-se, asemenea stejarului dup� furtun�, si mai m�ndru spre soare.

prof. RUSTEM SEITABLA

Articol din Monitorul de Brasov, 9.9.2000"