Elisabeta Moraru

Multe din obiectele aflate azi in muzeele noastre sint rezultatele unor descoperiri intimplatoare. In timpul unor araturi de primavara tezaurul de aur de la Baiceni, sat apartinind de comuna Cucuteni, jud. Iasi, care si-a imprumutat numele celebrei ceramice pictate din epoca neolitica. Cam in acelasi mod s-a descoperit si mormantul princiar de la Peretu si se pare ca si coiful de aur de la Cotofenesti. In timpul montarii unui stilp de inalta tensiune s-a dat peste tezaurul de la Apahida, iar cu ocazia sapaturilor pentru amplasarea platformei industriale din cartierul Fratelia-Timisoara a iesit la iveala o mare necropola tracica cu inventare de ceramica si bronz.


Descoperirile arheologice de la Bitca Doamnei (jud. Neamt), Racatau (jud. Bacau), Cugir (jud. Alba) etc. nu se datoresc insa jocului intimplarii, ci stradaniilor arheologilor nostri de a localiza, cit mai exact, centrele dacice inscrise in Indreptarul geografic al 1ui Ptolemeu. Acest astronom si geograf de origine greaca, care a trait in secolul II e.n., la Alexandria (Egipt), este autorul unui indreptar geografic in opt volume si al unui atlas al lumii cunoscute in vremea lui. In aceasta lucrare monumentala sunt calculate longitudinea si latitudinea a circa 8000 do localitati. Ptolemeu a folosit un vast material documentar, izvorul sau de baza fiind harta geografului grec Marianus din Tyr, care, la randul sau, se pare ca a studiat comentariile geografice si harta generalului roman M. Vipsanius Agrippa, intocmita prin anii 26-23 i.e.n., din ordinul lui Augustus.

Ceea ce ne intereseaza pe noi este faptul ca Indreptarul lui Ptolemeu cuprinde si regiunile unde au trait dacii, iar lista davelor (pe care el le numste polisuri, adici orase) se ridica la aproximativ 50, acestea fiind > localitati, intre care si Sarmizegetusa Regia, capitala lui Decebal. Davele geto-dace erau centre de producere a marfurilor (dovada atelierele descoperite cu prilejul sapaturilor arheologice) si de comert intens, atit intre populatia locala, cat si intre aceasta si negustorii greci din orasele colonii de pe malul Marii Negre. Iar mai tarziu cu negustorii romani.

Printre davele inscrise in Indreptarul lui Ptolemeu se aflau Petrodava (Piatra Neamt), Utidava (Tg. Ocna), Ziridava (Pecica), Cumidava (Risnov), Ramidava (Drajna de Sus, Prahova), Argidava (Popesti), iar pe malul stang al Siretului, se intindeau Zargidava (Brad, jud. Bacau), Tamasidava (Racatau, jud. Bacau), Piroboridava (Poiana-Nicoresti. jud. Galati). Intr-un articol, Ion Horatiu Crisan vorbeste despre caracterul ipotetic al localizarilor dar in lucrari mai recente, aparute sub semnaturile dr. Radu VuIpe, Viorel Capitanu (in serialul >)si chiar de Ion Horatiu Crisan (>), ipotezele au devenit certitudini, fiind sprijinite de materialul arheologic. Este interesant sa notam ca, singure, coordonatele geografice din harta lui Ptolemeu n-ar fi ajutat la descoperirile de la Bitca Doamnei, Racatau, Cugir, ca de mare folos le-a fost arheologilor traditia toponimicii locale. Subliniem si similitudinea denumirilor acelor locuri unde salasluiau ascunse davele scoase azi la lumina: Cetatuia (Racatau) Cetate (Cugir), desi pe dealurile respective nu se zarea nici urma de cetate. La identificara Petrodavei a venit in ajutor lingvistica.

Cercetatorii s-au intrebat daca petro nu avea in limba geto-daca aceeasi semnificatie ca petra, care, atit in greaca cit si in latina, inseamna stinci. Orasului Piatra Neamt i s-a spus in evul mediu Piatra lui Craciun, iar in zilele noastre localnicii ii zic pur si simplu Piatra. Sapaturile de la Bitca Doamnei, un deal din apropierea orasului, au dezvaluit o cetate cu sanctuare aidoma celor din Muntii Orastiei, inca o dovada a unitatii de culturi materiale si spirituale a tuturor geto-dacilor din epoca lor de maxima inflorire. La Racatau, in zona Siretului mijlociu — isi informeaza cititorii Viorel Capitanu, de la Muzeul de istorie Bacau — s-au gasit pe teritoriul fostei Tamasidava monede dacice de tip Virteju-Bucuresti, marturie a strinselor relatii de schimb cu populatia din cimpia munteana, precum si monede romane, atit din perioada republicana (175 i.e.n.), cit si din timpul imparatilor Tiberius, Claudius si Nero, dovada a indelungatei existente a Tamasidavei.

Asezarea dacica de la Cugir ar corespunde, dupa opinia specialistilor, cu Singidava din harta lui Ptolemeu. Inventarul gasit in mormantul princiar, datind din secolul I i.e.n., il determina pe Ion Horatiu Crisan sa presupuna ca ar fi apartinut unei personalitati de vaza, poate chiar unuia din curtenii marelui Burebista. Razboinicul dac a fost incinerat intr-un costum de lupta, cu armura din zale de fier, coif si numeroase arme. Faptul ca si in alte dave s-au gasit obiecte asemanatoare (in mormintele cu tumuli) ne duce la o alta imagine a luptatorilor daci decat aceea in itari, suman, caciula, cu care ne-au obisnuit frescele de pe Columna lui Traian. Aceasta idee noua, avansata de Ioan Horatiu Crisan, este bine fundamentata. >.
"