Poslanie ga ba nasego Is Xa su nbse spa(d)see vu Ier(s)li(m).

(…) dentu ceriu cadzu intru Ierusalim.

Poveaste fu de demult intru sfinta cetate Ierusalimului, intru atita ai vu le(t) 6000. Intiiu cuvint feace si spuse di mare minune ce fu intru sfinta beseareca, intru cetate Ierusalimulu(i).

Ascultati, oameni iubitori la oameni, adincul si blindeatele ce feace Dumnedzau derep lucru(re)le noastre cele / hitleani. Cazu o piatra mica si rece dentriu ceriul intru Ierusalim si de greutatea ei nime nu putea spuni. Intru dzilele, patriarhul Ierusalimului feace sabor si feace ruga in tri dzile si trei nopti si sfinta bdeanie. Si glas fu a patriarhului si si piata [si] o deschise si se afla intr-insa scripturi.



Vede//ti, hii omeneist(i), ca intiu si a doa(o) oara tremisu la voi scripturi si voi nu credzut, adeca si a treie tremeatere de la tatul vostru nevazut arata voao si nu crezut de ce invataiu pre voi, voi nu credzut, nice va luat amente de ce spus voao.

Si nu voiu lasa pre voi limbi pogine si vor varsa singele vostru. Si asa nu credzut, nice ascultat evanghelia mea cum greieste. Ceriul si pamint/ul va treace, iara cuvintul miu nu va treace! Lasa-voiu pre voi omet si geru greu si foameti si para si lacuste si gaselniti si omor oamenilor si dobitoacelor si de toate gadinele si broaste si carabusi. Si vor vor cadea de ceste seamne multe, derept sfinta dumeneca, invierea lui Hristos, si derep chinurile domnie-saile, derept venerea.

Si asea doara va vati pocai. // Si v-am dat voao griu si vin si unt si va saturaiu si iara mai mult rau inciput a face. Si ma gindescu a piarde toti oameni de pre pomint, deretp sfinta dumeneca si derept sfin(t)a venerea. Si iara ma milostivascu derep sfinti mii apostoli si derep ingeri si derep ruga preasfintei maice. Aceaea ma roaga derep voi si-mi intors minie despre voi. /

Vadoule si saracii cura catra voi plingi(n)du, iara voi pri-nsi nemiluiti! Pomeatele a me(le) (au) dad voao rod, iara voi saracilor nu dati! Ce prentru rautatele voastre ele voi saca.

Intelegeti, oameni nebuni, inimi oarbe, ca limbile pagine ce nu stiu legea inca dupa legea lor imbla!

Eu dediu leagea mea si botedzul meu, // iare voi nu ferit.

Nu stiti, oameni nebuni, ca venerea zidiiu om si feciu om, pre Adam, in chipul meu? Nu stiti, railor si facatori rai, ca sfinta dumeneca binevesti arhanghel Gavriil cu bucurie a domnului nascatoare intru Nazarte? Nu stiti ca sfinta dumeneca luaiu butedzul intru Iordan? Nu stiti ca sfinta / dumeneca invis den morti, ca mortii sa invie cu mene? Cu(m) voi nu inteleasetu legei mele si scripturilor mele, ca sfint dumenica voiu gideca si vii si morti? Nu stiti ca venerea restignire-ma, cu otet si cu heare adepara-ma si-mi gavozdira minule si-mi prigvodzira picioarele si cununa de spini in capu-mi pusera, // cu sulite la coaste ma impunsera-ma, derep voi si derep pacatele voastre?

Deci cene nu va cinsti sfinta veneri si o va lucra el in dzi, sa lacuiasca intu focul netrecut unde-s viermii neadurmiti si scriscarea de dinti! Iare cine va cinsti sfinta vineri si o va posti curat acela om va avea viata netrecuta / si lumina va mearge aprinsa na(I)nte si la giudet nu va veni!

Ce ma voiu giura cu bratele mele ceale inalte si cu curate olovire ce-mi umbreadza sfint creastetul miu; si iara ma voi giura cu scaunul miu cela infricatul: iara de nu veti feri sfinta dumeneca si sfinta veneri si nu veti cinsti paznicele mele am a trimeate pre voi // heri cu doao capete si serpi cu doa(o) arepi, de vor minca inimile muierilor voastre, derept sfinta dumeneca si derept sfinta venerea si derept sfintele praznicele mele.

Blastamat sa fie omul acela ce nu-s ce nu-si va lasa lucru(re)le saile de simbata den a noaole ceas, ce lucreaza pina luni in rasaritu soarelui! De nemica se nu se / atinga!

Mi(e)rcuri si veneri sa posteasca (in) numele miu.

Aceaste graiescu voao: lapadati-va [au] hiclesugurile de la inimile voastre si va lasati lucrurilecealea reale! Iata de ce nu le veti lasa, asea ma voiu giura pre ingerii si pre arhanghelii ca nu voiu avea a tremeate catenie pre pamint, ce voiu deschide septe ceriu- // ri si voiu ploa spre voi piatra ardzindu si u(n)crop, cindu nime nu va s(t)i, sa vadzu au fugi-veti de supt minule mele?

Si voiu ave a face in luna lu faurar 11 dzile intunerecu mare, de se vor ghiunghea sot cu sot intru tunerec. Si vo(iu) avea a ploua in luna lu prier in septesprazeace dzile, in loc de ploaie, singe foc si spudza, ca sa se / pustiiasca viile voastre. Si voiu ave a lasa pre voi here venenoase si vor ave captete de leu si arepi de vultur; in locul peanilor, par muierescu. Si vor fi gatiti ca u(n) voinic spre razboiu si vor mica trupurele voastre. Si asea veti inceape a sapa gropile mortilor si veti grai: "Luati si pre noi, fratii nostri, ceia ce se(ti) morti den veaci, // ca nu putem rabda herile acestea, ca-su iuti foarte de miniia aceasta lui Hristos".

Si dzise Dumnedzeu: "Avea-voiu a-mi intoarce fata mea catra voi, ca sa nu audzu bocirea voastra si plingerea". Dzise Dumnedzeu: "De veti asculta graiurile meale ceale bune si scripturile meale cele dulce si invataturile dereptatii meale (…). Eu sint milostiv si-mi pare rau de ra(u)tatile oamenilor. / Facatorii rai si menciunosi, invatatori rai si hicleani, desegubetilor rei, pi(e)rdzatorii la suflete, incurcati de dracul spre toate reutatile fara lege si legea mea calcind si scripturilea meale neascultind, curvarilor si urindu-va cu cumotrii-va si frate la frate purtindu menciuni si sot la sot, neascultatorilor si inteleptilor // spre rau, cum iubit intunerecul, iara lumina lasat si va grabit la avutie, iara legea mea lasat? O, cum nu casca pamintul sa va inghita, dereptu lucrurile voastre ceale hicleani de care raspunsu veti avea la dzuva giudetului inai(n)tea me!

Iara de nu va veti lepada de invataturile dracului, avea-veti blastam urma si feciorii voastre / cerceta-ma-vor prespre toata lumea si vor minca iarba ca si dobitoacele spre pamint intru satiul sau. Si asea ma voiu giura pre giudetul meu si pre bratele mele ceale inaltele ca aceasta tremitere iaste de la tatul meu nevadzut. Deci cine nu va creade avea-va blastam urma. Iare cine va creade acestiia trimitere acela om, s-ara avea pacate prea deasupra parului capului sau, // gice Dumnedzeu, ierta-voi pacatele toate. Iara cine nu va creade multa scirba va avea la dzua giudetului si casa lui sa va intoarce in Sodom si Gomor si-i voiu da sufletul lui ingerilor hicleanului si aceia cu nusul vor lacui in focul netrecut unde iaste gatat dracilor si ingrilor lui. Graiescu voao: mai lesne iaste funte corabiei a treace pre urechile acului / si mai iusor va hi sodomleanilor si gomoreanilor la dzua giudet(ul)ui decit omului acela!

Si cine nu o va priimi aceastatrimitire si scriptura cu osirdie si va zici ca-I menciuna si nu-I adever multa scirba va ava omul acela! O, amar aceluia ca [va] ocareaste pre popa sau pre calugherul! O, amar celuia ce graiaste in beseareca! // Nu ocareaste pre popa, ce pre beseareca lui Dumnedzeu. O, amar celui om ce greieste nedrept! O, amar celui om ce sadeaste vicin cu vecin sau frate cu frate sau hie pre cini! O, vai de omul acela ce-si da argintul seu in camata, ce da al sau iara sa iasi acela se va chiema cristin! O, amar celuia giudet ce giudeca saracii nedrept! / O, amar necredinciosului! O, amar celuia ce curveasti in manastire! O, amar celuia ce-si da peangii sai intru aslam si cu taria sa mearge la sfint beseareca! Acela urmadza blestamul! Blestamat acela popa ce nu va priimi aceasta tremeatere cu osirdie! Blestemat acela perut ce nu va vre sa o prociteasca inaintea saborului sau va cuperi vreun cuvint de rusinea sa! //

Blagloslovit sa fie acela perut ce o va scrie aceasta scriptura si o va tremite intr-alt locu si o va da drerept pacatele sale! De seaptedzeci de ori da-i-voiu lui mai mult! Sa ara vea pacatele pre deasupra parului capului sau, lasate-i vor lui si iertate vor fi lui!" Graiaste Dumnedzau: "Ferecit de omul cela ce o va cumpera si-m va da derept pacatele sale!" Graiste Diumnedzeu: "Toate pacatele I se vor ierta!" / "O, amar acelui fecior ce-si amarreaste parintele sau! O, amar popei ce nu-si invata fiii cei de ispoveada! Fericit cela ce invate oamenii! Nu stiti, fiii mii, ce eu va lucredzu, iara voi va laudati? Nu stiti, oameni nebuni, de nu voiu da eu ploaie, dara ce veti avea a secera? Ca eu marea si apele voiu seca! Nu stiti, railor, facatorilor de rei, ca eu sin // t in toate dzile? Cumu va ginditi a va inchina si [a] fugi de la mene? Sau cine va va pre voi mintui de la mene? O, amr celuia om ce are avutie si nu face pamete sventilor! O, amar ceei proscorniti ce-si framinta prescurile cu minie! O, amar aceluia popa ce cinta liturghie cu minie si poarta sfinta priceasteniesi se priceastuiaste! / O, cum nu se palesc usnele lui si nu arde limba lui ca nu cinta insusi popa leturghie, ce si ingerii cu nusul si se roagaderetp pacatele sale si derept pacatele oamenilor! Deci cine se va afla se iubasca pre Dumnedzeu si flamindzii a-i satura si astosii a-i adapa si golii va imbraca si nemearnicii va duce in casa sa [ei] si pre aceia eu voiu satura de bunetate raiului // si va fi impreuna cu ingerii mii. O, amar aceluie om ce nu-s desteapta feciorii sai de demineata la sfinta dumeneca, nici- i duce la sfinta beseareca! O, amar celuie om ce-s cearta datoria in sfinta dumeneca si nu lasa in rapaos miselul! O, amar celuie om ce nu va creade acetei trimeatere si scripturi si va dzice ca nu este de la Dumnedzeu, multa scirba va avea / la dzua giudetului!"

Aceasta scriptura si tremeatere nu iaste den gindu, ce iaste de la nevadzutul parinte si de la fiiul si de la sfintul duh.

Azi patriarxu Erusali(m)skyi Osiani.
"