Dacii - Dacia - Burebista - Zamolxis - Kogaion - Decebal

Dromihete scrie "In a doua etapa a culturii La Tene, sub�mpartita de arheologi dupa criterii functionale, stilistice si cronologice, �n perioadele B1 si B2 (400-250 �.Cr.), �n lumea celta se �nregistreaza importante schimbari culturale, iar expansiunea teritoriala ajunge la apogeu1. Cuceririle celte (Magazin istoric, nr.4/1969, 8/1976) cuprind, �n aceasta perioada, un teritoriu care se �ntinde din insulele britanice - la vest, p�na �n Asia Mica - la est, si din Italia si Grecia - la sud, p�na �n partea centrala si de nord a Germaniei. In Europa centrala marile comunitati tribale celte �si exind dominatia de-a lungul �ntregului sec. IV �.Cr.

Pe teritoriul Boemiei si, ulterior, al Moraviei si Slovaciei, s-au stabilit triburile boilor, �n timp ce la miazanoapte, �n C�mpia Panonica, ajung triburile anartilor si, mai jos, �n jurul cotului Dunarii, la nord de Budapesta, cele ale eraviscilor. In jurul anului 60 �.Cr. teritoriile gruparilor tribale celte mentionate mai sus sunt atacate de getii lui Burebista, care ocupa asezarile fortificate mai importante, cum sunt Zemplin, Budapesta-Gellert, Zidovar.

In spatiul intra - si extracarpatic al regatului dac al lui Burebista, aceiasi celti au exercitat, numai partial �n mod direct, un control militar si politic efetiv, cu interesante influente culturale, p�na pe la mijlocul sec. III �.Cr. Prezenta lor pe actualul teritoriu al Rom�niei este semnalata, pentru prima oara, �n a doua jumatate a sec. IV �.Cr.

Pe la sf�rsitul sec. IV �.Cr. si �nceputul secolului urmator, se constata avansarea lor, mai mult sau mai putin masiva, spre centrul Transilvaniei. Pe teritoriul de est si nord-est al muntilor Apuseni, �n bazinul Tisei si al afluentilor ei, autohtonii �nvinsi faceau parte din triburile scite sau traco-ilirice, �n timp ce pe cursul Muresului erau asezate populatiile dace si o mica comunitate de triburi.

Se pare ca autohtonii au fost �nvinsi �n urma unor confruntari de mare intensitate. O confirmare �n acest sens o reprezinta din inventarul mormintelor gasite �n necropolele celte documentate arheologice din Transilvania: abund armele si obiectele utile vietii cotidiene ale razboinicului. In necropolele din Apahida, Ciumesti, Aradu Nou s-au gasit resturi de care de lupta, securi, coifuri si scuturi. In Transilvania celtii au pus sub control zonele cele mai fertile pentru agricultura si cresterea animalelor si au valorificat imediat minele de fie si argint.

Se presupune ca, dupa o perioada de ciocniri �ntre patura dominanta celta si populatia autohtona a dacilor, �ntre ele s-au stabilit raporturi de convetuire: �n zonele locuite prezenta acestora din urma este atestata de obiecte care, din punct de vedere stilistic si tehnic, apartin perioadei anterioare cuceririi.

Cultura materiala a celor �nvinsi era inferioara celei a cuceritorilor. Arheologic, s-a constatat un transfer firesc de forme si tehnici noi catre populatia dominata si comunitatile dace ramase autonome, ca urmare a unei probabile retrageri a populatiei spre zonele deluroase si de munte, mai fertile. Autorii antici nu citeaza nume de triburi celte stabilite �n partea de apus a teritoriului Rom�niei de azi. Confrunt�nd informatiile furnizate �n sec. I �.Cr. de Cesar (De bell� gallico) si sec. II d. Cr. de Ptolemeu (Geografia), se pare ca �n partea de este si de vest a muntilor Apuseni s-au stabilit, �n perioada despre care am vorbit, anartii. La sud, de-a lungul Dunarii, este atestata arheologic prezenta scordiscilor. Este probabil vorba despre o extindere a zonei controlate pe partea dreapta a Dunarii de puternica uniune tribala celta a scordiscilor, aceiasi care, �mpreuna cu membrii triburilor - consolidate �n partea de nord-vest a actualei Bulgarii - si cu dacii, au pus �n dificultate �n sec. II �.Cr. �ntarirea pozitiilor romane la sudul marelui fluviu.

Puterea celtilor n-a depasit lantul Carpatilor. In deplasarea catre est triburilor lor au urmat cursul Dunarii. Periculoasa lor cobor�re spre sudul Peninsulei Balcanice, blocata temporar de Alexandru cel Mare si dupa aceea de Lisimah, a devenit imposibil de oprit la �nceputul sec. III �.Cr.. Pentru Grecia ea s-a transformat �ntr--un dezastru semnalat �n anul 278 �.Cr., c�nd au devastat si jefuit p�na si sanctuarele din Delfi. Regrupate partial, dezordonat, catre nord, c�teva grupari au fondat, efemerul regat Tylis, iar altele s-au re�ntros �n Illiria, unde au regasit o relativa omogenitate �n jurul uniunii tribale a scrodiscilor care, dupa ce si-au consolidat puterea �n zona cuprinsa �ntre Sava si Dunare, zadarniceau �n continuare puterea romana �n crestere.

Cercetarile arheologice probeaza ca civilizatia adusa de celti �n partea de vest a teritoriului actual al Rom�niei a atins nivele tehnico-expresive superioare, �n sec. III �.Cr. necropolele celtice rareori cuprind un numar mai mare de 50-70 morminte. De la aceasta regula fac exceptie numai doua necropole, acela de la Piscolt (judetul Satu Mare) si F�nt�nele (jud. Bistrita Nasaud), care sunt formate din 150 morminte. Daca la aceasta mai adaugam si faptul ca prezenta celta �n partea de vest a rom�niei este atestata �n peste 150 de asezari si necropole, avem o idee mai clara despre modul �n care o populatie razboinica a controlat un teritoriu destul de �ntins, folosind caile naturale de comunicatie.

In comunitatile tribale celte prezente pe teritoriul Rom�niei se pare ca diferentierile sociale n-au fost prea puternice. Inventarul mormintelor lasa de banuit pozitia speciala pe care o aveau razboinicii si, mai ales, anumiti sefi ai clanului �nmorm�ntati cu armele si vesmintele lor bogat ornamentate. Chiar si �n mormintele sotiilor lor s-a gasit un bogat trusou funerar format din fibre, siraguri, bratari, cordoane din lanturi etc., totul la un loc cu ofrane depuse �n vase de o calitate modesta, prelucrate prin strunjire. De notat ceramica autohtonilor, gasita at�t �n asezarile �n care acestia locuiau �mpreuna cu celtii c�t si �n asezarile unde traiau �n mod autonom ceramica prelucrate �nca manual.

Arheologii rom�ni au atras atentia, pe buna dreptate, ca, desi cultura celtilor stabiliti �n zonele transilvane apartine tipologic culturii celte central-europene si occidental, anumite caracteristici sunt rezultatul unei "contaminari" produse prin impactul cu populatiile cu care au venit �n contact. Chiar daca �n necropolele celtice, situate �n partea de vest a Rom�niei, s-au descoperit morminte fie de �nhumare, fie de incinerare �n urna, �n majoritatea mormintelor ritualul este acela de incinerare �ntr-o groapa, practica neuzuala la celtii din Europa centrala si de vest, dar foarte comuna la tracii din grupul cultural Szentes-Vekerzug.

In suita ceramicii celtilor stabiliti �ntre Tisa si Carpati se regasesc, �n plus, tipologii greco-trace (brose, cesti etc), care nu se afla printre descoperirile celte din Europa centrala si de vest. In mormintele si asezarile celte din spatiul intercarpatic s-au gasit obiecte de lux de provenienta greaca certa, ceea ce nu exclude contactul - prin intermediul traco-getilor - cu coloniile grecesti de la Marea Neagra. Alte obiecte, descoperite �n asezarile si necropolele celte din Transilvania indica limpede contactul cu populatiile gete, situate la nordul si sudul Dunarii, si cu tracii din sud.

Daca luam �n considerare si trasaturile provenite din mediul dac se poate afirma ca, �ncep�nd din sec. III �.Cr., �n lumea celta stabilita �n Transilvania, la est si vest de Apuseni, au fost asimilate o serie de aspecte culturale care au facut din cultura celta a epocii o cultura de avangarda. Fapt este ca, dupa destramarea efectiva a dominatiei celte �n zona, �n sec. II �.Cr., multe dintre aspectele ultimei faze a culturii celte se vor regasi �n cultura materiala a dacilor. Aceasta "asociere" de tip cultural "sui generis" este sintetizeata �n expresia semnificativa a baterii monedelor. In lumea celta din sec. III �.Cr. si chiar dupa aceea, au circulat monede care nu au erau altceva dec�t imitarea unor monede grecesti, a monedelor macedonene si a dinarilor republicani romani.

Deja, catre sf�rsitul sec. III �.Cr., se pare ca celtii stabiliti �n partea de nord-vest a Dunarii batusera �mpreuna cu dacii, monede de argint, imit�nd tetradrahmele lui Filip al II-lea. Este vorba despre emisiuni care corespund tipului Tulghies - Muresu-Mare. Acesta e un caz tipic de "mimesis", care ne indica tendinta de aliniere a culturilor care au stat la baza economiilor si culturilor mai evoluate.

GRIGORE ARBORE POPESCU, Prof. Consiliul National al Cercetarii Stiintifice (Italia)
In Rom�neste de Gabriela GEROTA
Articol aparut in Revista Magazin Istoric Nr.7, 1997

"


Create an account